Capitolul 17. Facerea omului. Legământul. Dreptatea şi mila lui Dumnezeu. Îndemn la pocăinţă

 

1. Domnul a făcut din pământ pe om şi iarăşi l-a întors în pământ.

2. Zile cu număr şi puţină vreme i-a dat lui şi i-a dat stăpânire peste cele ce sunt pe pământ.

3. După cuviinţă l-a îmbrăcat cu vârtute şi după chipul Său l-a făcut.

4. Şi a pus frica de om peste toată făptura şi l-a făcut stăpân peste fiare şi peste păsări.

5. Sfat şi limbă, ochi, urechi şi inimă a dat omului ca să cugete.

6. Cu ştiinţa înţelegerii i-a umplut pe oameni şi le-a arătat şi bune şi rele.

7. Pus-a ochiul Său peste inimile lor, ca să le arate mărimea lucrurilor Sale.

8. Şi numele Său cel sfânt vor lăuda, ca să grăiască mărimea lucrurilor Lui.

9. Pusu-le-a ştiinţă şi legea vieţii le-a dat-o moştenire.

10. Legătură veşnică a făcut cu ei şi judecăţile Sale le-a arătat.

11. Mărimea slavei Sale au văzut ochii lor şi mărirea glasului Său a auzit urechea lor.

12. Şi le-a zis: Feriţi-vă de nedreptate! Şi le-a dat porunci, dând fiecăruia în grijă datoriile către aproapele său.

13. Căile lor înaintea Lui sunt pururea, nu se vor ascunde de la ochii Lui.

14. Fiecărui neam a pus povăţuitor şi partea Domnului este Israel.

15. Toate lucrurile lor, ca soarele sunt înaintea Lui; şi ochii Lui neîncetat peste căile lor.

16. Nu sunt ascunse nedreptăţile lor înaintea Lui şi toate păcatele lor sunt înaintea Domnului.

17. Milostenia omului preţuieşte la Domnul ca un inel cu pecete şi binefacerile omului el le păstrează ca lumina ochiului.

18. Apoi Domnul se va scula şi le va răsplăti, şi răsplătirea lor în capul lor o va întoarce.

19. Însă celor care se pocăiesc le-a dat întoarcerea, şi pe cei care slăbesc îi îndeamnă la răbdare.

20. Întoarce-te la Domnul şi părăseşte păcatele, roagă-te înaintea feţei Lui şi împuţinează sminteala ta.

21. Sârguieşte către Cel Preaînalt şi te întoarce de la nedreptate şi te scârbeşte foarte de lucrul urât.

22. Pe Cel Preaînalt, cine-L va lăuda în şeol? În locul celor vii şi al celor ce dau mărturisire?

23. De la cel mort, ca de la cel care nu este, a pierit mărturisirea. Cel viu şi sănătos va lăuda pe Domnul.

24. Cât este de mare milostivirea Domnului şi mila spre cei care se întorc la El!

25. Că nu poate desăvârşirea să fie întru oameni; că nu este nemuritor fiul omului.

26. Ce este mai luminos decât soarele? şi totuşi el se întunecă; cu atât mai mult carnea şi sângele va cugeta ce este rău.

27. El priveşte puterea înălţimii cerului şi toţi oamenii sunt pământ şi cenuşă.

 

Capitolul 18. Măreţia şi mila lui Dumnezeu. Nimicnicia omului. Cum trebuie să dai. Fii cumpătat în vorbe şi cu luare-aminte împrejur

 

1. Cel care trăieşte în veac a zidit toate deobşte.

2. Domnul singur este drept.

3. Nimănui n-a dat putere, ca să vestească lucrurile Lui, şi cine va cerca slava Lui?

4. Puterea slavei Lui, cine o va măsura? Şi cine va putea grăi milele Lui?

5. Nu pot împuţina, nici a adăuga, nici a cerca minunile Domnului.

6. Când va sfârşi omul, atunci va începe, şi când va înceta, atunci nu va fi.

7. Ce este omul şi la ce poate să fie folositor? Care este partea lui bună şi care este partea lui cea rea?

8. Numărul zilelor omului, cel mult o sută de ani.

9. Ca o picătură de apă din mare şi ca un grăunte de nisip, aşa sunt de puţini anii în ziua veacului.

10. Pentru aceea îndelung-răbdător este Domnul cu ei şi a vărsat peste ei mila Sa.

11. Văzut-a şi a cunoscut pieirea lor, că rea este; pentru aceea a înmulţit milostivirea Sa.

12. Mila omului către aproapele său, iar mila Domnului peste tot trupul;

13. Mustrând şi certând şi învăţând, El întoarce ca un păstor turma Sa.

14. Pe cei care primesc învăţătura şi pe cei care se sârguiesc spre judecăţile Lui ii miluieşte.

15. Fiule, în cele bune nu da plângere, şi în toată darea nu întrista cu cuvântul.

16. Oare nu roua răcoreşte căldura? Aşa, mai bun este cuvântul decât darea.

17. Oare nu este mai bun cuvântul decât darea cea bună? Şi amândouă sunt la omul cel darnic.

18. Nebunul scoate ochii cu dojenile lui şi darul celui pizmaş face ochii să lăcrimeze.

19. Mai înainte ca să vorbeşti, învaţă, şi mai înainte de boală te îngrijeşte.

20. Mai înainte de judecată ispiteşte-te pe tine, şi în ceasul judecăţii vei afla milă.

21. Mai înainte de boală smereşte-te, şi în vremea păcatelor arată întoarcere.

22. Nu te împiedica a împlini făgăduinţa în vreme bună, şi nu aştepta până la moarte ca să faci ce ai făgăduit.

23. Mai înainte de a făgădui, pregăteşte-te, şi nu fi ca omul care ispiteşte pe Domnul.

24. Adu-ţi aminte de mânia cea din ziua sfârşitului şi de vremea răsplătirii, când va întoarce Dumnezeu faţa.

25. Adu-ţi aminte de foamete în timpul belşugului, şi de sărăcie şi lipsă în zilele de bogăţie.

26. De dimineaţă până seara se schimbă vremea şi toate sunt grabnice înaintea Domnului.

27. Omul înţelept întru toate se va teme, şi în zilele păcatelor se va feri de greşeală.

28. Tot cel înţelegător cunoaşte înţelepciunea şi cel care a aflat-o va da mărturie.

29. Cei înţelepţi la cuvinte şi ei s-au înţelepţit şi au belşug de pilde alese.

30. După poftele tale nu merge şi de la poftele tale te întoarce.

31. De vei da sufletului tău plăcerea poftei, te va face pe tine bucurie vrăjmaşilor tăi.

32. Nu te veseli cu multă desfătare, nici te lega cu îngreunarea ei.

33. Nu te sărăci, făcând ospeţe din împrumut, când n-ai nimic în pungă.