SCENA XIX

Cei dinainte, RĂZVRĂTESCU (îmbrăcat ca o țărancă, vine din fund, prin dreapta)

RĂZVRĂTESCU (alungat de câini ce hămăiesc): Tio, haită! Țibă, tio... Era să mă mănânce haitele dracului. (Văzând pe Galuscus.) Ce văd? o nevastă? A fi Suzana.

GALUSCUS (zărind pe Răzvrătescu): Iaca Suzana! Ah! îmi vine zburdăciune.

VEVERIȚĂ: Ațineți-vă, măi, că iată-le-s amândouă rusaliile. (Țăranii pregătesc năvodul.)

RĂZVRĂTESCU (apropiindu-se): Pst...

GALUSCUS: Pst...

RĂZVRĂTESCU: Ea-i!

GALUSCUS: Ah!

(Răzvrătescu și Galuscus se reped și se îmbrățișează.)

RĂZVRĂTESCU: Dragă vorniceasă!

GALUSCUS: Cară Suzană! (Se sărută.)

RĂZVRĂTESCU (în parte): Are barbă!

GALUSCUS (în parte): Are mustăți!

VEVERIȚĂ: Acu-i vremea să ne-apropiem pe furiș.

(Țăranii se apropie cu năvodul gata.)

RĂZVRĂTESCU (strângând tare pe Galuscus în brațe): Cine ești? Spune, că te sfărâm!

GALUSCUS (schimbându-și glasul): Rusalie! dar tu?

RĂZVRĂTESCU: Și eu.

GALUSCUS și RĂZVRĂTESCU (speriați): Rusalie!... piei, drace!

(Voiesc să fugă.)

VEVERIȚĂ: Odată, copii!... acu, să nu ne scape.

(Țăranii aruncă năvodul peste Galuscus și Răzvrătescu.)

SUZANA și TOADER: Ha, ha, ha, ha!

GALUSCUS și RĂZVRĂTESCU: Ce-i asta?

VEVERIȚĂ: Strângeți bine năvodul, c-am prins rusaliile.

ȚĂRANII (împleticind năvodul)

Le-am prins, le-am prins, le-am prins!

Haideți ca să le dăm

În foc, în foc nestins,

Sau să le înecăm.

GALUSCUS și RĂZVRĂTESCU (zbătându-se): Ajutor! ajutor!

VEVERIȚĂ: Degeaba vă zbateți, rusalii pocite ce sunteți, c-ați căzut pe mâna moșului. Umflați-le pe sus, copii, și huștiuliuc! în fântână.

(Țăranii voiesc să-i ridice.)

GALUSCUS și RĂZVRĂTESCU: Ajutor! ajutor!