7? SURAT AL-? A? RAF
7 SURAT AL-? A? RAF (1)
Mekkană [39]; 206 versete)
În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător
1. Alif, Lam, Mim, Sad (2)
2. O Carte (3) care ţi-a fost revelată – şi să nu fie în inima ta nici o nelinişte din pricina ei! (4) – pentru ca tu să previi prin ea (5) şi un îndemn pentru dreptcredincioşi.
3. Urmaţi (6) ceea ce vi s-a trimis de la Domnul vostru (7) şi nu urmaţi alţi aliaţi în afară de El! Dar voi numai puţin vă aduceţi aminte.
4. Câte cetăţi am nimicit Noi! (8) Şi pedeapsa Noastră le-a lovit în timpul nopţii sau pe când ei dormeau, la vremea prânzului.
5. Şi când pedeapsa Noastră i-a lovit, strigătul lor a fost numai acesta:? Într-adevăr, noi am fost nelegiuiţi?! (9) 6. Îi vom întreba Noi pe cei cărora li s-a trimis, dar îi vom întreba Noi şi pe cei trimişi (10)!
1) Al-? A? Raf este, în Islam, un loc înalt sau un zid care separă Paradisul de Infern, sau numai creasta acestui zid. Cuvântul de la care şi-a luat numele această sură apare în versetele 46 şi 48. Îl vom traduce prin? Creste de ziduri? Faptele bune ale celor care stau pe acest zid sunt egale cu faptele lor rele; faptele rele îi împiedică să intre în Paradis şi faptele bune îi împiedică să intre în Infern. Ei stau pe acest zid până ce Allah va hotărî în privinţa lor.
2) Pentru chestiunea literelor care apar la începutul unor sure, vezi nota 2:1.
3) Adică? Aceasta este o Carte?
4) Să nu-ţi fie teamă că te vor socoti mincinos, când ai să le-o transmiţi şi nici teamă că ai putea fi neglijent în îndeplinirea acestui mesaj.
5) Să-i avertizezi şi să-i sperii pe necredincioşi, cu ajutorul Coranului.
6) Se adresează tuturor oamenilor.
7) Coranul şi Sunna.
8) Din cauză că locuitorii lor s-au împotrivit mesajelor Noastre.
9) Adică şi-au recunoscut păcatele.
10) Allah îi va întreba pe trimişi dacă oamenii au crezut sau nu au crezut, însă El îi va întreba şi pe oameni dacă trimişii le-au transmis mesajele Domnului lor.
7? SURAT AL-? A? RAF
7. Şi le vom povesti Noi (11), în deplină cunoştinţă, căci Noi nu am fost niciodată] absenţi! (12)
8. Şi cântărirea în ziua aceea va fi dreaptă (13), iar aceia ale căror talere vor atârna mai greu (14), aceia vor fi cu izbândă (15).
9. Iar aceia ale căror talere vor fi uşoare (16), aceia îşi vor pierde sufletele, căci ei au fost nedrepţi faţă de semnele Noastre (17).
10. Noi v-am dat vouă putere pe acest pământ şi v-am dat pe el cele de trebuinţă pentru trai, dar numai puţini dintre voi aduceţi mulţumire.
11. Noi v-am creat şi v-am dat chip şi le-am zis apoi îngerilor: Prosternaţi-vă înaintea lui Adam! (18)? Şi s-au prosternat ei, afară de Iblis (19), care nu a fost printre cei care s-au prosternat.
12. L-a întrebat:? Ce te-a oprit să te prosternezi, când ţi-am poruncit? A răspuns:? Eu sunt mai bun decât el! Pe mine m-ai făcut din foc, iar pe el l-ai făcut din lut?!
13. A grăit [Allah]:? Coboară de aici (20), ca să nu te mai arăţi semeţ aici! Deci ieşi afară şi tu vei fi dintre cei vrednici de dispreţ?!
14. A răspuns:? Dă-mi un răgaz până în Ziua când vor fi înviaţi [din morţi]?! (21)
15. A grăit [Allah]:? Vei fi dintre aceia cărora li se va da păsuire?! (22) 11) Trimişilor şi comunităţilor lor.
12) Nu am lipsit de lângă ei şi nu ne sunt necunoscute faptele lor.
13) Cântărirea faptelor şi diferenţierea lor în Ziua Învierii vor fi drepte.
14) Ale căror fapte bune vor atârna mai greu în balanţă.
15) Aceia care vor fi izbăviţi de pedeapsă.
16) Ale căror fapte bune puse în balanţă vor fi puţine.
17) Din cauza necredinţei lor.
18) În semn de supunere faţă de Allah, nu de adorare a lui Adam.
19) Iblis este un nume propriu al diavolului şi îl vom menţiona ca atare ori de câte ori va apărea în textul Coranului. El apare în Coran de mai multe ori, în ipostazele de orgolios şi nesupus faţă de Allah, de strămoş şi şef al tagmei diavolilor, duşman al lui Allah şi al omului, în permanenţă ispititor şi ademenitor (vezi 18:50).
20) Din Paradis, din pricina nesupunerii faţă de poruncile Mele!
21) Ziua Învierii.
22) Până în Ziua aceea.
7? SURAT AL-? A? RAF
16. A zis [Iblis]:? Pentru că m-ai ademenit (23), îi voi pândi pe ei pe drumul Tău cel drept (24)
17. Şi îi voi împresura în valuri, din faţă şi din spatele lor, de la dreapta şi de la stânga lor şi nu-i vei afla pe cei mai mulţi dintre ei mulţumitori? (25)
18. A grăit [Allah](26):? Ieşi de aici (27), dispreţuit şi alungat! Cât despre aceia dintre ei care te vor urma, voi umple Gheena cu voi toţi! (28) 19. Iar tu, o, Adam! Sălăşluieşte tu împreună cu soaţa ta în Rai! Mân-caţi voi ori de unde voiţi, însă nu vă apropiaţi de acest pom (29), căci altfel veţi fi dintre cei nelegiuiţi?! (30) 20. Dar Şeitan (31) i-a ispitit, voind să le arate goliciunile care le fuseseră ascunse, zicând:? Domnul vostru nu v-a oprit de la acest pom decât pentru ca voi să nu deveniţi îngeri şi să nu fiţi nemuritori?! 21. Şi el s-a juruit lor:? Eu sunt pentru voi un bun sfătuitor?!
22. Aşadar, el i-a înşelat prin amăgire. Şi când ei au gustat din acel pom, li s-au descoperit goliciunile lor (32) şi au început să-şi pună peste ele frunze din Grădină. Şi Domnul lor i-a chemat [zicându-le]:? Oare nu v-am oprit Eu de la acest pom şi nu v-am spus Eu că Şeitan vă este vouă duşman mărturisit?
23) M-ai condamnat să rătăcesc drumul cel drept.
24) Aceasta echivalează cu un jurământ pe care Iblis îl face cu sine însuşi de a încerca în permanenţă să-i ademenească pe oameni şi să-i abată de la calea cea dreaptă.
25) Printre cei care Te vor adora.
26) Adresându-se lui Iblis cel blestemat.
27) Din Paradis.
28) Atât din tagma djinnilor, cât şi din tagma oamenilor care i-au arătat supunere lui Iblis.
29) Nu mâncaţi din el.
30) Aceia care au fost nelegiuiţi faţă de ei înşişi prin săvârşirea de păcate.
31) Iblis i-a ademenit să mănânce din pomul oprit de Allah.
32) Organele genitale care până atunci le fuseseră ascunse, numite astfel pentru că omul se ruşinează să i le vadă semenii.
7? SURAT AL-? A? RAF
23. Şi au răspuns ei:? Doamne, am fost nedrepţi cu sufletele noastre (33) şi dacă nu ne ierţi şi nu Te înduri de noi, vom fi printre cei pierduţi? (34).
24. Le-a spus [Allah]:? Coborâţi (35)! Vă veţi fi duşmani unul altuia (36) şi pe pământ veţi avea sălaş şi plăcere până la un timp! (37)?
25. Apoi [a mai] grăit:? Pe el veţi trăi, pe el veţi muri şi din el veţi fi voi scoşi?! (38).
26. O, fii ai lui Adam! (39) Noi v-am dat vouă straie care să vă acopere goliciunile, ca şi podoabe. Dar veşmântul smereniei, acesta este cel mai bun! Acesta este [unul] dintre semnele lui Allah; (40) poate că ei îşi vor aminti! (41) 27. O, fii ai lui Adam! Să nu vă amăgească Şeitan, aşa cum i-a scos pe părinţii voştri din Rai (42), dezbrăcându-i de veşmintele lor, ca să le arate goliciunile lor! El vă vede – el şi oştenii lui – în vreme ce voi nu-i vedeţi! Noi i-am pus pe şeitani aliaţi pentru aceia care nu cred, 28. Iar atunci când aceştia săvârşesc o fărădelege, ei zic:? Noi am aflat-o la strămoşii noştri şi Allah ne-a poruncit-o?! Spune:? Allah nu porunceşte nelegiuirea! Spuneţi voi, punând pe seama lui Allah, ceea ce voi nu ştiţi?
29. Spune:? Domnul meu a poruncit numai dreptatea! [Şi vă porunceşte vouă]: Întoarceţi-vă feţele voastre la toate locurile de Rugăciune (43) şi invocaţi-L pe El cu credinţă adevărată în religia Lui! Precum v-a creat El, aşa vă veţi întoarce.
33) Aducându-le daune, ca urmare a păcatului nostru.
34) Care vor pierde atât această lume, cât şi Lumea de Apoi.
35) Din Rai.
36) Se adresează lui Adam, Evei şi lui Iblis în sensul că oamenii vor fi duşmanii lui Iblis şi el le va fi duşman lor.
37) Până la momentul morţii.
38) În Ziua de Apoi, pentru judecată.
39) Cu sensul de? Neam omenesc, oameni?
40) Care dovedesc harul şi îndurarea lui Allah asupra robilor Săi.
41) Binefacerea Lui (şi-i vor mulţumi).
42) Pe Adam şi Eva.
43) În toate momentele şi locurile pentru Rugăciune şi oricare ar fi locul unde vă împliniţi Rugăciunea, întoarceţi feţele voastre spre Ka? Aba.
7? SURAT AL-? A? RAF
30. El a călăuzit o parte, în vreme ce o parte a meritat să o lase să rătăcească (44); căci ei şi i-au luat pe şeitani ca aliaţi (45), în locul lui Allah şi au socotit că sunt bine călăuziţi.
31. O, fii ai lui Adam! Luaţi-vă gătelile (46) voastre la toate locurile de Rugăciune! (47) Mâncaţi şi beţi, însă nu întreceţi măsura, fiindcă El nu-i iubeşte pe cei care întrec măsura!
32. Spune:? Cine a oprit podoaba (48) orânduită de Allah, pe care El a făcut-o pentru robii Săi (49) şi bunătăţile cele trebuincioase pentru vieţuire? Spune:? Ele sunt pentru aceia care cred, în viaţa lumească (50) şi numai pentru ei în Ziua Învierii. (51) Astfel facem Noi versetele Noastre limpezi pentru nişte oameni care ştiu?
33. Spune:? Domnul meu a oprit nelegiuirile – atât pe cele văzute cât şi pe cele nevăzute – precum şi păcatul (52), nedreptăţirea [altora] sau să-i faceţi lui Allah asociaţi, de vreme ce El nu a trimis o astfel de poruncă, sau să spuneţi despre Allah ceea ce nu ştiţi. (53) 34. Pentru fiecare comunitate este un soroc. (54) Când soseşte sorocul lor, ele nu pot nici să-l întârzie cu un ceas şi nici nu-l pot grăbi.
44) Aceştia sunt necredincioşii.
45) Sprijinitori sau stăpâni.
46) A se înţelege prin găteală atât curăţenia corporală, cât şi alegerea celor mai bune straie.
47) Păgânii din Arabia preislamică făceau înconjurul templului Al-Ka? Aba în pielea goală. Allah interzice această practică şi le porunceşte oamenilor să-şi acopere goliciunea. Aceasta este o poruncă adresată dreptcredincioşilor de a îmbrăca veşminte alese de fiecare dată când merg la moschee sau la o adunare.
48) Veşmintele, în primul rând.
49) Din produse vegetale, precum bumbacul şi inul, din produse animale, precum lâna şi mătasea, sau din metale, precum zalele etc.
50) Dar se folosesc şi necredincioşii de ele în viaţa lumească.
51) Exclusiv pentru dreptcredincioşi în Viaţa de Apoi, fiindcă numai ei vor intra în Paradis.
52) S-a interpretat şi ca însemnând? Băuturile alcoolice?
53) În legătură cu cele permise şi cu cele nepermise sau cu idolatria.
54) Un termen prestabilit la care pedeapsa se abate asupra ei.
7? SURAT AL-? A? RAF
35. O, fii ai lui Adam! (55) De vă vor veni trimişi [aleşi] chiar dintre voi şi vă vor tâlcui semnele Mele, atunci aceia care sunt cu frică (56) şi fac bine nu au a se teme (57) pentru ei şi nici nu vor fi ei mâhniţi. (58) 36. Însă aceia care iau semnele Noastre drept mincinoase şi se întorc semeţi de la ele, aceia vor fi oaspeţi ai Focului şi ei veşnic vor rămâne în el.
37. Şi cine este mai nelegiuit decât acela care născoceşte minciuni, punându-le pe seama lui Allah, sau ia semnele Lui drept minciuni? (59) Aceştia vor avea partea lor, care le-a fost prescrisă, până ce vor veni la ei trimişii Noştri pentru a le lua sufletele. (60) Vor zice ei:? Unde este ceea ce voi aţi chemat în afara lui Allah? (61) Şi vor răspunde ei:? Ei ne-au părăsit pe noi?! Şi ei mărturisesc astfel împotriva sufletelor lor că ei sunt necredincioşi. (62) 38. El [Allah] va grăi (63):? Intraţi în Foc printre djinnii şi oamenii (64) din comunităţile care au fost mai înainte de voi?! Şi de fiecare dată când va intra o comunitate (65), o va blestema pe sora ei. (66) Apoi, când toate vor ajunge acolo, ultima dintre ele va zice despre prima:? Doamne, aceştia ne-au dus pe noi în rătăcire, deci dă-le lor chinul înmulţit în Foc?! El va zice atunci:? Pentru fiecare va fi îndoită, însă voi nu ştiţi?! (67) 39. Atunci cea dintâi va zice celei de pe urmă:? Dar voi nu aveţi nici un merit în plus faţă de noi! Aşadar, gustaţi chinul pentru ceea ce v-aţi agonisit?! (68)
55) Prin fiii lui Adam se au în vedere toate comunităţile.
56) Să nu-i socotească pe trimişi drept mincinoşi.
57) De pedeapsă.
58) În Lumea de Apoi.
59) În ciuda nelegiuirii, născocirilor şi tăgăduirii, ei vor avea parte de viaţă şi de cele trebuincioase traiului până ce le soseşte sorocul.
60) Adică până ce îngerii morţii le vor lua sufletele.
61) Adică idolii pe care i-aţi adorat, pentru a vă fi acum mijlocitori.
62) Prin faptul că au adorat ceea ce nu merita să fie adorat.
63) În Ziua de Apoi.
64) Necredincioşii neamurilor trecute au fost de două feluri: djinni şi oameni.
65) În Infern.
66) Pe cea dinaintea ei, pentru că a dus-o în rătăcire.
67) De ce pedeapsă veţi avea parte.
68) Va fi hotărârea lui Allah pentru ei toţi.
7? SURAT AL-? A? RAF
40. Pentru aceia care iau semnele noastre drept mincinoase şi se întorc de la ele cu semeţie, porţile cerului nu li se vor deschide lor şi nu vor intra ei în Rai decât atunci când va intra cămila prin urechile acului (69). Astfel îi răsplătim Noi pe marii păcătoşi!
41. Ei în Gheena vor avea culcuş, iar deasupra lor [vor fi] acoperăminte [tot de foc]. Astfel îi răsplătim Noi pe cei nelegiuiţi!
42. Cât despre aceia care cred şi plinesc fapte bune, Noi nu putem impune nici unui suflet o povară peste puterile lui, iar aceştia vor fi oaspeţii Raiului şi ei în el vor sălăşlui veşnic.
43. Şi Noi vom îndepărta din piepturile lor toată pizma şi pe sub ei vor curge pâraie şi vor zice ei:? Laudă lui Allah care ne-a călăuzit spre acestea! Şi noi nu am fi fost îndreptaţi pe calea cea bună, dacă Allah nu ne-ar fi călăuzit. Trimişii Domnului nostru au venit cu Adevărul?! Şi către ei se va striga:? Acesta este Raiul [pentru voi]! Aţi fost făcuţi sălăşluitori ai lui pentru ceea ce aţi făptuit?
44. Şi vor striga atunci oaspeţii Raiului către oaspeţii Iadului (70):? Noi am găsit cu adevărat ceea ce Domnul nostru ne-a făgăduit! (71) Dar voi aţi găsit cu adevărat ceea ce Domnul vostru v-a făgăduit? (72) Vor răspunde ei:? Da?! Însă un crainic va vesti printre ei (73):? Blestemul lui Allah se abate asupra nelegiuiţilor, 45. Care opresc de la drumul lui Allah (74) şi caută să-l facă strâmb şi nu cred în Viaţa de Apoi? (75).
46. Iar între cele două [tabere] este un zid, iar pe crestele zidului (Al-? A? Raf) se vor afla oamenii care-i cunosc pe cei din fiecare tabără după trăsăturile lor. (76) Şi vor striga ei către oaspeţii Raiului, zicând:? Pace asupra voastră?! Ei nu au intrat în el, dar ei doresc [să intre].
69) Metaforă pentru imposibilitatea producerii acestui lucru, rezultată din această antiteză dintre cămilă – animalul cel mai mare cunoscut de arabi – şi dintre ac – un obiect de dimensiuni insignifiante.
70) Dojenitori.
71) Dobândind aceste poziţii înalte.
72) Coborându-se în cele mai adânci străfunduri.
73) Între cele două grupuri, astfel încât să-l audă toţi.
74) Se opresc pe ei înşişi şi-i opresc şi pe alţii de la religia Lui cea dreaptă.
75) Spun vorbe urâte şi comit fapte rele pentru că ei nu se aşteaptă să li se ceară socoteală sau să fie pedepsiţi pentru aceasta.
76) Locuitorii Raiului au chipurile albe, iar locuitorii Iadului au chipurile negre.
7? SURAT AL-? A? RAF
47. Iar când privirile lor vor fi întoarse către oaspeţii Iadului, vor zice ei:? Doamne! Nu ne aşeza pe noi împreună cu neamul celor nelegiuiţi?!
48. Şi vor striga cei care stau pe crestele zidului (Al-? A? Raf) către unii bărbaţi (77) pe care-i cunosc după trăsăturile lor, zicând:? Nefolositor este ceea ce voi aţi adunat, ca şi faptul că v-aţi semeţit?! (78).
49. Oare aceştia (79) sunt cei despre care aţi jurat că Allah nu le va dărui îndurare? (80) Intraţi în Rai fără a vă teme şi nu veţi avea de ce să vă întristaţi?! (81)
50. Şi oaspeţii Iadului vor striga către oaspeţii Raiului:? Vărsaţi şi asupra noastră apă sau altceva din ceea ce v-a dăruit Allah?! (82) Însă ei vor răspunde:? Allah le-a oprit pentru necredincioşii 51. Aceia care au luat religia în derâdere şi în joacă şi pe care i-a amăgit viaţa lumească?! (83) Astăzi, Noi îi uităm (84) aşa cum ei au uitat întâlnirea cu această Zi a lor şi pentru că ei au tăgăduit semnele Noastre!
52. Noi le-am adus o Carte pe care am desluşit-o, în deplină cunoştinţă, drept călăuză şi îndrumare pentru un neam [de oameni] care cred.
53. Oare aşteaptă ei altceva decât împlinirea ei? (85) În ziua când va veni împlinirea ei, vor zice aceia care mai înainte au uitat-o:? Trimişii Domnului nostru au venit cu Adevărul. Oare avea-vom noi mijlocitori care să intervină pentru noi? Sau putea-vom noi să fim readuşi [pe pământ], pentru ca să împlinim alte [fapte] decât cele pe care le-am săvârşit? Ei şi-au pierdut, neîndoielnic, sufletele şi i-au părăsit pe ei cele pe care le-au născocit.
77) Căpetenii ale celor rătăciţi, pe care-i vor recunoaşte, chiar dacă s-au schimbat chipurile lor.
78) Averile pe care le-aţi strâns şi faptul că v-aţi arătat trufaşi faţă de Adevăr şi faţă de oameni.
79) Cei cu credinţă slabă.
80) Ridicându-i pe trepte mai înalte în Viaţa de Apoi.
81) Ei nu trebuie să se teamă de pedeapsa care va coborî asupra necredincioşilor şi nu trebuie să fie trişti, asemenea lor.
82) Din bucate şi fructe.
83) Cu plăcerile ei trecătoare şi nu s-au gândit la Viaţa de Apoi.
84) Nu-i mai băgăm în seamă, considerându-i ca şi uitaţi.
85) Împlinirea celor prescrise în Coran referitor la Înviere, judecată şi răsplată.
7? SURAT AL-? A? RAF
54. Domnul vostru este Allah, care a creat cerurile şi pământul în şase zile, iar apoi s-a aşezat pe Tron (86). El face ca noaptea să învăluie ziua, urmându-i degrabă. (87) [El a creat] Soarele, Luna şi stelele supuse poruncii Sale. Şi nu este decât a Lui înfăptuirea şi stăpânirea (88).
Binecuvântat este Allah, Domnul lumilor!
55. Chemaţi-L pe Domnul vostru cu umilinţă şi într-ascuns (89)! El nu-i iubeşte pe cei nelegiuiţi!
56. Nu faceţi stricăciune pe pământ, după buna lui întocmire (90), ci chemaţi-L pe El întru frică şi nădejde (91), căci îndurarea lui Allah este aproape de aceia care săvârşesc bine.
57. El este cel care trimite vânturile ca vestire a îndurării Sale. (92) Apoi, după ce ele ridică nouri grei (93), îi mânăm Noi spre tărâm mort (94) şi pogorâm peste el apa şi scoatem cu ea tot felul de roade.
Astfel îi vom scoate Noi şi pe morţi (95); poate că vă va fi aminte!
58. În tărâmul cel bun cresc plante, cu voia lui Allah, pe când în tărâmul cel rău nu cresc decât cu greu şi neîndestulătoare. (96) Astfel tâlcuim Noi semnele pentru oamenii care aduc mulţumire.
59. Noi l-am trimis pe Noe (97) la neamul său, căruia i-a zis:? O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! Eu mă tem pentru voi (98) de chinul unei zile cumplite? (99).
86) Nici o interpretare nu este în măsură să dea sensul adevărat al acestor expresii.
87) Să se succeadă una după alta fără întrerupere.
88) El a creat toată făptura.
89) Invocarea cu umilinţă şi în adâncul inimii este mai aproape de devotament şi mai departe de făţărnicie.
90) După ce Allah l-a creat şi l-a rânduit astfel încât să fie potrivit pentru toate făpturile sale.
91) Cu frică de pedeapsa Lui şi cu nădejde în răsplata Lui.
92) Pentru a vesti ploaia adusă de norii ce sunt purtaţi dintr-un loc în altul.
93) Încărcaţi de ploaie.
94) Lipsit de vegetaţie, din pricina uscăciunii.
95) Îi vom învia în Ziua de Apoi, aşa cum am dat viaţă tărâmului mort.
96) Ibn Abbas, exeget al textului canonic, a interpretat acest verset ca fiind o pildă pentru a ilustra deosebirea dintre credincios şi necredincios.
97) În limba arabă Nuh.
98) Dacă nu-L veţi adora pe El sau veţi adora pe altcineva.
99) Ziua Judecăţii de Apoi sau Ziua potopului.
7? SURAT AL-? A? RAF
60. Dar căpeteniile neamului său au răspuns:? Noi te vedem pe tine (100) într-o rătăcire învederată?!
61. El le-a răspuns:? O, neam al meu! Eu nu sunt în rătăcire, ci eu sunt trimis de către Stăpânul lumilor.
62. Eu vă vestesc mesajele Stăpânului meu şi voi să vă povăţuiesc, căci eu ştiu de la Allah ceea ce voi nu ştiţi.
63. Oare vă miraţi voi că v-a venit o îndemnare de la Domnul vostru printr-un om dintre voi, pentru ca să vă prevină (101), pentru ca voi să fiţi cu frică, în nădejdea că voi veţi avea parte de îndurare?
64. Dar ei l-au socotit mincinos. Însă Noi l-am mântuit pe el şi pe cei care au fost cu el în corabie şi i-am înecat pe cei care au socotit semnele Noastre drept minciuni pentru că ei au fost un neam de orbi.
65. Şi [neamului]? Ad [I l-am trimis] pe fratele lor Hud (102), care le-a zis: O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! Şi oare nu vă temeţi voi?
66. Dar cârmuitorii neamului său, care nu credeau, au zis:? Noi te vedem pe tine în ignoranţă (103) şi te socotim pe tine dintre cei mincinoşi?!
67. A zis el:? O, neam al meu! Nu este în mine pic de ignoranţă, ci eu sunt trimis de Stăpânul lumilor.
68. Eu vă vestesc mesajele Domnului meu şi eu sunt pentru voi sfătuitor credincios. (104)
100) Cu aceasta chemare la credinţa într-un singur Dumnezeu.
101) Asupra pedepsei, dacă nu veţi crede!
102) Neamul? Aad (sau? Adiţii) şi neamul Thamud (sau Thamudiţii, la care se va face referire în versetul 73 din această sură) sunt vechi populaţii păgâne din Peninsula Arabă. Păcatele şi pedeapsa lor vor fi aduse ca pildă în câteva sure din Coran. Neamul? Aad ar fi fost un neam de uriaşi care au trăit în Arabia de Sud.
Mormântul profetului lor Hud, din valea Hadramawt, este şi astăzi venerat. Referiri la acest neam şi la pedepsirea lui revin în alte sure coranice: 11:52-56, 26:123-139 etc.
103) Din cauză că ai părăsit credinţa neamului tău, îmbrăţişând o altă religie.
104) În transmiterea mesajului, fără să vă mint.
7? SURAT AL-? A? RAF
69. Oare vă miraţi că îndemnul vă vine de la Domnul vostru printr-un om dintre voi pentru a vă preveni? Aduceţi-vă aminte că El v-a făcut urmaşi ai neamului lui Noe şi v-a făcut mai mari la înfăţişare decât pe ei (105). Şi aduceţi-vă aminte de binefacerile lui Allah; poate că voi o să izbândiţi?! (106) 70. Au zis ei:? Ai venit la noi pentru ca noi să-L adorăm pe Allah singur şi să părăsim ceea ce au adorat părinţii noştri? Adu asupra noastră cele cu care ne ameninţi, dacă tu eşti dintre cei ce spun adevărul?!
71. A zis el:? Veţi fi loviţi de pedeapsa şi mânia Domnului vostru! Vă certaţi cu mine pentru nişte nume pe care voi şi părinţii voştri le-aţi dat (107) fără ca Allah să fi pogorât în legătură cu ele nici o dovadă?
Aşteptaţi, aşadar! (108) Dar şi eu voi fi împreună cu voi printre cei care aşteaptă?!
72. Şi Noi l-am mântuit pe el şi pe cei care au fost alături de el, prin mila Noastră şi i-am stârpit pe aceia care au ţinut semnele Noastre drept mincinoase şi nu au fost credincioşi.
73. Şi [neamului] Thamud [i l-am trimis] pe fratele lor Salih, [care] le-a zis:? O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! Iată că aveţi dovada limpede [întru aceasta] de la Domnul vostru. Aceasta este cămila de la Allah, dăruită vouă drept semn (109).
Lăsaţi-o să mănânce pe pământul lui Allah şi nu o atingeţi cu nici un rău, ca să nu vă ajungă un chin dureros!
74. Şi aduceţi-vă aminte că El v-a făcut urmaşi ai [neamului]? Ad şi v-a dat sălaş pe acest pământ (110), pentru ca să vă înălţaţi palate (111) în şesurile lui şi să vă săpaţi case în munţi. (112) Aduceţi-vă aminte de binefacerile lui Allah şi nu faceţi rău pe acest pământ, aducând stricăciune?!
105) Mai înalţi şi mai puternici.
106) Să ajungeţi în Paradis.
107) Idolii, care nu sunt decât nişte nume.
108) Pedeapsa cu care au fost ameninţaţi.
109) O cămilă minune pe care Allah a creat-o din stânca muntelui, ca semn al sincerităţii profetului Salih.
110) Adică în zona Al-Hijr, unde se afla un oraş înfloritor, distrus o dată cu neamul? Ad. Astăzi, este o vale cu numeroase izvoare.
111) În care să locuiţi în timpul verii.
112) În care să locuiţi în timpul iernii.
7? SURAT AL-? A? RAF
75. Dar căpeteniile cele îngâmfate din neamul său au zis acelora care erau socotiţi slabi, acelora care credeau dintre ei:? Ştiţi voi de bună seamă că Salih este trimis de Domnul său? Ei le-au răspuns:? Noi suntem cu credinţă în cele cu care a fost trimis?!
76. Dar cei îngâmfaţi au zis:? Noi, în ceea ce credeţi voi, suntem neîncrezători?!
77. Şi au ologit cămila [şi au înjunghiat-o](113) şi au călcat porunca Domnului lor, zicând:? O, Salih, adu asupra noastră cele cu care ne ameninţi, dacă tu eşti dintre trimişi?! (114)
78. Atunci i-a lovit pe ei strigătul şi dimineaţa au fost aflaţi zăcând întinşi în casele lor. (115)
79. Iar el s-a întors de la ei, zicând:? O, neam al meu! Eu v-am vestit mesajul Domnului meu şi v-am povăţuit de bine, însă voi nu-i iubiţi pe povăţuitori?!
80. Şi [când l-a trimis] pe Lot (116), care a zis neamului său:? Vă dedaţi voi unei asemenea desfrânări pe care nimeni, din toate lumile, nu a mai cunoscut-o înainte de voi?
81. Voi mergeţi la bărbaţi, în locul femeilor [în loc să mergeţi la soţiile voastre], pentru a vă potoli poftele! În adevăr, voi sunteţi un neam de desfrânaţi?!
82. Şi neamul său nu a avut alt răspuns decât a zis:? Scoateţi-i pe ei (117) din cetatea voastră! (118) Ei sunt oamenii care vor să se ţină neprihăniţi?!
83. Şi Noi l-am mântuit pe el împreună cu familia lui, afară de muierea lui, care a fost printre cei pierduţi. (119)
113) I-au tăiat mai întâi picioarele cu sabia, iar apoi au înjunghiat-o.
114) Pedeapsa pentru uciderea cămilei.
115) Cu faţa spre pământ, fără viaţă.
116) Lot era nepotul lui Avraam şi locuia în cetatea Sodoma. Allah l-a trimis la neamul din această cetate şi din împrejurimi, pentru a-l îndemna la credinţă în El şi pentru a-i opri de la păcate şi de la pederastie, pe care nu o mai cunoscuse alt neam până la ei.
117) Pe Lot şi pe ceilalţi credincioşi.
118) Sodoma şi Gomora.
119) Cei rămaşi în cetate şi nimiciţi.
7? SURAT AL-? A? RAF
84. Şi Noi am lăsat să cadă peste ei ploaie (120). Deci priveşte cum a fost sfârşitul nelegiuiţilor!
85. Şi la Madyan (121) [I l-am trimis] pe fratele lor Şuayb, care le-a zis: O, neam al meu! Adoraţi-L pe Allah! Voi nu aveţi altă divinitate în afara Lui! Iată că v-a venit o dovadă limpede [pentru aceasta] de la Domnul vostru! Deci, daţi măsură şi greutate dreaptă şi nu daţi oamenilor mai puţin din lucrurile [care li se cuvin] lor! Şi nu faceţi stricăciune pe pământ, după buna lui întocmire! (122) Aceasta este mai bine pentru voi, dacă sunteţi credincioşi!
86. Şi nu vă aşezaţi în fiecare drum, ca să ameninţaţi şi să-l împiedicaţi de la calea lui Allah pe cel care crede în El şi să cercaţi să o faceţi strâmbă! Aduceţi-vă aminte că voi aţi fost puţini şi că El v-a înmulţit! Şi priviţi cum a fost sfârşitul făcătorilor de stricăciune!
87. Dacă o parte dintre voi a crezut în [mesajul] cel cu care eu am fost trimis, dar o altă parte nu crede, atunci aveţi răbdare până ce Allah va judeca între noi (123), căci El este cel mai bun dintre judecători?!
88. Dar au zis căpeteniile din neamul lui, care se semeţeau (124):? Te vom alunga, o Şuayb, pe tine şi pe aceia care cred împreună cu tine, afară din cetatea noastră! Sau vă întoarceţi la religia noastră?! Însă el le-a răspuns:? Chiar dacă nu voim s-o facem? (125) 89. Am născoci minciuni împotriva lui Allah, dacă ne-am întoarce la religia voastră după ce Allah ne-a mântuit de ea (126). Noi nu trebuie să ne întoarcem la ea decât dacă voieşte Allah, Domnul nostru [să ne ducă în rătăcire]! Însă Domnul nostru cuprinde toate lucrurile cu ştiinţa Sa. Noi în Allah ne încredem! (127) Doamne, judecă între noi şi între neamul nostru întru dreptate, căci Tu eşti cel mai bun dintre judecători?!
120) Ploaie de pietre şi foc. Vezi şi sura 11:82.
121) Numele unui trib şi al unui oraş, în apropiere de Ma? An, pe drumul Hedjazului.
122) Prin necredinţă şi nelegiuire.
123) Pentru ca adepţii Adevărului să izbândească asupra adepţilor neadevărului.
124) Să nu creadă.
125) Ne veţi constrânge la aceasta, chiar dacă nu voim s-o facem?
126) La rânduiala sau credinţa păgână.
127) Ca să ne păzească să nu ne mai întoarcem la ea.
7? SURAT AL-? A? RAF
90. Au zis atunci căpeteniile care nu credeau din neamul lui:? Dacă-l urmaţi pe Şuayb, atunci [să ştiţi că] voi sunteţi pierduţi?!
91. Şi i-a lovit cutremurul şi dimineaţa i-a găsit zăcând întinşi în casele lor (128).
92. Cei care l-au socotit pe Şuayb mincinos au fost ca şi când n-ar fi petrecut niciodată în ele. (129) Aceia care l-au socotit pe Şuayb mincinos, aceia au fost pierduţi!
93. S-a întors de la ei şi le-a zis: O, neam al meu! Eu doară v-am vestit mesajele Domnului meu şi v-am sfătuit pe voi! Cum să mă întristez eu pentru un neam de necredincioşi?!
94. Şi Noi nu am trimis nici un profet într-o cetate fără să nu fi lovit poporul ei cu nenorocire şi stricăciune, pentru ca ei să se roage pentru iertare],
95. Apoi am schimbat răul cu bine, astfel încât ei au crescut în număr şi în bogăţie şi au zis:? I-au atins şi pe părinţii noştri nenorocirea şi îndestularea?! Atunci i-am luat Noi pe neaşteptate, fără ca ei să-şi dea seama.
96. Dacă neamurile acestor cetăţi ar fi crezut şi ar fi avut frică, atunci Noi le-am fi dăruit binecuvântări din cer şi de pre pământ (130).
Însă ei i-au socotit mincinoşi (131) şi din această pricină Noi i-am apucat (132) pentru ceea ce au agonisit. (133)
97. Oare locuitorii cetăţilor (134) erau siguri că nu va veni peste ei pedeapsa Noastră, în timpul nopţii, pe când ei dormeau?
98. Oare locuitorii cetăţilor erau siguri că nu va veni peste ei pedeapsa Noastră în plină zi, pe când ei se veseleau?
128) Morţi.
129) În casele lor.
130) Ar fi avut parte de ploaia cerului şi de roadele pământului.
131) Pe profeţi.
132) I-am pedepsit.
133) Pentru păcatele pe care le-a săvârşit.
134) Menţionate mai înainte.
7? SURAT AL-? A? RAF
99. Oare se credeau ei la adăpost de viclenia lui Allah? (135) Dar nu se poate socoti la adăpost de vicleşugurile lui Allah decât neamul celor pierduţi!
100. Oare nu le-a fost limpede celor care au primit pământul ca moştenire de la neamul lui de dinainte (136) că Noi, dacă voim, putem să-i pedepsim pentru păcatele lor şi să le pecetluim inimile (137), ca ei să nu mai audă nimic?
101. Iată aceste cetăţi (138), ale căror istorii ţi le povestim! Trimişii lor au venit la ei cu semne limpezi, însă ei nu au voit să creadă în ceea ce socotiseră mai înainte a fi minciună. Aşa pecetluieşte Allah inimile necredincioşilor!
102. Noi nu i-am găsit pe cei mai mulţi dintre ei ţinând un legământ, ci pe cei mai mulţi dintre ei i-am aflat abătuţi din drum.
103. Apoi, după ei (139), Noi l-am trimis pe Moise cu semnele Noastre (140) la Faraon (141) şi la dregătorii lui, însă ei s-au arătat nedrepţi faţă de ele. (142) Priveşte, dară, cum a fost sfârşitul făcătorilor de stricăciuni!
104. Şi a zis Moise:? O, Faraon! Eu sunt un trimis al Stăpânului lumilor (143),
105. Se cuvine, aşadar, să nu spun nimic alta pe seama lui Allah decât numai adevărul. Am venit la voi cu dovadă limpede (144) de la Domnul vostru, deci trimite cu mine pe fiii lui Israel?!
106. A zis [Faraon]:? Dacă ai venit cu un semn, atunci adu-l dacă eşti dintre cei care spun adevărul?!
135) În sensul că El îi poate nimici pe robii Lui tocmai atunci când ei se aşteaptă mai puţin.
136) Pe care Allah l-a nimicit pentru păcatele fiilor lui.
137) Astfel încât să nu mai primească nici o povaţă şi nici o credinţă.
138) Cele menţionate în versetele anterioare, adică ale neamurilor lui Noe,
Ad, Thamud, ale neamurilor lui Lot şi Şuayb.
139) După mesagerii pe care i-am pomenit mai înainte.
140) Semnele şi minunile profeţiei.
141) Titlul regilor Egiptului, în vremea lui Moise.
142) Faţă de semnele Noastre.
143) M-a trimis la tine făcătorul tuturor lucrurilor şi stăpânul lor.
144) Semn de la El, care dovedeşte adevărul spuselor mele.
7? SURAT AL-? A? RAF
107. Atunci a aruncat toiagul său şi, iată, că el era un şarpe vădit. (145) 108. Şi a scos mâna sa (146) şi, iată, ea era albă (147) pentru cei care priveau.
109. Au zis atunci dregătorii din neamul lui Faraon:? Acesta este un vrăjitor iscusit!
110. El voieşte să vă scoată pe voi din pământul vostru?! (148)? Deci ce porunciţi? [a întrebat Faraon].
111. Au zis ei:? Amână-l pe el şi pe fratele lui (149) şi trimite în oraşe strângători,
112. Care să-i aducă la tine pe toţi vrăjitorii iscusiţi?!
113. Şi au venit vrăjitorii la Faraon şi au zis:? Vom avea noi parte de răsplată, dacă noi vom fi cei biruitori?
114. Le-a răspuns:? Da! Şi veţi fi voi, fără îndoială, dintre cei apropiaţi mie?!
115. [Atunci] au zis ei:? O, Moise! Vrei să arunci tu [primul] ori suntem noi cei care aruncă [primii]?
116. Le-a răspuns [Moise]:? Aruncaţi voi?! Şi când au aruncat ei, au fermecat ochii oamenilor (150) şi i-au înfricoşat şi au adus vrajă mare!
117. Şi i-am revelat Noi lui Moise:? Aruncă toiagul tău?! Şi iată că el (151) a înşfăcat ceea ce ei izvodiseră. (152)
118. Şi astfel adevărul a ieşit la iveală (153), iar ceea ce făceau ei a pierit.
145) Un şarpe adevărat, mare.
146) A scos mâna sa din deschizătura veşmântului.
147) De un alb mai strălucitor decât lumina soarelui.
148) Din pământul Egiptului, prin vrăjile lui.
149) Amână luarea hotărârii de pedepsire a lor şi nu te grăbi, până ce nu se va dovedi neputinţa lor!
150) I-au făcut să-şi închipuie ceea ce nu exista în realitate.
151) Toiagul lui Moise prefăcut în şarpe.
152) Ceea ce îşi închipuiau că e adevărat şi, de fapt, era fals, adică toiegele lor prefăcute în şerpi.
153) S-a confirmat incapacitatea lor de a face ceea ce putea face Moise.
7? SURAT AL-? A? RAF
119. Şi ei [Faraon şi dregătorii săi] au fost biruiţi acolo (154) şi s-au întors ruşinaţi. (155)
120. Şi s-au aruncat vrăjitorii, prosternându-se. (156) 121. [Şi] au zis ei:? Credem în Domnul lumilor, 122. În Domnul lui Moise şi Aaron?!
123. A zis Faraon [atunci]:? Aţi crezut în el mai înainte ca eu să vă fi îngăduit? Acesta este un vicleşug (157) pe care l-aţi urzit faţă de cetate (158), pentru ca să scoateţi din ea poporul lui. (159) Dar veţi afla voi în curând! (160) 124. Vă voi tăia mâinile şi picioarele voastre cruciş (161) şi apoi vă voi răstigni pe toţi?!
125. Ei au răspuns:? Noi către Domnul nostru ne întoarcem! (162) 126. Tu nu te răzbuni pe noi decât pentru că noi am crezut în semnele Domnului nostru, atunci când ele ne-au venit. Doamne, revarsă asupra noastră răbdare (163) şi fă-ne pe noi să murim cu desăvârşire supuşi [musulmani]?! (164) 127. Au zis dregătorii din neamul lui Faraon:? Vrei să-i laşi pe Moise şi pe neamul lui să facă stricăciune în ţară şi să te părăsească pe tine şi pe zeii tăi? A răspuns el:? Îi vom măcelări pe fiii lor şi le vom lăsa în viaţă pe muierile lor. Noi vom fi deasupra lor, biruitori?!
128. Moise a zis către neamul său:? Rugaţi-vă lui Allah pentru ajutor şi fiţi răbdători (165), căci al lui Allah este pământul şi El îl dă moştenire cui voieşte dintre robii Săi. Iar sfârşitul [fericit] este al celor care au frică.? (166) 154) În locul în care s-au adunat.
155) Umiliţi.
156) Când şi-au dat seama de adevăr.
157) Vrăjile pe care le-aţi făcut.
158) Egipt.
159) L-aţi urzit împreună cu Moise împotriva Egiptului.
160) Îi ameninţă cu ceea ce urmează.
161) Adică piciorul drept şi mâna stângă (sau invers).
162) În Ziua Învierii (şi nu ne pasă de ameninţările tale).
163) Ca să dovedim religia Ta.
164) Supuşi Ţie cu totul.
165) Cu suferinţa voastră.
166) De Allah.
7? SURAT AL-? A? RAF
129. [Şi] i-au răspuns ei:? Am avut de îndurat (167) înainte ca tu să vii la noi (168), ca şi după ce ai venit la noi?! Dar [Moise] le-a răspuns:? S-ar putea ca Domnul vostru să-l nimicească pe duşmanul vostru (169) şi să vă facă pe voi stăpâni pe acest pământ pentru ca să vadă cum faceţi voi?! 130. Şi am cercat Noi pe neamul lui Faraon cu ani de foamete şi cu lipsă de roade, poate că vor lua aminte!
131. Şi când aveau parte de bine, atunci ziceau ei:? Aceasta ni se cuvine nouă?! (170) Iar dacă se abătea asupra lor ceva rău, atunci vedeau semn rău în Moise şi în cei care erau cu el. Însă semnele lor se află la Allah (171), dar cei mai mulţi dintre ei nu ştiu!
132. Şi au zis ei:? Orice semne ne vei aduce, ca să ne farmeci cu ele, noi nu-ţi vom fi ţie credincioşi?!
133. Şi am trimis Noi asupra lor potopul (172), lăcustele (173), păduchii (174), broaştele (175) şi sângele (176), ca semne desluşite, dar ei s-au îngâmfat şi au fost un neam de păcătoşi.
134. Şi când venea asupra lor pedeapsa, ziceau ei:? O, Moise! Roagă-te pentru noi Stăpânului tău, după legământul pe care l-a făcut cu tine! Şi de ne vei izbăvi de pedeapsă, vom crede în tine şi-i vom lăsa să plece împreună cu tine pe fiii lui Israel?!
135. Iar când i-am izbăvit Noi de pedeapsă până la un termen stabilit, pe care ei trebuia să-l atingă (177), iată că ei au călcat făgăduinţa.
136. Deci ne-am răzbunat pe ei şi i-am înecat în mare, pentru că ei au luat de minciună semnele Noastre şi au fost nepăsători faţă de ele.
167) Am fost umiliţi de către Faraon şi oştenii săi.
168) Cu mesajul tău.
169) Pe Faraon şi pe oştenii săi.
170) Fără să vadă în aceasta harul lui Allah şi fără să-i aducă mulţumire.
171) Ca pedeapsă pentru faptele lor rele.
172) Torenţi uriaşi care au stricat culturile sau moartea violentă.
173) Care au devorat frunzele şi roadele rămase după potop.
174) Păduchii propriu-zişi sau insectele mici care aduc daune culturilor.
175) Broaştele s-au înmulţit şi s-au risipit pretutindeni, intrând în case, în mâncare, în apă şi chiar în gurile lor atunci când vorbeau.
176) Apa se preschimba în sânge şi oamenii nu mai puteau să bea din ea.
177) Până la termenul sorocit, constând în momentul nimicirii lor prin înecarea în mare.
7? SURAT AL-? A? RAF
137. Şi pe oamenii care au fost oprimaţi (178) i-am făcut moştenitori peste ţinuturile de răsărit ale pământului şi peste ţinuturile lui de apus, pe care Noi le-am binecuvântat. Iar cuvântul cel mai frumos al Domnului tău asupra fiilor lui Israel s-a împlinit (179) pentru că au fost statornici. Şi Noi am nimicit ceea ce au durat Faraon şi neamul său (180) şi ceea ce ei au ridicat. (181) 138. Şi i-am făcut Noi pe fiii lui Israel să treacă Marea. (182) Şi au venit ei la un neam care se închina unor idoli. Atunci i-au zis ei:? O, Moise!
Fă-ne nouă un zeu (183), aşa cum au şi ei zei?! Dar el le-a răspuns:? Voi sunteţi un neam de neştiutori! (184)
139. Cele în care petrec aceştia (185) pierdute sunt şi în deşert este ceea ce fac ei?! (186)
140. A [mai] zis el:? Să vă caut vouă o altă divinitate în afara lui Allah, care v-a pus pe voi mai presus de toate lumile? (187) 141. [Aduceţi-vă voi aminte că] Noi v-am izbăvit de neamul lui Faraon care v-a supus la cel mai rău chin, i-a măcelărit pe fiii voştri şi le-a lăsat în viaţă pe muierile voastre. Aceasta a fost grea încercare de la Domnul vostru!
142. Şi Noi i-am hotărât lui Moise după treizeci de nopţi, pe care le-am întregit cu încă alte zece, astfel încât termenul fixat de Domnul său venea după patruzeci de nopţi. (188) Şi Moise i-a zis fratelui său Aaron:? Ţine-mi locul la neamul meu şi fii cu dreptate şi nu urma drumul celor care aduc stricăciune?! 178) Prin înrobire şi uciderea fiilor.
179) Promisiunea făcută de Allah fiilor lui Israel că îl va nimici pe Faraon.
180) Din imobile şi palate.
181) Din grădini sau edificii.
182) În care s-au înecat duşmanii lor. Este vorba de Marea Roşie.
183) Un idol.
184) Măreţia puterii divine, pe care nu o are decât Allah cel Unic.
185) Adoratorii acelor idoli.
186) Adorarea idolilor.
187) Lumile din vremea lor.
188) Allah i-a poruncit lui Moise să urce pe muntele Tor pentru a-i da legile pe care le-a scris pentru neamul său. A urcat Moise pe munte şi a rămas acolo patruzeci de zile, în care a adus tablele pe care a scris legile lor.
7? SURAT AL-? A? RAF
143. Şi când a venit Moise la timpul hotărât de Noi şi a vorbit cu el Domnul său, a zis el:? Doamne, arată-Te mie ca să Te văd?! I-a răspuns lui:? Tu nu Mă vei putea vedea, dar priveşte la Munte şi de va rămâne el neclintit, atunci Mă vei vedea?! (189) Şi când s-a arătat Domnul său Muntelui, l-a prefăcut în pulbere, iar Moise s-a prăbuşit leşinat. Iar când şi-a venit în fire, a zis:? Mărire Ţie! Mă întorc la Tine căindu-mă (190) şi sunt cel dintâi dintre credincioşi?!
144. A grăit [Allah]:? O, Moise! Te-am ales, dintre toţi oamenii, pentru mesajele Mele şi pentru cuvintele Mele! (191) Deci primeşte ceea ce-ţi dau şi fii dintre cei mulţumitori?!
145. Şi Noi i-am scris pe table îndemnare despre toate lucrurile şi tâlcuire despre toate lucrurile. (192)? Ţine-le, aşadar, cu putere (193) şi porunceşte neamului tău să primească ce e mai bun în ele! Apoi vă voi arăta vouă sălaşul celor abătuţi din drum.
146. Voi să-i îndepărtez de la semnele Mele pe cei care sunt îngâmfaţi, pe pământ, pe nedrept. Chiar de-ar vedea fiecare semn, ei tot nu cred în el. Iar dacă văd calea cea bună, ei nu o primesc drept drum, dar dacă văd calea rătăcirii, o primesc drept drum. Aceasta pentru că ei ţin semnele Noastre de mincinoase şi sunt nepăsători faţă de ele!
147. Iar aceia care ţin de mincinoase semnele Noastre şi întâlnirea cu Ziua de Apoi, faptele lor sunt în deşert. Oare ar putea fi ei răsplătiţi altfel decât după ceea ce fac?
148. Şi neamul lui Moise a făcut, după el, din podoabele lor un viţel cu trup care avea şi muget. (194) Oare n-au băgat ei de seamă că el nu le vorbeşte şi nu-i călăuzeşte pe nici un drum? L-au luat pe el (195) [drept Dumnezeu] şi au fost ei nelegiuiţi.
189) Şi de va rămâne pe locul său nemişcat, când Mă voi arăta lui şi nu se va cutremura, atunci Mă vei vedea.
190) Pentru că am cutezat să cer să Te văd.
191) Când te-am ales să-ţi transmit mesajul Meu şi să vorbesc cu tine.
192) Îngăduite şi interzise.
193) Cu hotărâre de a acţiona în conformitate cu ele.
194) După plecarea lui Moise la întâlnirea hotărâtă cu Domnul său, neamul lui a făcut un viţel din podoabele de aur, care datorită unui curent de aer ce trecea prin interiorul lui scotea un sunet ce semăna cu mugetul, dar el era un trup lipsit de viaţă.
7? SURAT AL-? A? RAF
149. Şi când s-au fost căit ei şi şi-au dat seama că au rătăcit, au zis: Dacă nu se va îndura Domnul nostru de noi şi nu ne va ierta, vom fi şi noi printre cei pierduţi?!
150. Şi când s-a întors Moise la neamul său, mâniat şi întristat, a zis el:? Mare rău aţi săvârşit voi în lipsa mea! Aţi voit voi să grăbiţi porunca Domnului vostru? Şi a aruncat tablele, l-a apucat de cap pe fratele său şi l-a tras spre el. Şi a zis [Aaron]:? O, fiu al mamei mele!
Poporul m-a ţinut de slab şi aproape a fost să mă ucidă. Nu-i face pe duşmani să se bucure de nenorocirea mea şi nu mă pune pe mine alături de neamul celor nelegiuiţi?!
151. A zis:? Doamne, iartă-mi mie şi fratelui meu şi lasă-ne pe noi să intrăm întru îndurarea Ta, căci Tu eşti cel mai Îndurător dintre cei îndurători?
152. Pe cei ce au primit [au adorat] viţelul îi va ajunge mânie de la Domnul lor şi înjosire în această viaţă. Astfel îi răsplătim Noi pe cei care născocesc [idoli],
153. Dar cu aceia care au săvârşit fapte rele, dar după aceea s-au căit (196) şi au crezut, Domnul Tău este – după aceea – Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].
154. Şi după ce s-a potolit mânia lui Moise, a luat tablele. (197) În scrisul lor era călăuzire şi îndurare pentru aceia care se tem de Domnul lor.
155. Şi a ales Moise şaptezeci de bărbaţi din neamul său pentru timpul întâlnirii cu Noi. Şi când i-a lovit cutremurul [de pământ], a zis el:? Doamne, dacă Tu ai fi voit, i-ai fi putut pierde mai dinainte, ca şi pe mine. Oare vrei Tu să ne pierzi pentru ceea ce au săvârşit cei nelegiuiţi dintre noi? (198) Aceasta nu este decât o încercare de la Tine, cu care-i duci în rătăcire pe cei care Tu voieşti şi îi călăuzeşti pe cei care Tu voieşti. Tu eşti Ocrotitorul nostru. Deci iartă-ne nouă şi înduraTe de noi, căci Tu eşti cel mai bun dintre iertători!
195) Ca zeu al lor, pe care l-au adorat.
196) Faţă de Allah.
197) Pe care le aruncase de mânie şi se spărseseră.
198) Cei care adoraseră viţelul.
7? SURAT AL-? A? RAF
156. Prescrie pentru noi binele în această lume, ca şi în Viaţa de Apoi! Noi, iată că ne întoarcem la Tine, căindu-ne? A grăit [Allah]: Cu pedeapsa Mea îi ajung pe cei care voiesc Eu, iar îndurarea Mea cuprinde toate lucrurile. Şi Eu voi prescrie pentru aceia care au frică şi achită Dania [Az-Zakat] şi cei care cred în semnele Noastre, 157. Pentru aceia care îl urmează pe trimis, profetul neînvăţat (199), despre care află scris la ei în Tora şi în Evanghelie. El le porunceşte ceea ce este bine şi-i opreşte de la ceea ce este urât, le îngăduie lor bunătăţile şi le opreşte lor pe cele necurate (200) şi-i uşurează pe ei de povara lor şi de lanţurile care au fost asupra lor. Cei ce cred în el (201) şi îl susţin şi îl ajută şi urmează lumina (202) care a fost pogorâtă cu el, aceia vor fi izbânditori?
158. Spune:? O, oameni! Eu sunt pentru voi toţi trimisul lui Allah, căruia îi aparţine împărăţia cerurilor şi a pământului. Nu există altă divinitate în afară de El! El dă viaţă şi El dă moarte. Deci credeţi în Allah şi în trimisul Său, profetul cel neînvăţat, care crede în Allah şi în cuvintele Sale! Şi urmaţi-l! Poate că veţi fi călăuziţi?! 159. Şi în neamul lui Moise este o comunitate care-i călăuzeşte [pe ceilalţi] către Adevăr şi cu el judecă, după dreptate.
160. Şi Noi i-am împărţit (203) în douăsprezece seminţii, comunităţi şi i-am revelat lui Moise, atunci când neamul său i-a cerut de băut apă](204):? Loveşte cu toiagul tău în stâncă?! Şi iată că au ţâşnit din ea douăsprezece izvoare, încât fiecare seminţie ştia locul său de băut. Şi le-am făcut umbră cu nourii (205) şi am pogorât asupra lor mana şi prepeliţele, [zicând]:? Mâncaţi din bunătăţile pe care vi le-am dat ca hrană?! Şi nedreptatea lor nu Ne-a atins pe Noi, ci cu ei înşişi s-au nedreptăţit.
199) Care nu a primit învăţătură de la oameni şi care nu ştia nici să scrie, nici să citească [Muhammed].
200) Cum sunt carnea de porc, mortăciunea şi sângele.
201) În Profet.
202) Coranul.
203) Neamul lui Moise.
204) În deşert.
205) Pentru a-i apăra de dogoarea soarelui.
7? SURAT AL-? A? RAF
161. Şi când li s-a spus (206):? Locuiţi în această cetate (207) şi mâncaţi din ea de oriunde voiţi, dar spuneţi:? Iertare?! Şi intraţi pe poartă (208), prosternându-vă! Noi vom ierta păcatele voastre şi le vom dărui şi mai mult acelora care fac bine?!
162. Dar aceia care au fost nelegiuiţi dintre ei au schimbat cu un altul cuvântul care li se spusese. Atunci, Noi am trimis asupra lor pedeapsă din cer, pentru că au fost nelegiuiţi. (209)
163. Întreabă-i pe ei (210) despre cetatea care era aşezată lângă Mare, când ei au călcat Sabatul! Peştii au venit la ei în ziua Sabatului, ieşind la suprafaţă; dar în ziua când nu era Sabat, n-au venit la ei. Astfel i-am încercat Noi pentru abaterea lor din drum.
164. Şi când a zis o mulţime dintre ei (211)? De ce îndemnaţi un neam pe care Allah voieşte să-l nimicească sau să-l osândească la un chin greu? Au răspuns [ceilalţi]:? Pentru dezvinovăţire la Domnul vostru; şi poate că ei vor avea frică?! 165. Şi când au uitat ceea ce li s-a poruncit, i-am mântuit Noi pe cei care au oprit de la rău şi i-am osândit pe cei care au fost nelegiuiţi la chin aspru, pentru abaterea lor din drum.
166. Şi pentru că totuşi au călcat ceea ce le fusese oprit, le-am zis Noi:? Fiţi maimuţe demne de dispreţ?!
167. Şi [ştii] când Domnul tău a vestit că El va trimite asupra lor (212) pe cineva care să-i cerce cu grea osândă până în Ziua Învierii! Domnul tău este repede la pedeapsă, dar El este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].
168. Şi Noi i-am împărţit în comunităţi pe pământ. Unii dintre ei sunt drepţi, iar alţii sunt mai puţin de-atât. Şi i-am cercat cu bune şi rele, doar-doar se vor întoarce [la calea cea bună].
206) De către Moise.
207) Ierusalim.
208) Poarta cetăţii.
209) Vezi şi 2:57-59
210) Întreabă-i pe evrei.
211) Un grup dintre evreii evlavioşi.
212) Asupra iudeilor.
7? SURAT AL-? A? RAF
169. Apoi, după ei au venit urmaşi care au moştenit Cartea (213), însă ei aleg ceea ce este mai josnic (214) în această lume, zicând:? Ni se va ierta nouă?! Şi dacă [lucruri] asemănătoare acestuia li se oferă lor, ei le primesc. Oare nu s-a încheiat cu ei legământul Cărţii, ca ei să nu pună pe seama lui Allah decât Adevărul? Şi-au cercetat ei ce se află întrânsa. Dar Casa din Lumea de Apoi este mai bună pentru cei care au frică! Oare nu voiţi să pricepeţi?
170. Iar cei ce se ţin de Carte şi împlinesc Rugăciunea [As-Salat], [să ştie că] Noi nu lăsăm să se piardă răsplata celor cuvioşi!
171. Şi când am ridicat Noi Muntele (215) deasupra lor, ca şi când ar fi fost un umbrar (216) şi ei şi-au închipuit că va cădea peste ei, [le-am zis]:? Ţineţi cu putere ceea ce v-am dat şi aduceţi-vă aminte de ceea ce se află înlăuntru! Poate că voi vă veţi teme?!
172. Şi când Domnul tău a scos urmaşi din fiii lui Adam, din coastele lor (217) şi le-a cerut să mărturisească ei înşişi, [zicându-le]:? Nu sunt Eu Domnul vostru? Au răspuns ei:? Ba da, facem mărturie?! Pentru ca voi să nu spuneţi în Ziua Învierii: Noi am fost fără grijă de aceasta (218)?!
173. Sau să nu spuneţi? Părinţii noştri au fost politeişti mai înainte, iar noi suntem urmaşi după ei. Vrei Tu să ne pierzi pentru ceea ce au făcut cei mincinoşi?
174. Astfel facem Noi semnele limpezi; poate că ei se vor întoarce (219).
213) Tora.
214) Tot ceea ce înseamnă păcat.
215) Muntele Tor.
216) Un nor.
217) În textul arab apare cuvântul Zuhur, plural de la zahr? Spate, spinare?
218) Allah a făcut legământ cu urmaşii lui Adam, când ei se aflau în lumea invizibilă, ca ei să-L socotească a fi unic şi să se supună rânduielilor Sale. Allah a introdus acest lucru în natura lor şi ei au făcut mărturie în acest sens şi I-au dat Domnului lor făgăduinţă întru aceasta, după ce Allah i-a făcut să înţeleagă că acest legământ le este luat pentru ca ei să nu spună în Ziua Învierii că n-au avut cunoştinţă de el sau că părinţii lor au fost rătăciţi şi au rătăcit şi ei, asemenea lor.
Allah a luat făgăduinţă de la fiecare dintre ei.
219) La Adevăr.
7? SURAT AL-? A? RAF
175. Istoriseşte-le lor vestea despre acela căruia Noi i-am dat semnele Noastre, dar el s-a abătut de la ele. Şeitan şi l-a supus şi astfel el s-a aflat printre cei rătăciţi
176. Dacă Noi am fi voit, l-am fi ridicat prin ele (220), însă el a înclinat spre pământ şi a urmat poftei sale. Pilda lui este asemenea pildei câinelui: dacă-l alungi, el scoate limba gâfâind; dacă-l laşi în pace, tot scoate limba gâfâind. Aceasta este pilda acelora care socotesc semnele Noastre mincinoase. Istoriseşte-le, dară, povestea; poate că ei vor cugeta!
177. Rea pildă este [aceasta] a neamului celor care au luat semnele Noastre drept minciuni şi împotriva lor înşişi au săvârşit ei nedreptatea.
178. Acela pe care îl călăuzeşte Allah este bine ocârmuit, iar aceia pe care îi duce întru rătăcire sunt pierduţi.
179. Noi am făcut pentru Gheena pe mulţi dintre djinni şi oameni (221). Ei au inimi, dar nu pricep cu ele; ei au ochi, dar nu văd cu ei; ei au urechi, dar nu aud cu ele (222). Aceştia sunt asemenea dobitoacelor, ba ei sunt chiar şi mai rătăciţi. Aceştia sunt nepăsători.
180. Ale lui Allah sunt numele cele mai frumoase (223)! Chemaţi-L cu ele şi depărtaţi-vă de aceia care schimonosesc numele Lui (224)! Ei vor fi răsplătiţi după ceea ce fac!
181. Şi printre aceia pe care Noi i-am creat (225) se află o comunitate ce călăuzeşte după adevăr şi prin el purcede cu dreptate.
182. Pe aceia care socotesc semnele Noastre mincinoase îi vom duce treptat [către pieire], prin mijloace pe care ei nu le ştiu.
220) Prin semnele Noastre.
221) Aceştia sunt cei necredincioşi dintre ei.
222) Ei nu se folosesc de simţurile cu care Allah i-a înzestrat pentru a se călăuzi.
223) Cele nouăzeci şi nouă de epitete sau nume sublime ale lui Allah. Conform unui hadis, acela care le ştie pe toate va ajunge în Paradis.
224) Le deformează şi se abat cu ele de la adevăr. Aluzie la faptul că păgânii legau numele unor idoli de numele lui Allah: Idolul Al-Lat era asociat cu numele lui Allah, idolul Uzza era asociat cu epitetul Al-Aziz (Puternicul), iar idolul Manat era asociat cu epitetul Al-Mannan (Binefăcătorul).
225) Pentru a ajunge în Paradis.
7? SURAT AL-? A? RAF
183. Voi să le dau lor un răgaz, însă viclenia Mea este temeinică (226).
184. Oare nu pricep ei? În tovarăşul lor (227) nu este pic de nebunie! (228) El nu este decât un prevenitor limpede (229).
185. Oare nu văd ei împărăţia cerurilor şi a pământului şi [toate] lucrurile pe care le-a creat Allah şi că s-ar putea ca sorocul lor să fie aproape? (230) În ce cuvinte vor crede ei după aceasta? (231) 186. Aceia pe care Allah îi duce în rătăcire nu au ocârmuitor, iar El îi lasă să rătăcească în nelegiuirea lor (232).
187. Ei (233) Te vor întreba despre Ceas (234):? Când va veni el?
Spune:? Numai la Domnul meu este ştirea despre el. Numai El îl va descoperi la timpul lui. Va fi el greu pentru ceruri şi pentru pământ şi nu va veni asupra voastră decât pe neaşteptate? Te întreabă de parcă tu ai fi interesat [să ştii](235). Spune:? Numai la Allah se află ştirea despre el?! Dar cei mai mulţi oameni nu ştiu.
188. Spune (236):? Eu nu stăpânesc nici un folos pentru mine şi nici o stricăciune, în afară de ceea ce voieşte Allah. Dacă eu aş fi ştiut necunoscutul, aş avea prisosinţă de bunuri şi nu m-ar atinge răul. Dar eu nu sunt decât un prevestitor şi un binevestitor pentru oamenii care cred (237).
226) Cuvintele sunt adresate păgânilor mekkani din neamul Qurayş.
227) Profetul Muhammed.
228) Aşa cum pretindeau adversarii săi.
229) Un profet care avertizează în mod clar.
230) Pieirea lor să fie aproape, iar ei se află în cea mai jalnică stare?
231) După Coran, dacă au crezut în el?
232) În necredinţa lor.
233) Mekkanii.
234) Despre momentul Zilei de Apoi.
235) Profetul este, de fapt, interesat să ştie când va sosi Ziua Învierii.
236) Se adresează lui Muhammed.
237) Eu nu sunt decât un trimis şi nu ştiu necunoscutul. Prin acest verset s-a dat o replică tuturor acelora care pretindeau că ar şti necunoscutul şi ar putea prezice viitorul. Dacă Profetul însuşi mărturiseşte că el nu-l cunoaşte, atunci cum ar putea cuteza altcineva să pretindă acest lucru?
7? SURAT AL-? A? RAF
189. El este Cel care v-a creat dintr-un singur suflet şi din el a făcuto şi pe perechea lui, lângă care el să poată găsi linişte. Şi când el s-a împreunat cu ea, a purtat ea o sarcină uşoară şi putea umbla cu ea.
Dar când s-a simţit mai grea, au strigat ei amândoi [rugându-se] către Allah, Domnul lor:? De ne vei dărui un [copil] bun, vom fi noi dintre cei mulţumitori?!
190. Şi când le-a dăruit lor un [copil] bun (238), I-au făcut Lui asociaţi, ca răsplată pentru ceea ce le-a dat. Dar Allah s-a înălţat deasupra celor pe care I-au asociat [Lui].
191. Îi asociază [Lui lucruri] ce nu creează nimic şi care ele [însele] sunt create
192. Şi care nu-i pot ajuta pe ei cu nimic şi nici lor înşişi nu-şi pot fi de ajutor?
193. Iar de-i chemaţi la drumul cel drept, ei nu vă urmează. Tot una este pentru voi de-i chemaţi ori de păstraţi tăcere! (239) 194. Aceia pe care voi îi invocaţi în locul lui Allah sunt robi asemenea vouă (240). Invocaţi-i, aşadar şi să vă răspundă, dacă voi sunteţi cu adevărul!
195. Au ei, oare, picioare cu care să meargă? Sau au ei mâini cu care să lovească? Sau au ei ochi cu care să vadă? Sau au ei urechi cu care să audă? Spune:? Chemaţi-i pe asociaţii voştri şi apoi folosiţi viclenia împotriva mea şi nu-mi daţi nici un răgaz?! 196. Ocrotitorul meu este Allah Cel care a pogorât Cartea (241) şi El ia asupra Sa [ocrotirea] celor evlavioşi (242).
197. Aceia pe care îi chemaţi în locul Lui (243) nu vor putea să vă ajute şi nici lor înşişi nu-şi vor putea fi de ajutor.
198. Iar dacă-i chemi la calea cea dreaptă, ei nu aud. Îi vezi cum se uită la tine, ei însă nu văd.
238) Aici este vorba despre idolatrii din neamul lui Adam.
239) Căci aceşti idoli nu aud chemarea voastră.
240) Sunt făpturi ca şi voi, fără nici o putere.
241) Coranul.
242) Îi ajută şi nu-i părăseşte.
243) Adică idolii.
7? SURAT AL-? A? RAF
199. Fii cu iertare (244), porunceşte ceea ce este bun şi îndepărteazăte de neştiutori!
200. Şi dacă vreodată Şeitan te îmboldeşte, ispitindu-te la rău, caută refugiu la Allah, căci El este Cel care Aude Totul [şi] Bineştiutor
[Sami? Alim].
201. Aceia care au frică [de Allah], când îi atinge ceva rău din partea lui Şeitan (245), îşi aduc aminte şi iată cum ei văd [primejdia].
202. Însă pe fraţii lor îi împing [şeitanii] în rătăcire, încât apoi ei nu se mai pot opri.
203. Şi când lor nu le aduci semn, atunci zic ei:? Nu-l născoceşti tu?
Spune:? Eu nu urmez decât ceea ce-mi este revelat de Domnul meu?!
Acestea (246) sunt dovezi limpezi de la Domnul vostru, ocârmuire şi îndurare pentru un neam [de oameni] care cred!
204. Şi când este citit Coranul, atunci ascultaţi-l cu atenţie şi păstraţi tăcere, poate că voi veţi avea parte de îndurare [de la Allah]!
205. Pomeneşte-L pe Domnul tău în sufletul tău (247), cu umilinţă şi frică, fără a o rosti cu glas tare, atât dimineaţa cât şi seara şi nu fi dintre cei nepăsători (248)!
206. Chiar şi cei ce sunt aproape de Domnul tău nu se socotesc prea mari pentru a-L adora pe El, ci ei Îl preamăresc şi se prosternează dinaintea Lui (249).
244) Şi nu te mânia!
245) O ispită diavolească.
246) Coranul.
247) În acest verset se adresează Profetului Muhammed.
248) Cei care neglijează să-L pomenească pe Allah.
249) După acest ultim verset, în recitarea liturgică a Coranului urmează prosternarea. Această prosternare se găseşte în paisprezece locuri din Coran. Aici este vorba de prima prosternare.
