Capitolul 18. Moartea lui Abesalom

 

1. Atunci a numărat David pe oamenii care erau cu el şi a pus căpetenii peste sute şi căpetenii peste mii.

2. Şi a trimis David pe oamenii săi: a treia parte sub comanda lui Ioab, a treia parte sub comanda lui Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, şi a treia parte sub comanda lui Itai Gateul. Şi a zis regele către oameni „şi eu însumi voi merge cu voi“.

3. Să nu mergi; i-au zis oamenii, că noi chiar de vom fugi, nu se va tine seamă de aceasta; şi chiar de ar muri jumătate din noi, de asemenea nu se va line seamă; iar tu singur eşti cât noi, zece mii. Deci pentru noi este mai bine ca tu să ne dai ajutor din cetate!

4. „Ce vi se pare că este bine, a răspuns regele, aceea voi face“. Atunci a stat regele la poartă şi a ieşit tot poporul rânduit pe sute şi pe mii.

6. Au ieşit deci oamenii la câmp în întâmpinarea Israeliţilor, şi s-a dat bătălia în pădurea lui Efraim.

7. Acolo a fost în ziua aceea bătălie mare; poporul israelit a fost înfrânt de robii lui David, căzând ucişi douăzeci de mii de oameni.

8. Lupta s-a întins în tot ţinutul acela şi pădurea a mâncat în ziua aceea mai mulţi oameni decât a doborât sabia.

9. Când s-a întâlnit Abesalom cu oamenii lui David, era călare pe un catâr. Când catârul a fugit cu el pe sub crăcile unui stejar mare, părul lui Abesalom s-a încurcat în crengile stejarului şi el a rămas spânzurat în văzduh, iar catârul de sub el s-a dus înainte.

10. Atunci cineva a văzut aceasta şi a spus lui Ioab, zicând: „Iată, am văzut pe Abesalom spânzurat de un stejar“.

11. Dacă l-ai văzut, a zis Ioab către omul care-i adusese vestea, de ce nu l-ai doborât acolo, la pământ? ţi-aş fi dat zece sicli de argint şi o cingătoare!

12. „De mi-ai fi pus în mână şi o mie de sicli de argint, a răspuns acela lui Ioab, nici atunci nu mi-aş fi ridicat mâna asupra fiului regelui, căci în auzul nostru ţi-a poruncit regele ţie şi lui Abişai şi lui Itai şi a zis: „Cruţaţi-mi pe băiatul Abesalom!“

13. Şi dacă eu însumi aş fi făcut altfel cu primejdia vieţii mele, aceasta nu s-ar fi putut ascunde de rege şi tu singur te-ai fi ridicat asupra mea“.

14. „N-am la ce să mai zăbovesc cu tine“, a zis Ioab. Apoi a luat în mână trei săgeţi şi le-a înfipt în inima lui Abesalom, care era încă viu în crengile stejarului.

15. Apoi au împresurat pe Abesalom zece tineri care duceau armele lui Ioab şi, lovindu-l, l-au ucis.

16. După aceea Ioab a sunat din trâmbiţă şi s-au întors oamenii de la urmărirea lui Israel, căci Ioab a cruţat poporul.

17. Apoi au luat pe Abesalom şi l-au aruncat acolo în pădure într-o groapă adâncă şi au aruncat deasupra lui o grămadă mare de pietre. Iar Israeliţii s-au împrăştiat cu toţii, ducându-se fiecare la casa sa.

18. Abesalom însă îşi făcuse un monument încă de pe când trăia, în Valea Regelui; căci îşi zisese: „Eu n-am fiu, ca să mi se păstreze amintirea!“ şi a dat monumentului numele său, aşa că şi astăzi se numeşte el: Monumentul lui Abesalom.

19. Iar Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis către Ioab: „Mă duc să vestesc pe regele că Domnul prin judecata Sa l-a izbăvit din mâinile duşmanilor lui“.

20. „Astăzi, a răspuns Ioab, n-ai să fii un bun vestitor. Îl vei vesti în altă zi, iar nu astăzi, căci a murit fiul regelui“.

21. „Du-te, a zis apoi Ioab către Huşai, du-te şi spune regelui ceea ce ai văzut“. Huşai, închinându-se înaintea lui Ioab, s-a dus numaidecât,

22. Iar Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc, a zis stăruitor către Ioab: „Fie ce-o fi, dar eu mă duc cu Huşai“. „De ce să te duci, fiul meu? a zis Ioab. Nu duci o veste bună!“

23. „Fie şi aşa, a răspuns Ahimaaţ, dar eu tot mă duc“. „Du-te“, i-a zis Ioab. Şi a apucat Ahimaaţ la fugă pe un drum mai de-a dreptul şi a întrecut pe Huşai.

24. David şedea atunci între cele două porţi; iar straja se suise pe acoperişul porţii, pe zid, şi, ridicându-şi ochii, a văzut pe cel ce venea şi a strigat şi a zis către rege: „Iată un om vine în fugă“.

25. „Dacă este numai unul, a zis regele, atunci ne aduce o veste“. Omul însă se apropia din ce în ce mai mult.

26. Atunci straja a mai văzut un om venind în fugă; şi a strigat straja la portar şi a zis: „Iată că mai aleargă un om“. „Şi acela este un vestitor“, a zis regele. „Eu văd, a zis straja, că mersul omului dinainte seamănă cu mersul lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc“.

27. Acesta este om bun, a zis regele, şi vine cu veste bună!

28. Şi a strigat Ahimaaţ şi a zis către rege: „Pace!“ Apoi s-a închinat regelui cu faţa până la pământ şi a zis: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul tău, Care a dat în mâinile noastre pe oamenii care îşi ridicaseră mâinile lor împotriva regelui, stăpânul meu!“

29. „Dar băiatul Abesalom este sănătos?“ a întrebat regele. „Am văzut tulburare mare acolo când Ioab, robul regelui, a trimis pe robul tău, a zis Ahimaaţ, dar eu nu ştiu ce era acolo“.

30. „Treci şi rămâi aici“, a zis regele. Şi Ahimaaţ a trecut şi a stat acolo.

31. Atunci a sosit şi Huşai. Şi Huşai a zis către rege: „Veste bună aduc regelui, stăpânul meu! Domnul ţi-a făcut astăzi dreptate, izbăvindu-te din mâna tuturor celor ce s-au ridicat împotriva ta“.

32. „Băiatul Abesalom este oare el sănătos?“, a întrebat regele pe Huşai. „Întâmple-se duşmanilor regelui, stăpânul meu, a răspuns Huşai, şi tuturor celor ce au uneltit rele împotriva ta, ce i s-a întâmplat lui!“

33. Atunci regele s-a tulburat şi s-a dus în foişorul de deasupra porţii şi a plâns, iar când se ducea, zicea: „O, fiul meu Abesalom, Abesalom, fiul meu! Mai bine muream eu în locul tău! Abesalom, Abesalom, fiul meu!“