Mereu aud prin somn prelungi somații

Și cresc biruitoare cucuriguri...

Ai spune un norod cuprins de friguri: 

Trezit în zorii unei proclamații... 

Cu somnul luptă ochii mei nesiguri:

Sunt în Stambul ori am halucinații?...

Văd valurile unei brave nații

Escaladând ale robiei diguri...

Tot mai strident s-aud cântând cocoșii...

Mă scol…Pe cer o semilună pală

Și în ogradă numai fesuri roșii...

S-au ridicat găinile rebele:

Hai dă-le-o constituție liberală

Și tu, Abdul Hamid al curții mele!