Și dacă norii se adun,

Pe cer albastru și senin,

E ca durerea să mi-o spun

Și inima-mi să mai alin.

Și dacă codrii sunt pustii,

Și nu răsare luna,

E că de-acum n-o să-mi mai vii,

Pe veci, pe totdeauna.

Și dacă ramu’le se bat,

Acum, ca și-înainte

E că de-acuma te-am uitat

Și nu te mai țin minte.

Și dacă mâna-mi o mai lunec,

Pe-a lirei coarde amorțite

E ca o clipă să-mi întunec

Durerile-mi nețărmurite,

Și dacă sunt așa pustiu,

Și nimeni nu mă știe,

E că așa am fost să fiu,

Și că așa a fost să fie.