EPILOG.

Pumnalul luciferic a fost înfipt la închisoarea Piteşti la cea mai mare adâncime în fiinţa umană. Dincolo de acel punct e nefiinţă.

Desfăşurarea forţelor diavoleşti a fost maximă. Lui Satan i s-a permis să se atingă nu numai de trupurile oamenilor, ci şi de sufletele lor.

Piteştii, Gherla, Aiudul au depăşit graniţele ţării şi aparţin omenirii întregi.

Ele sunt o rană deschisă pe trupul întregii umanităţi ce nu se va cicatriza complet niciodată.

Peste două mii de ani, dacă cineva va atinge doar cu vârful degetului această rană, omenirea întreagă se va înfiora de durere.

Ne-a fost dat nouă romanilor să curgă sudorile cele reci pe trupurile noastre şi lacrimi de sânge să ne umbrească obrajii.

Nouă românilor ne-a trimis Dumnezeu pe „profetul” care a zis: „A înviat Hristos. Aşa va învia şi dreptatea neamului românesc. Dar pentru aceasta se cere ca fii de ai lui să bată drumul pe care a mers Iisus; să li se pună pe cap coroană de spini, să urce Golgota în genunchi, cu crucea în spate, şi să se lase răstigniţi!

Legionari, fiţi voi copiii aceştia.”

CORNELIU ZELEA CODREANU

15 aprilie 1928

La poalele Golgotei s-a strâns oastea Legionară. Acolo Dumnezeu i-a pregătit fiecăruia o cunună de spini şi o cruce cu care să urce în spate pe drumul greu şi lunecos ce duce spre gloria cea dumnezeiască.

O parte dintre legionari s-a înfiorat de greul preţ al biruinţei şi cu capetele plecate s-au întors în lume, unde treburile sunt uşoare.

Ceilalţi, şi-au luat fiecare crucea şi cununa sa şi au pornit spre înălţime. Dar nu tuturor le-a fost dat ca să ajungă până pe culme şi să fie răstigniţi.

Pe drumul greu şi lunecos, tot câte unul şi-au pierdut puterile căzând sub greul suferinţei şi a abandonat. A lăsat crucea şi cununa de spini pe povârnişul coastei lunecoase. O parte, însă, au ajuns în vârf şi acolo au fost răstigniţi spre gloria neamului nostru şi al omenirii întregi.

Mii de legionari au reuşit, prin harul lui Dumnezeu, să ajungă până-n vârful muntelui şi acolo să fie răstigniţi.

Vă dăm de ştire vouă mişeilor, că era deajuns doar unul singur să ajungă şi să fie răstignit ca lumea voastră să fie aruncată în beznă.

Locul vostru – în secolele care vin – e dincolo de uşă şi dincolo de prag, în vânt şi ploaie. Nu veţi sta voi la masa de cinste şii nici în fruntea bucatelor. Veţi mancă o ciorbă rece şi amară, din strachină de lut cu o lingură de lemn de plop.

La masa de cinste vor sta eroii… Şi erou este acela ce are tăria să-şi recunoască slăbiciunile şi astfel să fie modest în faţa oamenilor şi umil în faţa lui Dumnezeu.

Prigoana la care au fost supuşi legionarii de către Oculta comunistă a demonstrat că forţele omeneşti sunt limitate şi că ele pot fi limitate în timp.

Pentru ca omul să fie de neînvins are nevoie de harul lui Dumnezeu.

Harul lui Dumnezeu nu se revarsă decât asupra celui cu inima smerită.

În faţa lui Dumnezeu nu se poate sta decât în genunchi şi cu capul plecat.

Acestei posturi a omului i se zice umilinţă.

Acestei umilinţe i se zice frică de Dumnezeu.

Umilinţa în faţa lui Dumnezeu este unica sursă a tăriei spirituale ce nu poate fi înfrântă.

Frica de Dumnezeu este unicul izvor al curajului ce-l caracterizează pe un erou.

Tot ce este în afară de aceasta este bravadă, e zgomot de tobă şi sunet de trompetă spartă.

Celui ce-i este frică de Dumnezeu nu-i mai este frică de oameni.