În cursul vieții mele-atât de triste

Am scris atâtea cronice rimate,

Ce dorm acum pierdute prin reviste —

Și tot nu-s încă o celebritate.

Am scris la „Convorbirile” Junimii

Cu Petre Carp și Maiorescu Tit—

Dar m-au uitat așa curând sublimii

Și nici la jubileu nu m-au poftit.

Contemporan mi-era-n „Contemporanul”

V. Gh. Mortzun cu-a lui poeme-n proză,-

El e ministru azi, iar eu, sărmanul,

Aștept zădarnic o metamorfoză.

Am scris apoi la „Viața” lui Vlăhuță...

Dar „Viața” a murit, că n-avea zile

Și am rămas și-acolo de căruță —

Nu-nvie „Viața”, e-n zadar, copile!

Am publicat în „Pagini literare”

Cu-Artur Stavri, Gorun și alți eroi —

Dar unde-s azi?... O vremuri funerare!

Stavri e deputat de Dorohoi!

Azi scriu c-o mână la „Sămănătorul",

Cu alta la „Viața Românească” —

Dar orișice-mi rezervă viitorul,

Oricum aceste două să trăiască!

La „Convorbirile” lui Mișu însă

De-ar fi s-ajung cândva, ori la „Arhiva”,

Să știți atunci că steaua mea e stinsă:

Puteți, o critici, să-mi mâncați coliva!