O vedeți colo, colo în vale,

Unde natura vesel zâmbește,

Unde păstorul zilele sale

În paza turmei le mărginește?

Inimă simplă, nevinovată,

Orice dorință lesne-mplinită.

La câmp simțirea e-adevărată,

La câmp viața e fericită:

La câmp, nădejdea zice, veniți,

În fericire de vreți să fiți.

O vedeți colo, în palat mare,

Înconjurată de bogăție

Vedeți ce cinste, ce drepturi are,

Vedeți pe fruntea-i ce bucurie?

Relele-i fapte se schimb în bune,

Orice dorință are-mplinirea,

Numai mărirea toate supune,

Numa-n palaturi e fericirea.

Măriri, nădejdea zice, goniți,

În fericire de vreți să fiți.

O vedeți colo, colo-n războaie,

De steagul slavei falnic umbrită?

Ochii sunt groaznici, plini de văpaie,

De morți, de sângiuri stă ocolită;

Apără dreptul, legea, credința,

Și răsplătirea-i e nemurire.

A! ce plăcută e biruința!

Ce fericire e la oștire!

Nădejdea zice: războinici fiți,

De fericire dacă doriți.

O vedeți colo, colo pe mare,

Cum își încrede soarta la vânturi,

Cum se preumblă fără-ncetare,

Și ce departe e de pământuri?

Busola drumul la pol i-arată,

Află lumi nouă, crește simțirea

Măsoară-adâncul, lățimea toată:

Numai pe mare e fericirea.

Nădejdea zice: pe mări trăiți,

În fericire de vreți să fiți.

O vedeți colo,-n țara grecească,

Azil al slavei ș-al libertății,

Fantoma mândră, urieșească,

Unde-a scris Solon cartea dreptații?

Frumoasa climă, ceruri senine,

Care însufla-n veci bucuria!

În aste locuri cît e de bine!

Ce fericire e în Grecia!

Nadejdea,-acolo, zice, trăiți,

În fericire de vreți să fiți.

O vedeți colo, colo departe,

În noru-acela ce se zărește?

A ! zice omul care la moarte,

Albit de zile, mâhnit sosește:

Ca voi odată aveam greșeală,

Dar al meu sânge astăzi e rece,

Astăzi nadejdea nu mai mă-nșeală:

Veți vedea singuri norul cum trece!

Pân-atunci însă, mergeți, goniți,

Norul acela unde-o zăriți.