Spun unii și se poate să fie adevărat

Că și în anul acesta s-a desprimăvărat,

C-au lineat plugarii în țarini negre brazde,

Și-au tras aceleași berze la vechile lor gazde.

Că holdele pe urmă bogate au crescut...

Se poate... Cine știe! Eu nu știu, n-am văzut...

Spun alții că cireșii, salcâmii și castanii

Au înflorit și anul acesta ca-n toți ani,

Că sub albastra boltă pictată de ozonă

A dat concerte iarăși eterna primadonă

Și că natura toată un rai s-a prefăcut…

Se poate…Cine știe! Eu nu știu, n-am văzut...

Afirmă alții iarăși că holdele bogate

S-au copt și-au fost pe urmă cu grabă secerate,

C-au fluierat mașine și-au clănțănit batoze,

C-au fost seri violete și răsărituri roze,

C-a fiert prin crame mustul, voios ca și-n trecut…

Se poate... Cine știe! Eu nu știu, n-am văzut!... 

Spun în sfârșit cu toții c-au vilegiaturat,

Că aerul pe-aiurea nu s de comparat 

Cu cel din Capitală, că-n timp de două luni,

Au auzit cu toții și au văzut minuni…

Me-ți întreba acuma : „Dar tu ce ai făcut?”

Am scris cinci mii de versuri… Eu nu știu, n-am văzut!