În orașul unde-am stat

Ani li ani, cînd crește

Liniștea pe înserat,

Turn cu turn vorbește.

Turn cu turn socoate rar,

Vieței numărate:

Clipele ce se-ntorc iar

În eternitate.

Bate-ntîi un ceas sfios

Cine știe unde,

Și-n târziu auzi din jos

Altul cum răspunde.

Cîntă liniștea, și-acum

Altele rămase,

Se-ntîlnesc grăbite-n drum,

Și cad peste case.

Cad, și-apoi răsună iar

Supt bolți așa clare;

Parc-arunci într-un pahar

Cu mărgăritare.

Cad, și-apoi, scăpînd din nou,

Pînă se distramă,

În zadar cîte-un ecou

Cînd și cînd mai cheamă.

Vin apoi la geamul meu,

Și cu note pline

Bat, pîn'în tîrziu mereu,

Să le-aud de bine.

Să le-aud, să socotesc

Cînd bat noaptea-ntreagă,

Cîtă vreme prăpădesc

De cînd îmi ești dragă !