Psalmul 56.

Pentru sfârşit: Nu nimici! [Un psalm] al lui David, când a fugit el în peşteră din faţa lui Saul

1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu

2. Şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece fărădelegea.

3. Striga-voi către Dumnezeul Cel Preaînalt, Dumnezeul Care mi-a făcut bine.

4. Trimis-a din cer şi m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine.

5. Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat.

6. Fiii oamenilor, dinţii lor sunt arme şi săgeţi şi limba lor sabie ascuţită.

7. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta!

8. Curse au gătit sub picioarele mele şi au împilat sufletul meu;

9. Săpat-au înaintea mea groapă şi au căzut în ea.

10. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cânta-voi şi voi lăuda slava Ta.

11. Deşteaptă-te mărirea mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa.

12. Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ţie între neamuri,

13. Că s-a mărit până la cer mila Ta şi până la nori adevărul Tău.

14. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta!