INTRODUCERE 1 SURAT AL-FATIHA (1)

Mekkană [5]; 7 versete)

1. În numele lui Allah Cel Milostiv,

Îndurător [Ar-Rahman, Ar-Rahim](2),

2. Laudă lui Allah, al lumilor Stăpânitor,

3. Cel Milostiv, Îndurător,

4. În Ziua de Apoi Stăpânul Cârmuitor,

5. Numai pe Tine Te adorăm, numai la Tine cerem ajutor,

6. Pe drumul drept Tu fii-ne Călăuzitor,

7. Drumul celor cu care fost-ai Tu dăruitor, nu al celor pe care Tu Te-ai mâniat, nici al rătăciţilor.

1) În traducere? Cea care deschide (Coranul,

Cartea); Deschizătoarea; Liminara? În Sahih de Al-Bukhari se spune că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – I-a zis lui Abu Sa? Id ben al-Mu? Alla:? Te voi învăţa o sură care este cea mai minunată dintre surele Coranului – Laudă lui Allah, Stăpânul lumilor!

Ea constă în cele şapte versete care se repetă şi din Coranul cel glorios care mi-a fost dăruit?

2) Se recunosc 99 de atribute ale lui Allah.

Medinită [87]; 286 versete)

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

1. Alif, Lam, Mim (2).

2. Aceasta este Cartea (3), cea fără îndoială; Ea este Călăuză pentru cei smeriţi,

3. Care cred în cele nevăzute şi plinesc Rugăciunea [As-Salat] şi din ceea ce le-am dăruit fac milostenie.

4. Şi care cred în ceea ce ţi-a fost pogorât ţie (4) şi în ceea ce a fost pogorât înaintea ta şi în Viaţa de Apoi ei se încred.

5. Aceia sunt călăuziţi de Domnul lor şi aceia sunt izbânditori.

6. Pentru cei care nu cred e totuna de-i previi sau nu-i previi; ei nu cred (5).

1) În traducere? Sura Vacii? Era printre fiii lui Israel un bărbat sterp, care n-a avut parte de copii, dar avea multă avere. Fiul fratelui său, care-i era moştenitor, l-a ucis, iar noaptea l-a cărat şi l-a lăsat în faţa uşii unui bărbat dintre ei. Apoi i-a învinovăţit pe ei de moartea lui, încât s-au repezit la arme şi s-au năpustit unii asupra altora. Dar cei înţelepţi dintre ei au zis: de ce ne măcelărim unii pe alţii, când Trimisul lui Allah se află printre noi? Şi au venit ei la Moise şi i-au spus ce se întâmplase. Atunci el le-a zis: Allah vă porunceşte să înjunghiaţi o vacă! Şi dacă nu s-ar fi împotrivit, s-ar fi mulţumit ei cu prima vacă ce le-a ieşit în cale, însă ei s-au arătat neînduplecaţi şi atunci s-a arătat şi Allah aspru cu ei, până ce au ajuns la vaca ce li s-a poruncit să o sacrifice. Şi au găsit-o pe ea la un om care nu mai avea altă vacă în afara ei. Dar el le-a zis: Jur pe Allah, că nu mă lipsesc de ea decât dacă-mi daţi atâta aur cât încape în pielea ei. Au cumpărat-o cu atâta aur cât a încăput în pielea ei şi au înjunghiat-o. Apoi l-au lovit (pe cel mort) cu o bucată din ea şi el a înviat. Şi l-au întrebat atunci: Cine te-a omorât? Iar el a răspuns: Acesta! Şi a arătat spre fiul fratelui său, iar apoi a căzut mort. Şi nu s-a dat nimic din averea lui şi nu a devenit moştenitor vreun ucigaş.

2)? Alif, Lam, Mim? – Trei litere (muqatta? At) cu care a început pentru a atrage luarea-aminte a ascultătorului la cuvintele care vor urma după ele. Unii exegeţi au fost înclinaţi să creadă că s-a făcut uz de ele în chip de provocare adresată arabilor de a aduce alte vorbe asemănătoare Coranului, alcătuite din aceste trei litere. Un grup de exegeţi s-a oprit la ele, zicând:? Numai Allah ştie ce a intenţionat cu ele?

3) Cartea este deseori folosită cu sensul de Coran.

4) Profetului Muhammed.

5) Sunt avuţi în vedere ipocriţii.

7. Allah a zăvorât inimile lor şi urechile lor, iar peste ochii lor s-a aşternut o năframă. Şi ei vor avea [parte de] chin mare.

8. Printre oameni sunt unii care spun:? Noi credem (6) în Allah şi în Ziua de Apoi? În vreme ce ei, de fapt, nu cred.

9. Ei încearcă să-i înşele pe Allah precum şi pe cei care au crezut, dar nu se înşală decât pe ei înşişi, fără a-şi da seama.

10. În inimile lor este o boală (7), iar Allah le va spori boala şi vor avea ei parte de chinuri dureroase pentru ceea ce au minţit.

11. Dacă li se spune lor:? Nu faceţi stricăciune pe pământ?! Ei zic: Noi, doară, suntem făcători de bine?

12. Însă ei sunt cei făcători de stricăciune, dar nu-şi dau seama.

13. Iar dacă li se spune lor:? Credeţi, aşa cum au crezut oamenii?! Ei zic:? Să credem precum au crezut cei fără de minte? De bună seamă ei sunt cei fără de minte (8), dar nu o ştiu!

14. Iar dacă se întâlnesc cu cei care au crezut, zic ei:? Noi credem? Dar când rămân numai cu şeitanii (9) lor, zic ei:? Noi suntem cu voi, ne batem numai joc?

15. Allah îşi bate joc de ei şi-i păsuieşte în fărădelegea lor şi ei rătăcesc în neştire.

16. Aceia sunt cei care au schimbat calea cea dreaptă cu rătăcirea, dar negoţul lor nu le-a adus câştig şi ei nu au fost bine călăuziţi.

17. Starea lor este ca pilda aceluia care a aprins un foc şi când a luminat ceea ce se afla împrejurul lui, le-a luat Allah lumina lor (10) şi i-a lăsat în întunecimi şi nu mai zăresc nimic.

6) Crezul reprezintă convingerea în existenţa lui Allah şi în profeţia lui Muhammed (Pacea fie asupra lui) iar faptele să oglindească acest crez.

7) Boala este îndoiala în ceea ce priveşte Islamul şi ezitarea în îmbrăţişarea lui.

8)? Proştii? – Adică ignoranţii, cei care au o capacitate redusă de a discerne între ceea ce este dăunător şi 184.46ceea ce este folositor.

9) Vom păstra cuvântul de origine arabă şeitan, intrat în limba română veche, evitând, deliberat, folosirea vreunuia dintre numeroasele sale sinonime de alte origini.

Aici? Şeitanii lor? Pot să însemne? Căpeteniile lor? Dar şi? Semenii lor întru rău?

10) Raportul singular-plural: cineva aprinde focul pentru o singură persoană, iar lumina se revarsă asupra tuturor.

18. Surzi, muţi, orbi sunt ei şi nu se întorc. (11) 19. Sau ca o ploaie ce se prăvale din cer, cu beznă, tunet şi fulger. Îşi vâră ei degetele în urechi din pricina trăsnetelor, de frica morţii; Allah îi împresoară pe necredincioşi.

20. Fulgerul aproape că le răpeşte văzul. De fiecare dată când el fulgerul] le face lumină, înaintează, dar când se lasă bezna, ei se opresc. Iar dacă ar vrea, Allah le-ar răpi auzul şi văzul, căci Allah este peste toate cu putere.

21. O, voi oameni, slăviţi-L pe Domnul vostru, care v-a făcut pe voi şi pe cei de dinaintea voastră. Ca să aveţi frică [de El].

22. [Slăviţi-L pe] cel care v-a făcut vouă pământul un covor (12) şi cerul o zidire (13) şi a pogorât din cer apă şi a scos prin ea, din roade, hrană pentru voi. De vreme ce voi ştiţi [toate acestea], nu-i faceţi lui Allah semeni! (14) 23. Iar dacă vă îndoiţi de cele pe care le-am pogorât Robului Nostru Muhammed], aduceţi o Sură asemenea lui (15) şi chemaţi martorii voştri cei afară de Allah (16), dacă sunteţi sinceri!

24. Şi dacă nu o faceţi – şi nu o veţi face! – Atunci feriţi-vă de Focul care mistuie oamenii şi pietrele, pregătit pentru necredincioşi!

25. Deci vesteşte celor care cred şi plinesc fapte bune că ei vor avea grădini pe sub care curg pâraie! De câte ori vor primi din ele un rod, ca hrană, vor zice:? Acestea sunt cele care le-am primit şi mai înainte?! Căci li s-au dat [lor şi altele] asemănătoare (17) cu ele. Şi ei vor avea în ele soţii curate şi în ele vecinic vor fi sălăşluitori.

11) Şi-au înfundat singuri intrările spre conştiinţă şi spre simţirea sufletelor lor şi au vrut să nu audă Islamul sau să vină în întâmpinarea lui, după ce l-au acceptat, iar după aceea l-au abandonat prin ipocrizia lor.

12) Un loc potrivit pentru statornicire şi odihnă, pregătit pentru viaţa omului şi a celorlalte făpturi.

13) Bine clădit şi legat, după o rânduială precisă.

14) Nu adoraţi vreun om sau lucru precum Allah, căci prin aceasta Îi faceţi asociaţi.

15) Asemenea surelor Coranului.

16) Adică sprijinitorii şi adepţii voştri care credeţi că vă pot ajuta să faceţi o singură sură asemănătoare cu cele ale Coranului.

17) Asemănătoare prin miros, gust şi culoare.

26. Allah nu se sfiieşte să dea ca pildă un ţânţar sau ceva deasupra lui (18). Cei care au crezut ştiu că este adevărul de la Domnul lor. Cât despre cei care nu cred, ei spun:? Ce a vrut Allah cu această pildă?

Prin ea, pre mulţi îi rătăceşte şi prin ea, pre mulţi îi călăuzeşte, dar nu îi rătăceşte decât numai pe cei nelegiuiţi (19),

27. Aceia care rup legământul cu Allah, după încheierea lui şi despărţesc ceea ce Allah a poruncit să fie împreună (20) şi fac stricăciune pe pământ, aceia sunt pierzători.

28. Cum de nu credeţi în Allah? Doar aţi fost fără viaţă şi El v-a dat viaţă, apoi vă va face să vă săvârşiţi, apoi vă va învia, apoi la El vă veţi întoarce.

29. El este Acela care a creat pentru voi toate câte sunt pe pământ, apoi S-a înălţat în cer şi a tocmit cele şapte ceruri şi El este Atoateştiutor [? Alim].

30. Şi când Stăpânul tău (21) le-a zis îngerilor:? Voi să pun pe pământ un înlocuitor [khalifa](22)? I-au răspuns:? Să pui pe cineva care să facă stricăciune pe el şi să pricinuiască vărsare de sânge, când noi Ţie îţi aducem slavă şi pe Tine Te venerăm cu sfinţenie? Şi a zis:? Eu ştiu ceea ce voi nu ştiţi?

31. Şi l-a învăţat pe Adam numele tuturor lucrurilor. Apoi le-a arătat îngerilor şi le-a zis:? Vestiţi-Mi Mie numele acestora, dacă voi sunteţi întru dreptate?!

32. I-au răspuns ei:? Mărire Ţie! Nu avem ştire decât de ceea ce Tu ne-ai învăţat, căci Tu eşti Atoateştiutor [şi] Înţelept? [Al-? Alim, Al-Hakim].

18) Allah socoteşte că nimic nu este prea mic pentru a fi dat ca pildă oamenilor. Acest verset a fost revelat după ce evreii au râs de parabolele cu muştele şi păianjenul, adresate politeiştilor, pe motiv că n-ar semăna cu vorbele lui Allah.

19) Nelegiuit are în vedere pe cel care a ieşit din supunerea lui Allah.

20) Cum ar fi relaţiile dintre rude, apropierea dintre dreptcredincioşi sau părăsirea poruncilor lui Allah.

21) Allah se adresează de aici înainte Profetului Muhammed.

22) Cuvântul arab khalifa are mai multe sensuri, cele mai uzuale fiind:? Înlocuitor, succesor?; aici, împuternicit cu autoritatea de a guverna după legile divine.

33. Şi i-a zis El:? O, Adam, vesteşte-le numele lor?! Şi după ce le-a vestit numele lor, le-a zis:? Nu v-am spus că Eu le ştiu pe cele tainice din ceruri şi de pe pământ, după cum ştiu ceea ce dezvăluiţi şi ceea ce ascundeţi? 34. Şi atunci când am spus îngerilor:? Prosternaţi-vă dinaintea lui Adam (23)?! Şi s-au prosternat ei, în afară de Iblis (24), care nu a voit, ci s-a semeţit şi a rămas printre cei necredincioşi.

35. Şi zis-am Noi (25):? O, Adam, sălăşluieşte tu împreună cu soaţa ta în această grădină! Mâncaţi din ea pe îndestulate, ori de unde voiţi, dar să nu vă apropiaţi de acest pom, pentru ca să nu fiţi dintre cei nedrepţi?! 36. Şeitan i-a ademenit [să mănânce] din el (26) şi i-a scos pe ei de unde se aflau. Şi le-am zis lor:? Coborâţi şi duşmani vă veţi fi unul altuia (27)!

Şi veţi avea pe pământ un sălaş şi cele trebuincioase până la un timp?! 37. Adam a primit de la Domnul său cuvinte (28) [cu care să se roage] şi El] l-a iertat, căci El este Iertător, Îndurător [At-Tawwab, Ar-Rahim].

38. Am zis:? Coborâţi [din Rai] cu toţii (29) şi când va veni pentru voi de la mine o Călăuzire (30), cei care vor urma Călăuzirea Mea nu vor avea a se teme şi nici nu se vor întrista.

39. Iar aceia care nu cred şi iau semnele Noastre drept minciuni, aceia fi-vor părtaşii Focului şi în el veşnic se vor afla?

40. O, voi fii ai lui Israel, aduceţi-vă aminte de binele ce v-am făcut şi ţineţi-vă legământul făcut Mie şi-Mi voi ţine legământul făcut vouă (31) şi de Mine temeţi-vă;

23) Aici se foloseşte cu sensul de? Închinare? O formă de respect pentru creaţia lui Allah.

24) Nume propriu al diavolului, conducătorul lor, unul dintre djinni.

25) Vezi nota nr. 1 din introducere.

26) Din pomul oprit.

27) Voi lui Şeitan (Diavolului) şi el vouă.

28) Cuvinte de inspiraţie, rugi cu care să-L invoce pentru a-l ierta.

29) Dar în continuare se adresează celor doi şi lui Şeitan, folosind expresia de plural? Coborâţi?

30) Un trimis al meu pentru a vă transmite credinţa în Allah şi a vă călăuzi pe calea vieţii preacinstite.

31) În sensul că veţi avea parte de buna răsplată. Începând cu acest verset şi terminând cu versetul 142, se face referire la fiii lui Israel. Coranul cel nobil vor-70

41. Credeţi în ceea ce v-am pogorât (32), întărind ceea ce voi aveţi şi nu fiţi primii care nu cred în el şi nu vindeţi semnele mele pentru un preţ mic şi faţă de Mine fiţi cu frică!

42. Şi nu îmbrăcaţi adevărul cu minciuna şi nu ascundeţi adevărul, când voi îl ştiţi! (33)

43. Pliniţi rugăciunea, daţi Dania şi prosternaţi-vă laolaltă cu cei care se pleacă (34)!

44. Porunciţi oamenilor evlavia şi uitaţi de voi înşivă, cu toate că voi citiţi Scriptura (35)? Voi nu pricepeţi?! (36)

45. Căutaţi liman în răbdare şi în Rugăciune [As-Salat]! [Într-adevăr] ea este anevoioasă, însă nu pentru cei care cred,

46. Care cred că îl vor întâlni pe Domnul lor şi că la El se vor întoarce.

47. O, voi, fii ai lui Israel, aduceţi-vă aminte de binele ce v-am făcut şi că Eu v-am preferat [atunci] lumilor. (37)

48. Şi fiţi cu frică de o Zi în care nu va putea face un suflet pentru alt suflet nimic şi nu se va primi pentru el mijlocire, nici nu se va lua de la el schimb şi nici că vor putea fi ele ajutate!

Beşte pe larg despre ei, adică pe parcursul aproape a unei părţi (juz?) întregi. Allah Preaînaltul, după ce i-a chemat pe oameni la adorarea Sa – şi numai a Sa – după ce le-a adus oamenilor dovezile limpezi ale unicităţii şi existenţei Sale şi după ce le-a amintit de harul pe care l-a revărsat asupra strămoşului lor Adam, i-a chemat pe fiii lui Israel, adică pe evrei, în mod special, să dea crezare ultimului dintre profeţi şi mesajului pe care l-a adus de la Allah, pentru că acesta este scris şi în Tora lor. El li se adresează în diverse moduri: o dată îi cheamă cu blândeţe, altă dată îi ameninţă şi-i înspăimântă, o dată le reaminteşte de binefacerile pe care le-a revărsat asupra lor şi a părinţilor lor, altă dată aduce argumente şi reproşuri.

32) În Coran.

33) Aluzie la faptul că iudeii au ascuns calităţile Profetului Muhammed la care s-a referit şi Tora.

34) Adică rugaţi-vă împreună cu credincioşii care se roagă. S-a folosit plecăciunea în locul rugăciunii pentru a evidenţia obligativitatea ei din timpul rugăciunii.

35) Tora.

36) Acest verset a fost revelat cu referire la unii înţelepţi evrei, care le spuneau apropiaţilor lor care au îmbrăţişat Islamul: urmaţi religia lui Muhammed, căci ea reprezintă Adevărul! Însă ei le porunceau celorlalţi oameni să creadă, fără ca ei să facă acest lucru.

37)? V-am ales înaintea lumilor?: Am făcut din voi, prin trimiterea profeţilor vouă şi prin împlinirea de către voi a mesajului lor, cel mai onorat dintre neamurile timpului nostru.

49. [Şi aduceţi-vă aminte că] Noi v-am izbăvit de neamul lui Faraon, care vă supunea la rele chinuri, junghiindu-i pe fiii voştri şi cruţând viaţa doar muierilor voastre! În aceasta fost-a mare încercare de la Domnul vostru.

50. Şi despicat-am pentru voi marea şi v-am mântuit şi am înecat neamul lui Faraon, pe când voi priveaţi.

51. Şi Ne-am înţeles cu Moise (38) pentru patruzeci de nopţi (39), iar voi aţi ales viţelul [pentru a-l adora], în lipsa lui [Moise] şi aţi fost voi nelegiuiţi.

52. V-am iertat vouă după aceea, nădăjduind că veţi fi mulţumitori.

53. Şi datu-i-am lui Moise Scriptura, Cartea Doveditoare [Al-Furqan](40), nădăjduind că veţi fi călăuziţi.

54. Şi zis-a Moise atunci neamului său:? O, neam al meu, aţi fost nedrepţi cu voi înşivă prin adorarea viţelului. Deci cereţi iertare Creatorului vostru şi răpuneţi-vă unii pe alţii (41). Aceasta este mai bine pentru voi la Făcătorul vostru. Dar El v-a iertat, căci El este cel Iertător, Îndurător [At-Tawwab, Ar-Rahim].

55. Şi [aduceţi-vă aminte] când aţi zis voi:? O, Moise! Nu te vom crede până nu-L vom vedea pe Allah desluşit. Şi trăsnetul s-a abătut asupra voastră [şi v-a ucis], în vreme ce voi priveaţi.

56. Apoi v-am înviat, după ce aţi murit, nădăjduind că veţi fi mulţumitori.

57. Şi am făcut să vă umbrească nori şi am pogorât peste voi mana şi prepeliţe.? Mâncaţi din bunătăţile pe care vi le-am dăruit?! Iar ei nu au fost nedrepţi cu Noi, ci faţă de ei înşişi au fost nedrepţi.

58. Şi zis-am Noi:? Intraţi în această cetate (42) şi mâncaţi din [bunătăţile] ei oriunde veţi voi, până vă veţi sătura. Intraţi pe poartă cu smerenie, spunând:? Îndurare?! Iar Noi vom ierta păcatele voastre şi-i vom spori pe cei care fac bine?

38) În limba arabă Musa.

39) Să-i pogoare Allah Tora.

40) Care arată calea adevărului, deosebind-o de calea rătăcirii (Tora), în arabă Al-Furqan, care este, în alte contexte şi unul dintre numele Coranului.

41) Iertarea lui Dumnezeu pentru ei era porunca de a se ucide între ei, dar Domnului i s-a făcut milă şi i-a iertat şi de la această poruncă.

42) Al-Quds (unul din numele arabe ale oraşului Ierusalim) sau Ariha (numele arab al oraşului Ierihon).

59. Dar au schimbat cei nedrepţi cuvântul cu un altul decât cel care li s-a poruncit şi am pogorât asupra celor care au fost nedrepţi, pedeapsă din cer, pentru că ei au fost nelegiuiţi.

60. Şi când Moise a cerut apă pentru neamul său, i-am zis:? Loveşte cu toiagul tău stânca?! Şi au ţâşnit din ea douăsprezece izvoare. Şi a cunoscut fiecare seminţie locul său de băut.? Mâncaţi şi beţi din darul lui Allah şi nu faceţi rău pe pământ fiind stricători?! 61. Şi [luaţi aminte] când aţi spus voi:? O, Moise! Nu vom putea îndura un singur soi de bucate! Roagă-te pentru noi la Domnul tău să scoată pentru noi din ceea ce dă la iveală pământul, din legumele lui: castraveţi, usturoi, linte şi ceapă?! A zis el:? Voiţi a schimba cu ceea ce este mai rău ceea ce este mai bun? Coborâţi într-un alt oraş, unde veţi găsi ceea ce aţi cerut?! Şi a căzut asupra lor umilinţă şi sărăcie şi s-au întors însoţiţi de mânia lui Allah. Şi aceasta pentru că ei nu au crezut în semnele lui Allah, pentru că i-au ucis pe profeţi pe nedrept; aceasta pentru că ei s-au răsculat şi au călcat rânduielile.

62. Cei care au crezut în [Islam], precum şi aceia dintre cei care s-au iudaizat, dintre creştinii şi sabeenii (43) care au crezut în Allah şi în Ziua de Apoi şi au făcut bine, vor avea răsplata lor de la Domnul lor. Ei n-au a se teme şi nici nu se vor mâhni.

63. Şi am încheiat legământul cu voi şi am înălţat asupra voastră Muntele (44).? Ţineţi ceea ce v-am dat cu tărie şi amintiţi-vă ceea ce este într-aceea! Poate veţi fi cu frică?!

64. Apoi v-aţi îndepărtat, după aceea şi de n-ar fi fost harul lui Allah asupra voastră şi îndurarea Lui, aţi fi fost printre cei pierduţi.

65. Voi ştiţi ce au păţit aceia dintre voi care au nesocotit Sabatul (45) şi le-am zis lor:? Să fiţi maimuţe dispreţuite?!

43) Au existat două comunităţi cu nume asemănătoare: o comunitate ai cărei supravieţuitori (circa 2000 de suflete) trăiesc şi în prezent în Irak, cunoscuţi sub numele de creştini de Sfântul Ioan şi o comunitate care a locuit în Yemen cu câteva sute de ani înainte de Christos şi a avut un rol important în istoria timpurie a Arabiei.

44) Muntele At-Tur din Sinai.

45) Ziua de sâmbătă, statornicită ca zi nelucrătoare la evrei. Nerespectarea ei se pedepseşte cu moartea. (Cf. Biblia, Exodul; 31:14) Probabil că aici este vorba de obiceiul unei comunităţi de pescari de pe litoral care au continuat să încalce această poruncă şi au fost pedepsiţi, fiind preschimbaţi în maimuţe.

66. Şi i-am făcut pildă pentru cei din vremea lor şi pentru cei de după ei, îndemnare pentru cei cu frică.

67. Şi [aduceţi-vă aminte când] Moise a zis neamului său:? Allah vă porunceşte să junghiaţi o vacă?! (46) Şi au răspuns ei:? Ne iei în derâdere? Iar el le-a răspuns:? Să mă ferească Allah să fiu dintre cei neştiutori?! 68. Au zis:? Roagă-te pentru noi Domnului tău să ne arate limpede cum să fie?! El a răspuns:? Iată, El zice ca ea să fie o vacă nici prea bătrână, nici prea tânără, ci de vârstă mijlocie, între acestea. Şi acum faceţi ce vi se porunceşte?!

69. Au zis:? Roagă-te pentru noi Domnului tău să ne arate limpede culoarea ei?! A răspuns:? Iată, El zice să fie o vacă de culoare galben strălucitor, să placă privitorilor?

70. Au zis:? Roagă-te pentru noi Domnului tău să ne arate care să fie ea, căci vacile sunt la fel în ochii noştri, dar noi, dacă va voi Allah, vom fi bine îndreptaţi?!

71. A zis:? Iată, El zice să fie o vacă nu slăbită, ce ară pământul şi adapă semănăturile, ci sănătoasă, fără nici o pată pe ea? Au zis: Acum ai adus adevărul?! Şi au junghiat-o, dar puţin a lipsit să nu o facă.

72. [Şi aduceţi-vă aminte când] aţi omorât un suflet şi v-aţi învinuit unii pe alţii asupra lui. Însă Allah va scoate la iveală ceea ce voi ţineţi ascuns!

73. Şi [atunci] Noi am zis:? Loviţi-l pe el cu o bucată din ea?! Şi aşa cum l-a înviat pe el], Allah îi va readuce la viaţă pe cei morţi (47) şi vă arată semnele Sale. Poate astfel o să pricepeţi.

46) Era printre fiii lui Israel un bărbat sterp, care n-a avut parte de copii, dar avea multă avere. Fiul fratelui său, care-i era moştenitor, l-a ucis, iar noaptea l-a cărat şi l-a lăsat în faţa uşii unui bărbat dintre ei. Apoi i-a învinovăţit pe ei de moartea lui, încât s-au repezit la arme şi s-au năpustit unii asupra altora. Dar cei înţelepţi dintre ei au zis: de ce ne măcelărim unii pe alţii, când Trimisul lui Allah se află printre noi? Şi au venit ei la Moise şi i-au spus ce se întâmplase. Atunci el le-a zis: Allah vă porunceşte să înjunghiaţi o vacă!

47) Aceasta este o pildă pentru puterea lui Allah de a-i readuce la viaţă pe toţi morţii în Ziua Judecăţii.

74. Apoi au încremenit inimile voastre, după aceea, asemenea pie-trelor sau chiar mai învârtoşite, căci din unele pietre ţâşnesc pâraie, iar altele se despică şi iese din ele apă, iar altele se prăbuşesc de frica lui Allah. Dar Allah nu este fără băgare de seamă la ceea ce faceţi voi.

75. Oare năzuiţi ca ei să creadă cu voi, când o parte din ei au auzit cuvântul lui Allah (48), apoi l-au răstălmăcit, după ce l-au priceput, cu bună-ştiinţă lor?

76. Şi dacă se întâlnesc cu aceia care cred (49), ei zic:? Noi credem?!

Dar când rămân numai între ei, zic:? Voiţi voi să le vorbiţi despre ceea ce Allah v-a dezvăluit (50) pentru ca ei să facă din aceasta un temei împotriva voastră dinaintea Domnului vostru? Oare voi nu pricepeţi? (51) 77. Oare ei nu pricep că Allah ştie atât ceea ce ei tăinuiesc, cât şi ceea ce ei rostesc cu glas tare?

78. Şi printre ei (52) sunt neînvăţaţi care nu cunosc Scriptura, ci au doar năluciri şi ei doar bănuiesc.

79. Dar vai acelora care plăsmuiesc Scriptura (53) cu mâinile lor şi spun? Aceasta este de la Allah? Pentru a dobândi prin aceasta o mică simbrie! Vai pentru ceea ce mâinile lor au scris şi vai lor pentru ceea ce agonisesc!

80. Au zis ei (54):? Nu ne va atinge Focul decât câteva zile numărate?! Spune-le:? Oare aveţi de la Allah făgăduinţă? Allah nu va încălca făgăduinţa Sa! Sau voi spuneţi despre Allah ceea ce nu ştiţi? 81. Dar nu! Aceia care au săvârşit un păcat şi pe care i-a împresurat păcatul, aceia sunt oaspeţii Focului şi ei în el vor rămâne veşnic.

48) Tora.

49) Cu musulmanii.

50) Despre dezvăluirea pe care Allah v-a făcut-o în Tora despre adevărul profeţiei lui Muhammed.

51) Aluzie la faptul că recunoaşterea pomenirii Profetului Muhammed în Tora va fi adusă ca argument împotriva lor în Ziua Judecăţii de Apoi.

52) Printre iudei.

53) Care răstălmăcesc, inventează, compun, redactează, scriu Tora.

54) Evreii.

82. Iar aceia care au crezut şi au săvârşit fapte bune, aceia sunt oaspeţii Raiului şi ei în el vor rămâne veşnic.

83. Şi luaţi aminte [când] Noi am făcut legământ cu fii lui Israel:? Să nu-L adoraţi decât pe Allah şi cu părinţii voştri să vă purtaţi bine, ca şi cu rudele, cu orfanii şi cu sărmanii! Şi să spuneţi oamenilor vorbe bune, să împliniţi Rugăciunea [As-Salat] şi să daţi Dania [Az-Zakat]?! Apoi v-aţi lepădat, afară de puţini dintre voi şi v-aţi abătut.

84. Am făcut legământ cu voi să nu vărsaţi sângele vostru şi să nu vă alungaţi din casele voastre. Atunci aţi încuviinţat aceasta şi voi puteţi fi martori.

85. Apoi voi înşivă v-aţi măcelărit şi aţi alungat o parte dintre voi din căminele lor. V-aţi întrajutorat împotriva lor numai la fărădelege şi duşmănie. Iar dacă au venit încătuşaţi la voi, i-aţi răscumpărat, cu toate că vă fusese oprit să-i alungaţi. Oare voi credeţi numai într-o parte a Scripturii şi respingeţi o altă parte? Şi care va fi răsplata acelora care fac aceasta, dintre voi, decât ruşinea în această viaţă, iar în Ziua Învierii să fie supuşi la cele mai cumplite chinuri? Allah nu este fără băgare de seamă la ce faceţi voi.

86. Acelora care au preferat Viaţa lumească pe Viaţa de Apoi nu li se vor putea uşura chinurile şi nici ajutaţi nu vor fi.

87. I-am dăruit lui Moise Cartea şi am făcut să-i urmeze alţi trimişi.

I-am dat lui Isus [? Isa], fiul Mariei [Maryam], semnele desluşite şi l-am întărit pre el cu duhul sfânt (55). Însă de fiecare dată când a adus la voi un trimis, ceea ce nu plăcea sufletelor voastre, v-aţi semeţit şi pe o parte dintre trimişi i-aţi învinuit de minciună, iar pe o altă parte i-aţi răpus.

88. Au zis ei:? Inimile noastre sunt învăluite? Dar i-a blestemat Allah pentru necredinţa lor şi doar puţin cred ei (56).

89. Şi când le-a venit Cartea (57) de la Allah, întărind-o pe cea pe care o aveau ei – după ce mai înainte se rugaseră pentru ajutor împotriva celor care nu credeau – când le-a venit ceea ce ştiuseră (58), l-au tăgăduit pe el [Muhammed]. Blestemul lui Allah asupra celor care nu cred!

55) Prin duhul sfânt, exegeţii Coranului îl au în vedere pe arhanghelul Gavriil.

56) Într-o altă interpretare? Sunt puţini cei care cred? 57) Coranul.

58) Când a venit Muhammed, aducând mesajul, după ce în Tora fuseseră menţionate veştile despre el şi cunoscuseră calităţile lui.

90. Pe nimica toată şi-au dat sufletele lor, tăgăduind ceea ce Allah a pogorât, cu pizmă pentru ceea ce Allah pogoară cu harul Lui acelora dintre robii Săi pe care El îi voieşte. Şi au avut ei parte de mânie peste mânie. Iar necredincioşii au parte de chinuri umilitoare.

91. Iar când li s-a zis:? Credeţi în ceea ce a pogorât Allah?! Ei au răspuns:? Noi credem în ceea ce ne-a fost pogorât?! Şi ei se leapădă de ceea ce a venit mai apoi – şi care este Adevărul ce întăreşte ceea ce au ei! Spune (59):? Şi de ce i-aţi omorât pe profeţii lui Allah de mai înainte, dacă aţi fost dreptcredincioşi [Mu? Minin]? 92. Şi pentru voi Moise a venit cu semnele doveditoare iar după aceea voi aţi ales viţelul în lipsa lui şi aţi fost nelegiuiţi.

93. Şi [aduceţi-vă aminte] când am încheiat legământul cu voi şi am ridicat deasupra voastră muntele At-Tur [zicând]:? Ţineţi ceea ce v-am dat, cu tărie şi ascultaţi?! Au răspuns ei:? Am auzit, dar nu ne supunem?! Şi au fost adăpate inimile lor cu viţelul pentru necredinţa lor. Spune:? Ce lucru respingător vă porunceşte credinţa voastră, dacă voi sunteţi credincioşi?! 94. Spune:? Dacă voi aveţi casa cea veşnică (60) la Allah numai pentru voi, fără de alţi oameni, atunci doriţi-vă moartea, dacă sunteţi cinstiţi?!

95. Dar nicicând nu o vor dori, din pricina celor săvârşite cu mâinile lor mai înainte. Dar Allah este Ştiutor al nelegiuiţilor.

96. Vei afla că ei sunt cei mai poftitori de viaţă dintre oameni, mai mult chiar decât păgânii (61). Ar vrea fiecare dintre ei să i se dea să trăiască o mie de ani. Dar nu se va găsi izbăvitor de chinuri pentru el, nici de va trăi atât de mult, căci Allah vede ce fac ei.

97. Spune:? Cine este duşman lui Gavriil (62)? El (63) l-a pogorât Coranul] în inima ta, cu îngăduinţa lui Allah, adeverind ceea ce se afla dinaintea lui, ca îndreptare şi bunăvestire pentru credincioşi.

59) Spune-le, o, Muhammed, iudeilor!

60) Paradisul.

61) Adică decât politeiştii.

62) În limba arabă Gibril, Jibril.

63) Gavriil ţi l-a revelat.

98. Acela care este duşman al lui Allah, al îngerilor Săi şi al trimişilor Săi, al lui Gavriil şi al lui Mihail [să ştie că] Allah este duşmanul necredincioşilor!

99. Ţi-am pogorât ţie semne desluşite şi nu le tăgăduiesc decât cei nelegiuiţi.

100. De fiecare dată când au făcut un legământ, s-au lepădat de el o parte dintre ei [dintre iudei], ba cei mai mulţi dintre ei nu cred.

101. Şi când a venit la ei un trimis al lui Allah (64), întărind ceea ce ei aveau, o parte dintre cei care aveau Scriptura au lepădat Cartea lui Allah (65) în spatele lor, ca şi când ei nu ar şti nimic, 102. Şi au urmat ceea ce şeitanii au născocit în timpul împărăţiei lui Solomon (66), dar nu a fost necredincios Solomon, ci şeitanii (67) au fost necredincioşi. Ei i-au învăţat pe oameni vrăjitoria şi ceea ce a fost trimis celor doi îngeri din Babel, lui Harut şi Măruţ (68). Dar ei doi nu învăţau pe nimeni înainte de a-i spune:? Noi suntem o ispită, deci nu fi necredincios?! Şi au învăţat de la ei doi [chiar şi] cum să semene dezbinare între bărbat şi soaţa lui. Însă ei nu puteau să facă rău nimănui, fără îngăduinţa lui Allah. Ei au învăţat ceea ce le aduce rău şi nu le foloseşte şi totuşi au ştiut că cei care vor dobândi aceasta nu vor avea parte în Viaţa de Apoi. Ce lucru de nimic au dobândit în schimbul vinderii sufletelor lor! Dacă ei ar fi ştiut! (69) 103. Dacă ei ar fi crezut şi ar fi fost cu frică, ar fi primit răsplată mai bună de la Allah. O, de-ar fi ştiut!

64) Muhammed.

65) Tora.

66) În limba arabă Solayman.

67) Aici prezicătorii şi oamenii răi.

68) Cei doi îngeri – Harut şi Măruţ – după unii exegeţi doi magi, care i-au învăţat pe oameni vrăjitoria la Babel, în Mesopotamia.

69) Când Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – L-a pomenit pe Solomon printre trimişi, a zis unul dintre rabinii evreilor: Nu vă miraţi că Muhammed pretinde că fiul lui David a fost profet? Pe Allah, el nu a fost decât un vrăjitor! Atunci a fost revelat acest verset.

104. O, voi, cei care aţi crezut, nu ziceţi? Ra? I-na?! (70), ci? Priveşte spre noi?! Şi fiţi ascultători, căci pentru necredincioşi osândă dureroasă va fi!

105. Nu vor cei care nu cred dintre oamenii Scripturii (71), nici politeiştii, să se pogoare asupra voastră binele de la Domnul vostru, dar Allah îi alege pentru îndurarea sa pe aceia care voieşte El, căci Allah este Stăpânul harului nemărginit.

106. Dacă Noi anulăm (72) un verset sau îl facem uitat, aducem altul mai bun decât el sau asemenea lui. Nu ştii că Allah este cu putere peste toate?

107. Nu ai ştiut că a lui Allah este împărăţia cerurilor şi a pământului şi că nu aveţi, în afară de Allah, ocrotitor şi sprijinitor?

108. Sau voiţi [voi, musulmanii] să-i cereţi trimisului vostru, aşa cum i s-a cerut lui Moise mai înainte? Şi cel care schimbă prin necredinţă credinţa, acela se abate de la drumul cel drept.

109. Voit-au mulţi din neamul Scripturii să vă facă din nou, după credinţa voastră, necredincioşi, din pricina pizmei din sufletele lor, după ce li s-a arătat adevărul. Iertaţi şi nu luaţi în seamă, până ce va veni Allah cu porunca Sa, căci Allah este cu putere peste toate!

110. Pliniţi Rugăciunea [As-Salat] şi daţi Dania [Az-Zakat], căci binele pe care vi-l dăruiţi vouă înşivă, îl veţi găsi la Allah, fiindcă Allah vede bine ceea ce faceţi.

111. Au zis că nu vor intra în Rai decât cei care sunt iudei sau creştini! Acestea sunt doar dorinţele lor. Răspunde-le:? Aduceţi dovada voastră dacă aveţi dreptate?!

112. Ba nu! Cel care s-a supus lui Allah şi face bine, va avea răsplata sa de la Domnul lui! Ei nu au a se teme şi nici nu vor fi mâhniţi!

70) Ambiguitatea generată de posibilitatea socotirii cuvântului din limba arabă ra? I-na, fie imperativul verbului ra? A (a ocroti pe cineva), fie participiul activ al verbului ra? Una (a fi aiurit, zăpăcit). În plus, în limba ebraică există un cuvânt cu formă asemănătoare, cu sensul? Răul nostru? Prin cuvântul care are numele de acţiune,? Ocrotire? Evreii urmăreau insultarea Trimisului cu calificativul de? Aiurit, nechibzuit?

71) Evreii şi creştinii.

72) Noi schimbăm sau Noi înlocuim versetele sau prescripţiile lor.

113. Au zis iudeii:? Creştinii nu au nici un temei?! Şi au zis creştinii: Iudeii nu au nici un temei?! Şi [totuşi] ei citesc Scriptura (73). Şi astfel au zis şi cei care nu au ştiinţă (74), asemenea vorbelor lor. Dar Allah va judeca în Ziua Învierii în cele asupra cărora au păreri diferite.

114. Şi cine este mai nedrept decât acela care a oprit ca în moscheile lui Allah să se rostească numele Lui şi s-a îndârjit să le pustiască?

Aceştia nu se cuvine să intre în ele decât cu frică [de Allah]. Ei vor avea în această lume parte de ocară şi vor avea în Lumea de Apoi chin mare.

115. Ale lui Allah sunt Răsăritul şi Apusul şi oriîncotro vă veţi întoarce, acolo este Faţa lui Allah, căci Allah este Cel cu Har Nemărginit [şi El este] Atoateştiutor [Wasi? Alim].

116. Au spus (75):? Allah şi-a luat un fiu? Nici vorbă! Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pre pământ! Toate Îi sunt ascultătoare Lui!

117. [El este] Făcătorul desăvârşit al cerurilor şi al pământului şi dacă hotărăşte un lucru, El spune doar:? Fii? Şi acesta este!

118. Au zis cei care nu ştiu (76):? De-ar vorbi Allah cu noi sau de ne-ar veni vreun semn?! Aşa au spus şi cei de dinaintea lor, cuvinte semănând cu ale lor. Inimile (77) lor seamănă. Şi Noi am adus semne limpezi pentru cei care vor să creadă neclintit.

73) Evreii citesc Tora care îl vestea pe Isus, iar creştinii citesc Evanghelia care confirmă justeţea mesajului lui Moise, dar fiecare din cele două grupuri socoteşte mincinoase mesajul şi prorocirea trimisului celuilalt. Ibn Abbas a zis: Când neamul de creştini din Najran au venit la Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – Au venit la ei rabinii iudeilor şi au pornit să discute în contradictoriu în faţa Trimisului lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! Şi a zis Rafi? Ben Harmala: Voi nu aveţi nici un temei! Şi a tăgăduit profeţia lui Isus şi a tăgăduit şi Evanghelia. Şi le-a zis unul din bărbaţii din neamul de creştini din Najran evreilor: Voi nu aveţi nici un temei! Şi a tăgăduit profeţia lui Moise şi Tora. Şi Allah a revelat acest verset.

74) Necredincioşii arabi, referindu-se la Profetul lor.

75) Creştinii şi iudeii.

76) Qurayşiţii politeişti.

77) Inima, în anumite contexte – cum este şi cel de faţă – are sensul de? Minte, raţiune?

119. Noi te-am trimis cu Adevărul, ca bun vestitor şi prevenitor, dar nu vei fi întrebat despre oaspeţii Iadului.

120. Nu se vor învoi cu tine iudeii şi nici creştinii până ce nu le vei urma credinţa lor. Spune:? Călăuzirea lui Allah (78) este singura Călăuzire adevărată?! Dacă vei urma dorinţele lor, după Ştiinţa pe care ai primito, nu vei avea nici ocrotitor, nici ajutor (79)!

121. Aceia cărora le-am dat Cartea (80), vor recita [Coranul] aşa cum trebuie să fie recitat (81), căci aceia cred în el, iar cei care nu cred în el, aceia sunt pierzători.

122. O, fii ai lui Israel, aduceţi-vă aminte de binele ce v-am făcut şi că Eu v-am preferat înaintea lumilor! (82)

123. Şi fiţi cu frică de o Zi în care nu va putea face un suflet pentru alt suflet nimic şi nu se va lua de la el schimb, nu se va primi pentru el mijlocire, nici nu va putea fi el ajutat!

124. Şi [luaţi aminte] când pe Avraam l-a încercat Domnul său cu cuvinte (83) şi le-a împlinit şi a zis:? Eu te fac peste oameni Imam? A întrebat:? Şi pe scoborâtorii mei? I-a răspuns:? Nu-i priveşte legământul Meu pe cei nelegiuiţi! (84)?

125. Şi am făcut Noi Casa (85) loc de revenire pentru oameni şi refugiu (86) [şi am zis](87):? Ţineţi locul lui Avraam ca loc de rugăciune?! Şi am încheiat cu Avraam şi Ismail legământ [cerându-le]:? Curăţaţi Casa Mea pentru cei care o înconjoară şi cei care se retrag pioşi în Ea şi cei care fac Rugăciunea şi se prosternează?!

78) Islamul.

79) Care să te apere de pedeapsa lui Allah.

80) Referire la iudeii şi creştinii care s-au convertit la Islam.

81) Vor aplica prescripţiile Coranului întocmai.

82) V-am preferat celorlalte neamuri din vremea voastră, trimiţându-vă vouă religia lui Allah.

83) Porunci

84) Dintre seminţia lui Adam.

85) Sanctuarul Al-Kaaba de la Mekka.

86) În acest verset sunt enumerate câteva dintre elementele ritualului pelerinajului la sanctuarul de la Mekka.

87) Tuturor oamenilor.

126. Şi [luaţi aminte] când a zis Avraam:? Doamne, fă-l un oraş al păcii şi hrăneşte poporul lui cu roade, pe aceia dintre ei care cred în Allah şi în Ziua de Apoi? Şi a răspuns [Allah]:? Iar cel care nu crede, va avea parte de bucurie şi de hrană puţin timp (88), apoi îl voi supune la chinurile iadului. Vai, ce soartă cumplită?! 127. Şi când Avraam şi Ismail au ridicat temeliile Casei, [au zis ei]: Doamne, primeşte-o de la noi! (89) Tu eşti Cel care Aude Totul [şi]

Atoateştiutor [As-Sami? Al-? Alim]!

128. Doamne, fă-ne pe noi supuşi [musulmani] Ţie şi fă dintre urmaşii noştri o comunitate musulmană [supusă Ţie]! Şi arată-ne nouă rânduielile noastre (90) şi ne iartă pre noi, căci Tu eşti Iertător, Îndurător

[At-Tawwab, Ar-Rahim]!

129. Doamne, trimite-le lor un Trimis dintre ei, care să le recite versetele Tale şi să îi înveţe Cartea şi Înţelepciunea şi să îi curăţească pre ei (91). Doară Tu eşti Atotputernic, Înţelept [Al-? Aziz, Al-Hakim]?!

130. Şi cine se leapădă de religia lui Avraam, afară de acela care se nesocoteşte pe sine însuşi? Noi l-am ales, [pe Avraam] doară, în această lume şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei drepţi evlavioşi](92).

131. Când i-a zis Domnul lui:? Supune-te?! El a răspuns:? M-am supus (93) [Ţie], Stăpân al lumilor?!

132. Şi Avraam a lăsat-o ca îndemnare fiilor săi şi asemenea şi Iacob (94) [zicând ei]:? O, fiii mei, Allah v-a ales vouă religia [Islamul] şi, de aceea, să nu muriţi altfel decât musulmani?!

133. Sau aţi fost voi martori când a venit moartea la Iacob, atunci când el i-a întrebat pe fiii lui:? Pe cine veţi adora voi după moartea mea? Şi i-au răspuns ei:? Voim să-l adorăm pe Domnul tău şi pe Domnul părinţilor tăi Avraam, Ismail şi Isaac (95), pe Domnul cel Unic.

Noi numai Lui îi vom fi supuşi [musulmani]?!

88) Adică în timpul vieţii.

89) Primeşte de la noi munca noastră!

90) Ritualurile adoraţiei şi religiei noastre.

91) De credinţa politeistă.

92) Aici în sensul de? Cei apropiaţi lui Allah?

93) Islam este un cuvânt arab care înseamnă supunere.

94) În limba arabă Ya? Qub.

95) În limba arabă Ishaq.

134. Acest neam a trecut. El are ceea ce şi-a agonisit, iar voi veţi avea ceea ce v-aţi agonisit. Voi nu veţi fi întrebaţi pentru ceea ce au făcut ei.

135. Şi au zis:? Fiţi iudei sau fiţi creştini şi sunteţi pe calea cea bună?!

Spune:? Ba [urmaţi] credinţa lui Avraam, adevărat credincios, care nu a fost dintre politeişti?!

136. Spuneţi (96):? Noi credem în Allah şi în ceea ce ne-a fost trimis nouă şi ceea ce a fost trimis lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob şi seminţiilor (97); în ceea ce le-a fost dat lui Moise şi lui Isus şi în ceea ce le-a fost dat [tuturor] profeţilor de către Domnul lor. Noi nu facem deosebire între ei! Noi Lui Îi suntem supuşi [musulmani]?!

137. Dacă ei (98) vor crede în ceea ce voi credeţi, vor fi pe calea cea bună! Dar dacă ei se vor abate, înseamnă că ei se găsesc într-o schismă (99) şi Allah te va feri de [răul] lor, căci El este Cel care Aude Totul [şi] este Atoateştiutorul [As-Sami? Al-? Alim].

138. [Aceasta este] Legea lui Allah! Şi cine are o lege mai bună decât Allah?! Noi Lui Îi suntem slujitori!

139. Spune:? Voiţi să disputaţi cu noi în legătură cu Allah? El doară e Domnul nostru şi Domnul vostru! Faptele noastre sunt ale noastre, iar faptele voastre sunt ale voastre. Noi numai Lui Îi suntem devotaţi?

140. Sau voiţi voi să ziceţi că Avraam, Ismail, Isaac, Iacob şi seminţiile lor au fost iudei sau creştini? Spune:? Voi sunteţi mai ştiutori (100) sau Allah? Şi cine este mai nelegiuit decât acela care a ţinut ascunsă la el mărturia ce o avea de la Allah? Allah nu este nebăgător de seamă cu ceea ce faceţi voi!

141. Acest neam a trecut. El are ceea ce şi-a agonisit, iar voi veţi avea ceea ce v-aţi agonisit! Voi nu veţi fi întrebaţi pentru ceea ce au făcut ei (101).

96) Allah se adresează musulmanilor.

97)? Seminţiilor?: Nepoţii lui Iacob, adică descendenţii fiilor săi. Şi au fost aceste seminţii în număr de douăsprezece.

98) Creştinii şi iudeii.

99) Faţă de Muhammed.

100) În legătură cu religia lor.

101) Versetul 134 a început o anumită argumentare şi aici este reluat cu aceleaşi cuvinte, încheind paragraful.

142. Vor zice cei fără chibzuinţă dintre oameni:? Ce i-a întors de la Qibla (102) lor pe care o avuseseră mai înainte? Spune:? Ale lui Allah sunt Răsăritul şi Apusul. El îl călăuzeşte pe acela pe care voieşte El pe o cale dreaptă?

143. Astfel Noi am făcut din voi o comunitate cumpătată, pentru ca să fiţi martori în legătură cu oamenii şi pentru ca Profetul să fie martor în legătură cu voi. Şi nu am ales Qibla pe care ai avut-o decât pentru a-l şti pe cel care-l urmează pe Profet [când o vom schimba] şi pe cel care se întoarce pe călcâiele sale. Şi va fi lucru greu [acesta], mai puţin pentru cei pe care i-a călăuzit Allah. Şi nu va lăsa Allah să fie în deşert Rugăciunea voastră (103), căci Allah este faţă de oameni Iertător, Îndurător [Ra? Uf, Rahim].

144. Noi vedem deseori îndreptarea feţei tale către cer. Să te îndreptăm către o Qibla care-ţi va plăcea. Aşadar, îndreaptă-ţi faţa spre Moscheea cea Sfântă (104)! Şi oriunde aţi fi, îndreptaţi feţele voastre către ea! Iar cei cărora le-a fost dată Cartea, ştiu că îndreptarea [spre Moschee] este adevărul de la Domnul lor. Şi Allah nu este nebăgător de seamă la ceea ce fac ei.

145. Dacă tu ai aduce celor cărora li s-a dat Scriptura (105) toate semnele, nu ar urma ei Qiblei tale şi nici tu nu ai urma Qiblei lor. Şi nu urmează unii Qibla altora. Iar dacă tu ai urma poftei lor, după ştiinţa ce ai primito, atunci tu ai fi dintre nelegiuiţi.

146. Cei cărora le-am dat Scriptura, îl cunosc [pe Muhammed] aşa cum îi cunosc pe fii lor, însă o parte dintre ei (106) ascund adevărul despre el], cu toate că îl cunosc (107).

102) Direcţia spre care se îndreaptă musulmanii în timpul Rugăciunii. Curând după hijra (hegira), Allah a poruncit credincioşilor musulmani să nu se mai îndrepte în timpul Rugăciunii spre Ierusalim (Bayt al-Maqdis, un alt nume arab al oraşului Ierusalim, însemnând Casa Locului Sfânt), ca până atunci, ci spre Mekka.

103) Rugăciunea pe care o făceaţi cu faţa spre Ierusalim, înainte de întoarcerea spre Mekka.

104) Al-Masjid al-Haram? Moscheea cea Sfântă? Este unul din numele actualei mari moschei de la Mekka, în a cărei incintă se află Al-Kaaba.

105) Evreii şi creştinii.

106) Învăţaţii cunoscători ai Cărţii Sfinte, adică o parte dintre ei – şi aceştia sunt mai-marii lor şi rabinii lor – ascund adevărul şi nu-l declară, ascund calitatea Profetului, cu toate că el le-a fost descris foarte limpede.

107) Îl cunosc după semnele profeţiei sale.

147. [E] Adevărul de la Domnul tău. Deci nu fi dintre aceia care se îndoiesc!

148. Fiecare are o direcţie spre care se îndreaptă. Voi însă întreceţi-vă la faptele bune. Oriunde v-aţi afla, Allah vă va aduce pe toţi [la judecată], căci Allah este peste toate cu putere.

149. Şi de oriunde ai pleca, îndreaptă-ţi faţa către Moscheea Al-Haram (108)! Ea este Adevărul de la Domnul tău şi Allah nu este fără băgare de seamă la ceea ce voi faceţi.

150. Şi de oriunde ai pleca, îndreaptă-ţi faţa către Moscheea Al-Haram! Oriunde v-aţi afla, îndreptaţi-vă feţele către ea, pentru ca lumea să nu aibă un temei împotriva voastră, în afara acelora dintre ei care sunt nelegiuiţi. Şi nu vă temeţi de ei, ci temeţi-vă numai de Mine, căci Eu voi să-Mi împlinesc harul Meu asupra voastră şi poate că veţi fi bine călăuziţi!

151. Tot astfel v-am trimis vouă un Profet dintre voi, care să vă citească versetele noastre, să vă curăţească şi să vă înveţe Cartea şi Înţelepciunea şi să vă înveţe ceea ce nu ştiaţi!

152. Pomeniţi-Mă pe Mine şi o să-Mi aduc aminte de voi! Şi să-Mi fiţi mulţumitori, să nu fiţi fără credinţă faţă de Mine!

153. O, voi, cei care credeţi! Căutaţi ajutor întru răbdare şi Rugăciune [As-Salat], căci Allah este cu cei răbdători!

154. Nu spuneţi despre cei care sunt ucişi pe calea lui Allah? Ei sunt morţi?! Căci ei sunt vii, dar voi nu vă daţi seama!

155. Vă vom încerca cu puţină spaimă, foamete, lipsire de bunuri, de suflete şi de roade, dar binevesteşte celor răbdători, 156. Care, dacă s-a abătut asupra lor vreo nenorocire, spun:? Noi suntem ai lui Allah şi noi la El ne întoarcem?

157. Aceia sunt cei peste care se pogoară binecuvântarea Domnului lor şi îndurarea Lui şi aceia sunt cei călăuziţi.

108) Moscheea cea oprită sau cea sacră? Mare moschee din Mekka, numită? Oprită? Pentru că în curtea ei sunt interzise lupta, vânatul, tăierea pomilor şi a ierbii.

158. As-Safa şi Al-Marwa (109) sunt dintre rânduielile lui Allah, iar cel care face pelerinajul la Casă (110) sau Pelerinajul mic (111) nu comite nici un păcat dacă le înconjoară. Iar acela care de bunăvoie face bine [să ştie că] Allah este Mulţumitor [şi] Atoateştiutor [Şaker,? Alim].

159. Iar pe aceia care ascund semnele cele limpezi (112) şi Călăuzirea pe care Noi le-am trimis, după ce le-am făcut cunoscute oamenilor prin Scriptură (113), pe aceia îi blestemă Allah şi îi blestemă blestemătorii, 160. În afară de aceia care s-au căit, au îndreptat [ceea ce au stricat mai înainte](114) şi au dezvăluit [adevărul]. Pe aceia îi voi ierta, căci Eu sunt Iertător, Îndurător [At-Tawwab, Ar-Rahim].

161. Aceia care au tăgăduit credinţa şi au murit necredincioşi, peste aceia se va abate blestemul lui Allah, al îngerilor şi al tuturor oamenilor.

162. Vor rămâne veşnic în el (115); nu le vor fi uşurate chinurile şi nu vor fi păsuiţi.

163. Domnul vostru este un Domn Unic. Nu există divinitate în afară de El. El este cel Milostiv, Îndurător [Ar-Rahman, Ar-Rahim].

164. În facerea cerurilor şi a pământului, în schimbarea nopţii şi zilei, în corăbiile care plutesc pe mări cu ceea ce foloseşte oamenilor, în apa pogorâtă de Allah din cer, cu care a înviat pământul, după ce a fost mort şi a răspândit pe el vietăţile, în schimbarea vânturilor şi nourilor supuşi dintre cer şi pământ sunt cu adevărat semne pentru nişte oameni care pricep.

109) Deplasarea între As-Safa şi Al-Marwa face parte din ritualurile pelerinajului. As-Safa şi Al-Marwa sunt două coline din apropierea Moscheii Sfinte din Mekka.

110) Al-Kaaba.

111) Vezi 2:196 şi nota.

112) Calităţile Profetului Muhammed menţionate în Tora.

113) Tora.

114) Prin ascunderea adevărului.

115) În Iad.

165. Dar sunt printre oameni [şi unii] care Îi fac în afară de Allah semeni (116) pe care îi iubesc asemenea iubirii pentru Allah. Dar cei care cred sunt mai stăruitori în iubirea pentru Allah. Şi dacă ar vedea cei care sunt nelegiuiţi, când (117) văd chinurile, că puterea este a lui Allah toată şi că Allah este aspru în osânda Lui!

166. Atunci când cei care sunt urmaţi se vor lepăda de aceia care urmează şi vor vedea osânda şi se vor rupe legăturile între ei, 167. Atunci cei care i-au urmat vor zice:? O, de-ar fi pentru noi întoarcere [la viaţă] pentru ca să ne lepădăm de ei, aşa cum ei s-au lepădat de noi?! Astfel le va arăta Allah faptele lor şi suspine vor fi pentru ei, dar ei nu vor mai putea ieşi afară din Foc!

168. O, oameni, mâncaţi din ceea ce se află pe pământ şi este îngăduit şi bun [ca hrană] şi nu urmaţi paşii lui Şeitan (118), căci el vă este duşman mărturisit.

169. El vă porunceşte numai răul şi ticăloşia şi să spuneţi despre Allah ceea ce nu ştiţi (119).

170. Dacă li se spune (120):? Urmaţi ceea ce a trimis Allah?! Ei zic:? Ba noi urmăm cele cu care i-am găsit pe părinţii noştri?! Chiar dacă părinţii lor au fost neştiutori şi nu s-au lăsat călăuziţi?!

171. Şi de pildă cei care tăgăduiesc sunt ca şi cel la care se strigă (121), însă el nu aude decât un ţipăt şi o chemare: surzi, muţi, orbi. Ei nu pricep nimic!

172. O, voi cei care credeţi! Mâncaţi din bunătăţile pe care vi le-am dăruit şi mulţumiţi lui Allah dacă numai pe El voi Îl adoraţi!

173. Ci El v-a oprit vouă doar mortăciunea, sângele, carnea de porc şi ceea ce a fost menit altcuiva decât lui Allah. Dar cel care a fost silit, fără să poftească şi fără să întreacă măsura, acela nu se încarcă de păcat, căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].

116) Dintre idoli sau dintre căpeteniile lor.

117) În Ziua de Apoi

118) Un alt nume al Satanei.

119) Să nu plăsmuiţi, schimbând poruncile lui Allah în legătură cu ceea ce este îngăduit şi cu ceea ce este oprit.

120) Politeiştilor.

121) Asemenea turmei care nu înţelege nimic din strigătele ciobanului.

174. Cei care ascund ceea ce a pogorât Allah din Scriptură şi obţin prin această [ascundere] un preţ de nimic, aceia nu înghit în burţile lor decât focul. Şi Allah nu le va vorbi în Ziua Învierii şi nu-i va curăţi şi ei vor avea [parte de] chin dureros.

175. Aceştia sunt cei care au cumpărat rătăcirea în schimbul căii drepte şi chinul în schimbul iertării. Şi cât vor avea de îndurat în Foc!

176. Şi aceasta pentru că Allah a pogorât această Carte cu Adevărul, iar aceia care sunt în neînţelegere asupra Cărţii se află în dezbinare, departe [de credinţă].

177. Cuvioşia nu stă în a vă întoarce feţele spre Răsărit sau spre Apus, ci cuvioşia este a crede în Allah şi în Ziua de Apoi, în îngeri, în Carte şi în profeţi, a da din avere? În pofida iubirii pentru ea? Rudelor, orfanilor, sărmanilor, călătorului (122), cerşetorului şi pentru răscumpărarea robilor, a împlini Rugăciunea [As-Salat] a da Dania [Az-Zakat], a-şi ţine legământul dacă s-a legat, a fi răbdător la nenorocire, la rău şi în momentele de primejdie. Aceştia sunt cei drepţi, aceştia sunt cei evlavioşi [Al-Mu? Taqun]!

178. O, voi cei care credeţi, v-a fost prescris talionul (123) pentru cei ucişi: slobod pentru slobod, rob pentru rob, muiere pentru muiere. Iar celui căruia i s-a iertat din partea fratelui său ceva, i se arată bunăvoinţă (124), iar despăgubirea se îndeplineşte după cuviinţă. Aceasta este o uşurare de la Domnul vostru şi o îndurare, iar cel care mai vatămă după aceea (125) va avea parte de osândă dureroasă.

179. Şi aveţi în talion [pavăză pentru] viaţă (126), o, cei dăruiţi cu minte şi poate că o să vă feriţi (127)!

180. Vi s-a prescris vouă – când vine la unul dintre voi moartea şi lasă în urma lui avere – testamentul în favoarea părinţilor săi şi a rudelor celor mai apropiate, după obiceiul drept, ca o datorie pentru cei care sunt cu frică.

122) Călătorul care nu mai are bani pentru a se întoarce acasă.

123) Pedepsirea criminalului cu ceva identic crimei lui.

124) Ucigaşul este urmărit pentru a se obţine dreptul fără violenţă.

125) Pe ucigaş, după ce a fost iertat. Rudele apropiate ale victimei nu mai au voie să aducă nici un fel de vătămare vinovaţilor după ce au fost iertaţi sau după ce s-a convenit asupra despăgubirii.

126) Talionul îi descurajează pe cei ce sunt ispitiţi să cuteze la crimă, salvând prin aceasta viaţa oamenilor.

127) De săvârşirea de crime.

181. Însă acela care-l schimbă după ce l-a auzit [să ştie că] păcatul este numai al acelora care îl schimbă. Allah este Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [Sami? Alim].

182. Iar cine [dintre martori] se teme că un testator s-a îndepărtat de lege sau a săvârşit un păcat (128) şi face împăcare între ei, acela nu va fi împovărat, căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].

183. O, voi cei care credeţi, v-a fost statornicit vouă Postul

[As-Siyam](129), aşa cum le-a fost prescris şi celor dinaintea voastră Poate că veţi fi cu frică! (130)

184. Pentru puţine zile (131), însă, acela dintre voi care este bolnav sau în călătorie, [va posti] un număr [egal] de alte zile (132). Va trebui ca aceia care sunt în stare [să postească, dar nu o fac](133) să dea în compensare hrană pentru un sărman. Acela care de bunăvoie va da şi mai mult [în compensare], binele va fi pentru el. Dar să postiţi este şi mai bine pentru voi, dacă pricepeţi!

185. [Aceste zile sunt] luna Ramadan (134), în care a fost trimis Coranul, drept călăuză pentru oameni, dovezi limpezi pentru drumul cel drept şi Îndreptar [Al-Furqan](135). Şi oricare dintre voi care este prezent în această lună, să o ţină ca Post, iar cel care este bolnav ori în călătorie [să postească] un număr [egal] de alte zile. Allah vă voieşte uşurarea, nu vă voieşte împovărarea şi să împliniţi acest număr (136) şi să-L preamăriţi pe Allah, pentru că vă călăuzeşte pe calea cea bună.

Poate că veţi fi mulţumitori!

128) S-a îndepărtat de lege din greşeală sau ca urmare a necunoaşterii ei sau a săvârşit o nedreptate în mod intenţionat.

129) Postul (Siyam) în religia islamică are o altă accepţiune decât în celelalte credinţe. El constă în abţinerea de la mâncare, băutură, fumat şi relaţii sexuale şi evitarea oricăror altor acte susceptibile de a-l anula, de la revărsatul zorilor până la apusul soarelui, în tot cursul lunii Ramadan (a 9-a lună a calendarului musulman lunar). După asfinţitul soarelui, până la revărsatul zorilor, se duce o viaţă normală.

În continuare, cuvântul Siyam va fi tradus prin? Post?

130) Ca să vă sporească frica de Allah.

131) Adică zilele lunii Ramadan.

132) Are voie să mănânce, urmând ca ulterior să postească, în compensare, pentru zilele respective, un număr egal de zile.

133) Prin cei care sunt în stare să postească, dar nu o fac, se au în vedere bolnavii cronici şi bătrânii care nu pot să compenseze cu alte zile de post.

134) Luna a 9-a a calendarului musulman.

135) Al-Furqan – unul din numele Coranului, pentru că el ajută la deosebirea a ceea ce este îngăduit de ceea ce este oprit, a adevărului de neadevăr etc.

136) Număr de zile de post.

186. Şi dacă te vor întreba robii Mei despre Mine, [spune-le] Eu sunt aproape, răspund rugii celor care Mă cheamă, atunci când Mă cheamă, dar şi ei să-Mi răspundă şi să creadă în Mine. Poate că ei vor fi bine călăuziţi! (137) 187. Vi s-a îngăduit în noaptea Postului împreunarea cu muierile voastre; ele vă sunt veşmânt vouă, iar voi le sunteţi veşmânt lor (138).

Allah ştia că voi vă vicleniţi (139). Apoi El a primit căinţa voastră şi v-a iertat. Acum împreunaţi-vă cu ele şi căutaţi să pliniţi ceea ce v-a prescris Allah! Mâncaţi şi beţi până când puteţi să deosebiţi firul alb de firul negru (140), la revărsatul zorilor! Apoi ţineţi Postul până noaptea şi nu vă împreunaţi cu ele, în timp ce staţi retraşi în moschei! Acestea sunt hotarele (141) lui Allah şi nu vă apropiaţi de ele. Astfel arată Allah semnele sale oamenilor. Poate că ei vor fi cu frică!

188. Nu vă luaţi unii altora averile pe nedrept şi nu-i ademeniţi cu ele pe judecători, ca să mâncaţi o parte din averile oamenilor pe nedrept şi cu bună ştiinţă.

189. Te vor întreba despre lunile noi. Spune:? Ele servesc oamenilor pentru a socoti timpul şi pentru Pelerinaj? (142). Evlavia nu stă în a intra în casele voastre prin spatele lor (143), ci evlavia stă în a fi cu frică [de Allah]! Şi intraţi în case prin uşile lor! Şi fiţi cu frică de Allah, poate că voi veţi izbândi!

137) Se relatează că o ceată de arabi beduini l-au întrebat pe Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! -: O, Muhammed, oare Domnul nostru este aproape, ca să-L chemăm în şoaptă, ori este departe, ca să-L strigăm cu glas tare?

Şi Allah a revelat aceste cuvinte.

138) Pavăză împotriva păcatului.

139) În sensul că întreţineţi relaţii cu soţiile voastre în vreme ce acest lucru nu era acceptat la începutul Islamului nici în timpul nopţii.

140) Până ce se distinge lumina zilei de întunericul nopţii.

141) Cele interzise de Allah.

142) Hajjul sau hagialâcul – cum mai era numit în limba română veche – este datoria religioasă care constă în pelerinajul la locurile sfinte ale Islamului (Mekka şi împrejurimile sale). Hajjul se îndeplineşte, de regulă, o dată în viaţă şi numai de credincioşii musulmani care dispun de mijloacele necesare pentru aceasta. El comportă o serie de ritualuri şi condiţii specifice, având şi semnificaţia unităţii comunităţii musulmane din întreaga lume. Cuvântul arab hajj, care are acest sens, va fi tradus în continuare prin? Pelerinaj?

143) Qurayşiţii (membrii tribului Qurayş – trib care s-a stabilit în zona oraşului Mekka înaintea apariţiei Islamului şi care a avut o poziţie dominantă în viaţa 90

190. Luptaţi pe calea lui Allah împotriva acelora care se luptă cu voi, dar nu începeţi voi lupta, căci Allah nu-i iubeşte pe cei care încep lupte! (144)

191. Omorâţi-i unde-i prindeţi şi alungaţi-i de acolo de unde v-au alungat! Iar schisma (145) e mai rea decât omorul. Dar nu luptaţi împotriva lor aproape de Moscheea Al-Haram (146), doar dacă ei se luptă cu voi în ea. Iar dacă luptă împotriva voastră, omorâţi-i, căci aceasta este răsplata celor fără de credinţă!

192. Dacă, însă, ei contenesc, atunci Allah este Iertător, Îndurător

[Ghafur, Rahim].

193. Luptaţi-vă cu ei până ce nu va mai fi necredinţă şi credinţa va fi numai în Allah! Dar dacă ei contenesc, atunci nu mai există vrăjmăşie, decât împotriva celor nelegiuiţi.

194. Luna cea sfântă pentru luna cea sfântă (147) şi în toate lucrurile sfinte se aplică talionul. Aşadar, celui care v-a atacat răspundeţi-i întocmai aşa cum v-a atacat el! Şi fiţi cu frică de Allah! Şi să ştiţi că Allah este cu cei care se tem de El!

Acestui oraş şi a comerţului cu caravane din întreaga Peninsulă Arabă), îşi încuiau uşile în timpul Pelerinajului şi făceau nişte deschizături în pereţii din spatele caselor, prin care intrau, deoarece o dată sacralizaţi, nu mai aveau voie să intre în case înainte de împlinirea Pelerinajului, aşa că au inventat obiceiul de a intra printr-un alt loc decât uşa. Li s-a spus să caute lucrurile în forma lor legitimă şi rezonabilă.

144) Versetele care urmează fac referire la atitudinea musulmanilor faţă de lupta în luna oprită. Aceasta s-a întâmplat în momentul când Trimisul lui Allah Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – A voit să împlinească Pelerinajul mic, însă politeiştii l-au oprit şi l-au împiedicat să intre în Mekka şi s-a încheiat armistiţiul de la Al-Hudaybiyya. Apoi, în anul următor, când a vrut să-l împlinească şi însoţitorilor săi le-a fost teamă că politeiştii se vor purta perfid cu ei, când vor fi în starea de sacralizare şi au fost revelate versetele care arată că ei nu au dreptul să violeze primii locurile sacre, dar au voie să răspundă şi să respingă atacul împotriva lor.

145) Aici cu sensul de necredinţă.

146) Moscheea cea oprită sau cea sacră? Mare moschee din Mekka, numită? Oprită? Pentru că în curtea ei sunt interzise lupta, vânatul, tăierea pomilor şi a ierbii.

147) Arabilor preislamici le era interzis războiul în timpul a patru luni din timpul anului: Zu-l-Hijja (luna a 12-a – luna Pelerinajului), Zu-l-Qa? Da (luna a 11-a – pre-cedenta), Muharram (luna care-i urma – de fapt, prima lună a calendarului lunar) şi Rajab (luna a 7-a).

195. Dăruiţi pe calea lui Allah! Şi nu vă aruncaţi cu propriile voastre mâini [pradă] pieirii! Şi faceţi bine, căci Allah îi iubeşte pe binefăcători!

196. Împliniţi Pelerinajul şi? Umra pentru Allah! (148) Dacă sunteţi împiedicaţi [în împlinirea lor], aduceţi ca ofrandă (149) ceea ce puteţi! Şi nu vă tundeţi capetele voastre înainte ca ofranda să ajungă la locul său de junghiere! Acela dintre voi care este bolnav sau are o durere la cap [şi trebuie să se tundă], acela trebuie să se răscumpere printr-un post sau printr-o pomană sau printr-o jertfă. Dacă v-aţi regăsit liniştea, piedica a trecut] cine vrea să se bucure după? Umra până la Pelerinaj trebuie să aducă o jertfă pe care o poate face uşor. Cel care nu are mijloace trebuie să postească trei zile în Pelerinaj şi încă şapte, după ce v-aţi întors, aşadar, zece cu toate. Aceasta este prescris pentru cel a cărui familie nu este în împrejurimile Moscheii Al-Haram (150). Şi fiţi cu frică de Allah şi să ştiţi că Allah este aspru în pedeapsă!

148) Există două feluri de pelerinaj: Hajj şi? Umra.? Umra este un act indivi-dual şi poate avea loc oricând, în funcţie de posibilităţile fiecăruia. Hajj-ul, în schimb, are loc la un termen anume, în zilele de 8-12 din luna Zu-l-Hijja (luna a 12-a a anului). Riturile Hajj-ului (? Pelerinaj? În continuare) sunt mult mai complexe decât cele ale? Umrei, care se restrâng doar la înconjurarea Kaabei şi deplasarea între colinele As-Safa şi Al-Marwa. Pentru? Umra, se merge la Kaaba şi se înconjoară de 7 ori, apoi se efectuează de 7 ori traseul dintre colinele As-Safa şi Al-Marwa. Bărbaţii se rad pe cap sau îşi scurtează părul, iar femeile îşi taie o mică meşă. Pentru Pelerinaj (Hajj), se petrece noaptea de la 8 la Mina, toată ziua de 9 la Arafat, iar noaptea la Muzdalifa, iar din 10 până în 11 sau 12 (vezi versetul 203) din nou la Mina, unde se sacrifică cel puţin o oaie. Dacă se împlinesc ambele rituri (Al-Hajj şi Al-? Umra) împreună, se rade capul şi în toate trei zilele, în mod simbolic, se lapidează satana – reprezentat de stelele ridicate în acest scop – şi în cursul acestei zile prelungite la Mina, se revine din nou la Mekka pentru a împlini restul obligaţiilor, apoi se revine la Mina. În timpul sacralizării, bărbaţii – nu şi femeile – poartă veşminte speciale: o bucată de ţesătură pentru coapse şi o mantie pentru partea de sus, iar capul este descoperit. În acest timp nu sunt permise rasul, tunsul, tăiatul unghiilor şi întreţinerea de relaţii sexuale.

149) Dintre ovine, bovine şi cămile.

150) Vezi nota adăugată de la versetul 191, cap 2

197. Pelerinajul are loc în lunile cunoscute (151). Aceluia care s-a decis să facă Pelerinajul în aceste luni îi sunt oprite în timpul Pelerinajului împreunarea cu muierea, nesupunerea şi cearta. Şi binele pe care îl faceţi, Allah îl ştie. Luaţi cu voi provizie, dar cea mai bună provizie este evlavia! Şi să fiţi cu frică de Mine, voi cei care aveţi minte!

198. Nu este un păcat pentru voi să căutaţi un câştig (152) de la Domnul vostru, apoi, când grăbiţi de pe Arafat, pomeniţi-L pe Allah la Al Maş? Ar al-Haram (153) şi pomeniţi-L pe El, aşa cum El v-a călăuzit bine, după ce mai înainte aţi fost dintre cei rătăciţi!

199. Apoi grăbiţi de unde oamenii pornesc grăbiţi şi cereţi iertare de la Allah, căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim]!

151) Doar riturile principale sunt concentrate în primele 12 zile din Zu-l-Hijja, punctul culminant fiind în zilele de 8-10 din această lună. Ultima dintre acestea este Sărbătoarea sacrificiului (sau Sărbătoarea Mare, în opoziţie cu Sărbătoarea Mică de la sfârşitul Postului din luna Ramadan), în care se oferă sacrificiul, constând în junghierea unei oi în valea Mina. Principalele rituri care alcătuiesc ceremonia pelerinajului sunt: 1. Îmbrăcarea veşmântului specific Pelerinajului, alcătuit din cele două bucăţi de pânză sau stofă (Ihram), în câteva puncte stabilite pe toate drumurile ce conduc spre Mekka. Din acest moment, încep să funcţioneze toate prohibiţiile impuse pelerinului care se dedică adorărilor şi rugăciunii, abandonând vanităţile; 2. Înconjurarea Kaabei de şapte ori (tawaf) şi sărutarea micii pietre negre fixate în perete, ca simbol al concentrării iubirii pentru Allah; 3. După o scurtă Rugăciune la locul lui Avraam, pelerinul se îndreaptă spre colinele As-Safa şi Al-Marwa, simboluri ale răbdării şi perseverenţei; 4. Marea predică (khutba) din ziua de 7 Zu-l-Hijja, când întreaga adunare ascultă o expunere asupra semnificaţiilor Pelerinajului; 5. Vizita în ziua a 8-a a întregii comunităţi de pelerini în Valea Mina (circa şase mile nord de Mekka), unde pelerinii poposesc peste noapte, continuând în ziua a 9-a drumul spre şesul şi colina Arafat (circa cinci mile mai spre nord); 6. Ziua a 10-a, numită Ziua Sărbătorii, este Ziua Sacrificiului, în care ofranda este oferită în Valea Mina şi o ceremonie simbolică de aruncare a şapte pietre în diavol este îndeplinită la prima ocazie; ea este continuată şi în zilele următoare; ambele rituri sunt legate de istoria lui Avraam. Aceasta este Sărbătoarea Sacrificiului (Id al-Adha) şi ea încheie Pelerinajul, dar după aceea este recomandată o şedere de 2-3 zile, perioadă numită taşriq.

152) Din/prin desfăşurarea unor activităţi comerciale pe perioada pelerinajului.

153) Numele unui loc din zona Al-Muzdalifa.

200. Şi dacă aţi împlinit rânduielile voastre, pomeniţi-L slăvindu-L [pe Allah], aşa cum îi pomeniţi pe părinţii voştri, ba chiar cu şi mai mare râvnă să-L pomeniţi (154). Dar sunt printre oameni unii care spun [doar]:? Doamne, dă-ne nouă [bine] în lumea aceasta?! Însă aceştia nu vor avea parte în Lumea de Apoi.

201. Şi sunt printre ei [alţii] care spun:? Doamne, fă-ne nouă parte bună în această lume şi parte bună în Lumea de Apoi şi apără-ne pe noi de chinurile Focului?!

202. Aceia vor avea parte de ceea ce au agonisit, căci Allah este grabnic la socoteală.

203. Pomeniţi-L pe Allah în câteva zile statornicite! (155) Cel care se grăbeşte [să facă aceasta] în două zile nu păcătuieşte, iar cel care va poposi încă şi mai mult, tot nu păcătuieşte, dacă este cu frică. Şi fiţi cu frică de Allah şi să ştiţi că la El vă veţi aduna!

204. Printre oameni este unul ale cărui vorbe în această lume îţi plac şi care Îl ia pe Allah drept martor pentru ceea ce este în inima lui, în vreme ce el este cel mai înverşunat la gâlceavă (156).

205. Şi de îndată ce pleacă, străbate pământul, căutând să semene stricăciune şi să nimicească semănăturile şi dobitoacele. Allah însă nu iubeşte stricăciunea!

206. Iar dacă i se spune:? Fii cu frică de Allah?! Îl cuprinde tăria fărădelegii. Gheena va fi de ajuns pentru el şi ce pat rău este acesta!

207. Şi printre oameni este şi acela care îşi dă sufletul căutând mulţumirea lui Allah. Şi Allah este Milostiv cu robii [Săi].

154) În perioada preislamică era obiceiul ca, la încheierea ritualului, pelerinii păgâni să se laude cu faptele de vitejie ale părinţilor şi strămoşilor lor. Allah a vrut prin acest îndemn să-i călăuzească pe calea cea bună, prin pomenirea Lui şi a bi-nefacerilor Lui, care sunt mai demne de a fi lăudate decât faptele strămoşilor lor.

155) Acestea sunt zilele lapidării sau poposirii (taşriq) în Mina, care pot să fie două sau trei.

156) Se relatează că Al-Akhnas ben Şurayq a venit la Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – Prefăcându-se a crede în Islam şi jurând că-l iubeşte.

Însă el era ipocrit, se arăta a fi bun, dar în realitate era hain. Când a ieşit de la Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – A trecut pe lângă un ogor al unor musulmani, unde se aflau şi nişte măgari şi a dat foc ogorului şi a omorât măgarii. În legătură cu aceste împrejurări a revelat Allah versetele.

208. O, voi, cei care credeţi! Intraţi în Islam pe deplin şi nu urmaţi paşii lui Şeitan, căci el vă este duşman învederat!

209. Iar dacă vă veţi mai abate [de la Islam], după ce v-au venit semnele cele limpezi, atunci să ştiţi că Allah este Atotputernic, Înţelept

[Aziz, Hakim]!

210. Ce altceva aşteaptă ei decât ca Allah să vină la ei în umbre de nouri şi [să vină] îngerii şi ca soarta să le fie hotărâtă? Căci la Allah se întorc [toate] lucrurile [pentru ca El să hotărască].

211. Întreabă-i pe fiii lui Israel cât [de multe] semne limpezi le-am trimis Noi! Dar cel care schimbă binefacerea lui Allah, după ce ea a venit la el, atunci [să ştie că] Allah este aspru la pedeapsă!

212. Împodobită le este celor care nu cred viaţa pământească şi-i iau în derâdere pe cei care cred. Însă cei care se tem [de Allah] fi-vor mai presus decât ei în Ziua Învierii. Şi Allah împarte harul Său celor pe care El îi vrea, fără măsură.

213. Oamenii au fost [la început] un singur neam. Şi i-a trimis Allah pe profeţi, vestitori şi prevenitori şi a pogorât împreună cu ei Scriptura cu Adevărul, pentru a face judecată între oameni, acolo unde ei se aflau în vrajbă. Şi nu au avut a se gâlcevi asupra ei decât pe aceia care le-a fost adusă după ce le-au venit dovezile cele desluşite din pricina pizmuirii lor. Apoi Allah i-a călăuzit? Prin graţia Sa? Pe cei care au crezut, către Adevărul asupra căruia ceilalţi s-au gâlcevit, căci Allah îi conduce pe cei care El voieşte pe calea cea dreaptă.

214. Sau aţi socotit că veţi intra în Rai înainte de a se fi abătut asupra voastră încă asemenea celor [care s-au abătut] asupra celora care au fost înainte de voi? I-au lovit nenorociri şi iar nenorociri şi au fost zgâlţâiţi până într-atât încât au zis Trimisul şi cei care au crezut împreună cu el:? Când vine ajutorul lui Allah? [Răbdare!] Ajutorul lui Allah este [cu siguranţă] aproape!

215. Te întreabă ce să cheltuiască. Spune-le:? Ceea ce cheltuiţi voi din bunuri trebuie să fie pentru părinţi, pentru rude, pentru orfani, sărmani şi drumeţi [nevoiaşi]. Şi orice bine pe care îl faceţi, Allah îl cunoaşte?

216. V-a fost prescrisă lupta, chiar dacă ea vă este neplăcută. Or, se poate [întâmpla] ca voi să urâţi un lucru care este bun pentru voi şi să iubiţi un lucru care este rău pentru voi. Dar Allah ştie, în vreme ce voi nu ştiţi.

217. Te întreabă despre luna cea sfântă şi lupta în timpul ei. Spune: Lupta într-însa e mare păcat, dar împiedicarea de la calea lui Allah, lepădarea de El şi de Moscheea Al-Haram, precum şi alungarea neamului său (157) din ea sunt şi mai mare păcat înaintea lui Allah, iar schisma (158) este mai mare păcat decât omorul? Iar ei nu vor înceta să lupte împotriva voastră până nu vă vor abate de la credinţa voastră, dacă le va fi cu putinţă. Iar acela dintre voi care se va lepăda de credinţa lui şi va muri în necredinţă, în deşert (159) vor fi faptele lui [atât] în această lume, cât şi în Lumea de Apoi. Aceştia sunt oaspeţii Focului şi ei în el vor rămâne veşnic.

218. Aceia care au crezut, s-au pribegit (160) şi au trudit în lupta pe calea lui Allah, aceia să nădăjduiască în mila lui Allah, căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].

219. Ei te întreabă despre vin [khamr](161) şi despre maysir (162).

Spune:? În amândouă este mare păcat şi sunt şi unele foloase pentru oameni, dar în amândouă păcatul este mai mare decât folosul?! Ei te întreabă ce trebuie să cheltuiască [pentru milostenie]. Spune:? Ceea ce vă prisoseşte [din bunurile voastre]?! Astfel, Allah vă face desluşite Semnele Sale; poate că voi o să cugetaţi 220. Asupra acestei lumi şi asupra Lumii de Apoi. Şi ei te întreabă despre orfani. Spune:? A le face bine este cel mai potrivit lucru, iar dacă vă amestecaţi cu ei, atunci sunt fraţii voştri [întru credinţă]?

Allah ştie să-l deosebească pe cel nelegiuit de cel care face bine. Şi dacă ar vrea Allah, ar putea să vă copleşească cu greutăţile. Căci Allah este Atotputernic, Înţelept [? Aziz, Hakim].

157) Este vorba de primii musulmani de la Mekka.

158) Aici cu sensul de discordie (N. T.)

159) În zadar.

160) Aceia care au plecat (hijra) împreună cu Profetul, însoţindu-l la Medina.

161) Khamr, literal înseamnă suc de struguri fermentat, dar, prin analogie, s-a aplicat la toate băuturile fermentate şi, mai apoi, tot prin analogie, la toate băuturile şi drogurile care provoacă o stare de ebrietate sau ameţeală.

162) Maysir, literal înseamnă mijloc de a obţine ceva uşor, fără muncă, dar aici are sens de joc de noroc, interzis tocmai din aceste considerente. La arabii din Antichitate, unul din cele mai vechi jocuri de noroc consta în tragerea la sorţi, cu ajutorul unor săgeţi introduse într-un sac, pe principiul loteriei. Un animal sacrificat, de pildă, era împărţit în bucăţi inegale. Săgeţile erau scoase din sac, cele albe erau necâştigătoare, iar celelalte erau marcate şi aduceau câştiguri mai mari sau mai mici, constând în bucăţi de carne, în funcţie de noroc. Prin analogie cu maysir, toate jocurile de noroc sunt interzise de Coran.

221. Nu vă însuraţi cu politeiste (163) înainte ca ele să treacă în credinţă, căci o roabă care crede este mai bună decât o politeistă, chiar dacă ea vă place! Şi nu daţi de soţii [fete credincioase] politeiştilor (164), înainte ca ei să treacă la credinţă, căci un rob credincios este mai bun decât un politeist, chiar dacă el vă place. Aceştia cheamă la Foc, pe când Allah cheamă la Rai şi la iertare, prin graţia Sa. El le arată limpede semnele Sale oamenilor, pentru ca ei să-şi aducă aminte.

222. Te întreabă despre [împreunarea] cu femeile în timpul menstruaţiei. Spune:? Acesta este un rău. Aşadar, staţi departe de femei în timpul menstruaţiei şi nu vă apropiaţi de ele până nu se vor curăţi (165)!

Iar dacă sunt curate (166), puteţi veni la ele (167), aşa cum v-a poruncit Allah (168), căci Allah îi iubeşte pe cei care se căiesc şi îi iubeşte pe cei care se curăţesc.

223. Soţiile voastre sunt ogor (169) pentru voi. Veniţi la ogorul vostru când şi cum voiţi, însă pregătiţi-vă sufletele voastre mai înainte de aceasta şi fiţi cu teamă de Allah şi să ştiţi că vă veţi întâlni cu El! Şi binevesteşte credincioşilor! (170) 224. Şi nu folosiţi numele lui Allah în jurămintele voastre pentru a vă sustrage să faceţi bine, să fiţi pioşi şi să aduceţi pace între oameni. Şi Allah este Cel care Aude totul, Atoateştiutor [Sami? Alim].

225. Allah nu vă cere socoteală pentru vorbele nechibzuite din jurămintele voastre, ci El vă cere socoteală pentru ceea ce inimile voastre au dobândit (171). Şi Allah este Iertător [şi] Blând [Ghafur, Halim].

163)? Politeist? Traduce termenul arab? Muşrik? Care înseamnă necredincios, care crede în mai multe divinităţi.

164) O femeie musulmană nu poate lua de soţ un nemusulman înainte ca el să treacă la Islam. Pentru bărbatul musulman şi femeia nemusulmană vezi Sura 5, versetul 5.

165) Este vorba de interzicerea relaţiilor sexuale în această perioadă.

166) Este vorba de sfârşitul menstruaţiei urmat de baia rituală (Gusl) 167) Puteţi întreţine relaţii sexuale cu ele.

168) Adică numai prin intermediul vulvei.

169) Această metaforă porneşte de la asemănarea dintre ogor, care face seminţele să crească şi să rodească şi căsătorie, care are ca rezultat reproducerea.

170) Vesteşte-le că vor fi răsplătiţi pentru supunerea şi pentru faptele lor bune prin intrarea lor în Rai.

171) În cazul în care există o potrivire între vorbă şi intenţie şi în cazul acesta este nevoie de o faptă de caritate pentru iertare.

226. Pentru aceia care jură să nu se mai împreune cu muierile lor este sorocit un răgaz de patru luni. Dar dacă ei se răzgândesc (172), Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].

227. Însă dacă au hotărât divorţul, Allah este Cel care Aude, Atoateştiutor [Sami? Alim](173).

228. Muierile divorţate trebuie să aştepte trei menstruaţii (174) şi nu le este îngăduit să ascundă ce a făcut Allah în pântecele lor (175), dacă ele cred în Allah şi în Ziua de Apoi. Iar bărbaţii lor sunt mai îndreptăţiţi să le aducă înapoi în acest răstimp, dacă vor împăcarea. Ele au drepturi egale cu obligaţiile lor, după cuviinţă. Dar bărbaţii au o treaptă peste ele (176). Şi Allah este Atotputernic, Înţelept [? Aziz, Hakim].

229. Divorţul [este îngăduit doar] de două ori, după care [trebuie] sau ţinerea [soţiei] în bună înţelegere, sau slobozirea [ei] cu bunătate. Şi nu vă este îngăduit să luaţi înapoi nimic din ceea ce le-aţi dăruit [soţiilor], doar dacă se tem amândouă părţile că nu vor fi în stare să împlinească poruncile lui Allah. Iar dacă vă temeţi că nu veţi putea împlini poruncile lui Allah, atunci nu este nici un păcat ca ea să se răscumpere cu ceva. Acestea sunt poruncile lui Allah şi nu le încălcaţi! Aceia care încalcă poruncile lui Allah sunt nelegiuiţi! (177) 172) În cazul revenirii, este nevoie de o ispăşire printr-o faptă de caritate, pentru jurământul făcut. Şi tocmai pentru această eventualitate a fost sorocit răgazul de patru luni.

173) Versetele 225-227 trebuie citite împreună cu versetul 224, care, deşi este general, conduce la cele care-i urmează.

174) Islamul încearcă să menţină starea de căsătorie, pe cât este posibil şi tocmai de aceea, a impus acest răgaz înaintea unui eventual nou mariaj.

175) Dacă ele sunt gravide sau nu.

176) Deosebirea între bărbat şi femeie, din punct de vedere economic, face ca drepturile şi îndatoririle bărbatului să fie puţin mai mari decât ale femeii.

177) În perioada preislamică (Al-Jahiliyya), bărbatul putea să o repudieze pe soţie ori de câte ori voia şi apoi să revină la ea, înainte de a expira perioada ei de aşteptare. Chiar dacă o repudia de o mie de ori, el tot avea dreptul să se întoarcă la ea. Dar un bărbat s-a apropiat de soţia lui şi i-a zis ei:? Nu te mai las să locuieşti în casa mea şi nu te mai las să te mai căsătoreşti cu altcineva?! Ea l-a întrebat:? Cum? Iar el i-a răspuns:? Te repudiez şi nu voi mai reveni la tine decât dacă se va apropia de sfârşit perioada ta de aşteptare?! Femeia s-a plâns de acest tratament Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – Şi Allah a revelat acest verset. În Islam, după repudierea de două ori, soţul are dreptul să revină asupra deciziei şi să se împace cu soţia lui în răgazul celor trei cicluri menstruale. După acest interval, el poate reveni, dar numai prin încheierea unui 98

230. Dacă [soţul] divorţează de ea [a treia oară], [căsătoria cu] ea nu-i mai este îngăduită apoi decât după ce ea se căsătoreşte cu un alt bărbat. Iar dacă acesta divorţează de ea, nu mai este nici un păcat să revină iarăşi la viaţa în comun (178), dacă ei cred că pot să împlinească poruncile lui Allah. Acestea sunt poruncile lui Allah, pe care le face învederate pentru oamenii ce pricep.

231. Iar dacă divorţaţi de femei şi ele aproape împlinesc timpul lor (179), atunci luaţi-le înapoi cu bunătate ori daţi-le drumul cu bunătate. Dar nu le luaţi înapoi pentru a le face rău sau pentru a dobândi un folos necuvenit. Cel care face asta îşi pricinuieşte un rău lui însuşi. Şi nu luaţi versetele lui Allah în derâdere şi aduceţi-vă aminte de harul lui Allah asupra voastră şi de Cartea (180) şi de Înţelepciunea (181) pe care vi le-a trimis şi prin care v-a povăţuit! Şi fiţi cu frică de Allah şi să ştiţi că Allah e Atoateştiutor!

232. Iar dacă divorţaţi de femei şi ele împlinesc timpul lor, nu le împiedicaţi (182) să se întoarcă la soţii lor, dacă s-au învoit după cuviinţă.

Aceasta vi se dă ca povaţă acelora dintre voi care cred în Allah şi în Ziua de Apoi. Acest lucru este mai potrivit şi mai curat pentru voi.

Allah ştie, iar voi nu ştiţi. (183) nou contract de căsătorie. Dacă în intervalul celor trei cicluri sau după încheierea noului contract, bărbatul o repudiază pentru a doua oară pe soţia sa, el poate să revină din nou asupra deciziei, dar în aceleaşi condiţii. Dar după ce a repudiat-o pentru a treia oară, el nu mai are dreptul să revină asupra deciziei de divorţ decât după ce ea s-a căsătorit cu un alt bărbat, dacă a intervenit divorţul între aceştia sau dacă el a decedat.

178) Prin încheierea unui nou contract de căsătorie.

179) Cele patru luni prescrise în versetul 226.

180) Aici Coranul.

181) Aici Sunna.

182) Îndemnul este adresat familiilor soţiilor repudiate.

183) Se relatează că Mu? Qal ben Yasar a dat-o pe sora sa în căsătorie unui bărbat dintre musulmani în vremea Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! A stat ea ce a stat la el până ce, într-o zi, a repudiat-o o singură dată, fără să se mai întoarcă la ea până când a expirat perioada ei de aşteptare. Dar o iubea şi el şi îl iubea şi ea. Apoi a cerut-o din nou în căsătorie. Atunci fratele ei i-a zis:? Netrebnicule, te-am cinstit şi ţi-am dat-o de soţie, iar tu ai alungat-o! Jur pe Allah că nu se va mai întoarce la tine niciodată.? Dar Allah a cunoscut nevoia lui de ea şi nevoia ei de soţul ei, i-a revelat acest verset. Şi când Mu? Qal l-a auzit, a zis:? Îl aud pe Domnul meu şi mă supun Lui?! Apoi l-a chemat la el şi i-a zis:? Te căsătoresc şi te cinstesc pe tine?!

233. Mamele [divorţate] îi alăptează pe copiii lor doi ani încheiaţi, pentru cei care voiesc să se împlinească timpul alăptării. Iar tatălui îi revine datoria de a le asigura întreţinerea şi îmbrăcămintea după cuviinţă, căci nici unui suflet nu i se impune decât atât cât îi stă în putinţă. Nici mama nu poate fi păgubită în ceea ce-l priveşte pe copilul ei, nici tatăl în ceea ce-l priveşte pe copilul lui. Asemenea şi pentru moştenitor (184). Dacă amândoi [părinţii] se învoiesc la înţărcare, după ce se sfătuiesc, nu vor avea păcat. Iar dacă voiţi să luaţi doică pentru copiii voştri, nu veţi avea nici un păcat, dacă plătiţi ceea ce aveţi de dat, după cuviinţă. Şi să fiţi cu frică de Allah şi să ştiţi că Allah este Cel care Vede [Basir] ceea ce faceţi! (185) 234. Aceia dintre voi care se săvârşesc din viaţă şi lasă după ei soţii, ele trebuie să aştepte [o perioadă de] patru luni şi zece [zile](186). După ce au împlinit timpul lor, nu mai e nici un păcat pentru voi pentru ceea ce fac ele cu sine, după cuviinţă (187). Şi Allah este Bineştiutor [Khabir] a toate câte le faceţi.

235. Asemenea, nu păcătuiţi, dacă [în timpul acesta] le daţi de înţeles femeilor că le cereţi în căsătorie sau doar nutriţi acest gând în sufletele voastre. Allah ştie doar că voi vă gândiţi la ele, dar nu le faceţi promisiuni într-ascuns (188), în afară de a le spune vorbe cuviincioase (189).

Şi nu mărturisi intenţia căsătoriei mai înainte de trecerea timpului orânduit! Să ştiţi că Allah cunoaşte ce se află în sufletele voastre şi fiţi prevăzători faţă de El, dar să ştiţi că Allah este Iertător [şi] Blând

[Ghafur, Halim]

184) Moştenitorul tatălui, aici cu sensul de tutore, epitrop.

185) Versetele referitoare la alăptare sunt deosebit de importante, ele poruncind menţinerea unor relaţii bune între soţii divorţaţi, protejarea intereselor copilului în modul cel mai clar, problemele dintre cele două părţi urmând să fie rezolvate prin bunăvoinţă, consultare şi înţelegere. Aceasta în cazurile de divorţ, nu în cazurile familiilor obişnuite.

186) Prin aşteptare se are în vedere abţinerea în această perioadă de la căsătorie, dar şi de la împodobire şi ieşirea din casă (cu excepţia situaţiilor când femeia este nevoită să o facă).

187) Cuvintele acestea sunt adresate părinţilor văduvei, care devine după aceea liberă în privinţa opţiunii pentru un nou mariaj.

188) Adică fără ştirea părinţilor sau tutorilor.

189) A nu le cere în căsătorie într-un mod direct în această perioadă ci ar putea spune pe ocolite: o femeie ca tine nu trebuie să rămână văduvă?

236. Nu este nici un păcat pentru voi, dacă divorţaţi de femei înainte de a le atinge sau înainte de a le statornici dota (190). Dar dăruiţi-le lor

        ? Cel înstărit după putinţa sa, iar cel sărac după putinţa sa – anumite bunuri, de care ele să se bucure, după cuviinţă! Aceasta este o datorie pentru binefăcător.

237. Însă dacă divorţaţi de ele înainte de a le atinge (191), dar după ce le-aţi hotărât dota, atunci ele au dreptul la jumătate din ce aţi statornicit, cu excepţia situaţiei în care ele se lipsesc [de aceasta] sau acela în mâinile căruia se află contractul de căsătorie renunţă (192). Iar renunţarea este mai aproape de pietate. Şi nu uitaţi că Allah este Cel care Vede Bine [Basir] ceea ce faceţi!

238. Împliniţi cu sârguinţă Rugăciunile, cu osebire Rugăciunea [As-Salat] de la mijloc (193)! Şi staţi în picioare dinaintea lui Allah, cu smerenie!

239. De vă temeţi [de ceva], [rugaţi-vă] mergând pe jos sau călare, iar când sunteţi iarăşi în siguranţă, pomeniţi-L pe Allah (194), aşa cum El v-a învăţat, ceea ce voi nu ştiaţi (195)!

240. Aceia dintre voi care se săvârşesc din viaţă şi lasă după ei soţii trebuie să lase] o îndemnare [moştenitorilor] pentru soţiile lor, prevăzând] întreţinerea pentru un an, fără scoaterea din casă (196).

Dacă ele pleacă [de bună voie], voi nu aveţi nici un păcat pentru ceea ce fac ele cu ele însele, după cuviinţă. Allah este Atotputernic, Înţelept

[? Aziz, Hakim].

190) Cuvântul? Dotă? Nu are semnificaţia din limba română. El va traduce, în mod curent, cuvântul arab mahr, dar şi farida, sadaqa sau? Ajr, cu acest sens.

Femeia musulmană posedă statutul de personalitate juridică deplină şi, în consecinţă, ea poate avea în proprietate exclusivă bunuri asupra cărora nici soţul, nici părinţii săi nu au nici un drept.

191) Se are în vedere actul sexual.

192) Fie soţul care renunţă la jumătate sau la toată dota acordată femeii, fie reprezentantul legal al ei (dacă ea este minoră) este cel care renunţă, în favoarea bărbatului, la jumătate din dota ce îi revine femeii.

193) Există interpretări diferite ale acestei expresii, dar, după opinia predomi-nantă, prin ea se are în vedere rugăciunea de după-amiază (asr), de la mijlocul celor cinci rugăciuni zilnice şi de la mijlocul intervalului dintre amiază şi asfinţit.

194) Împliniţi Rugăciunile voastre în mod normal.

195) Cele două versete (238, 239) vin ca o paranteză, pentru a aminti că nici în timpul momentelor de bucurie din viaţă, nici în timpul luptelor, nu trebuie uitat Allah.

196) Nimeni nu are voie să le scoată din casele lor, vreme de un an, fără voia lor, asigurându-li-se hrana şi îmbrăcămintea. Această prescripţie este anulată de versetele anterioare, respectiv de versetul 234.

241. Celor divorţate să fie dăruite după cuviinţă (197). Aceasta este o obligaţie pentru cei care au frică [de Allah].

242. Astfel vă face Allah semnele Sale învederate, pentru ca voi să pricepeţi!

243. Nu i-ai văzut pe aceia care au părăsit casele lor – cu toate că erau cu miile – de teama morţii? Apoi Allah le-a zis:? Muriţi?! Apoi i-a readus la viaţă. Allah este mărinimos cu oamenii, dar cei mai mulţi oameni sunt nemulţumitori.

244. Aşadar, luptaţi pe calea lui Allah şi să ştiţi că Allah este Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [Sami? Alim].

245. Cine este acela care Îi dă lui Allah un împrumut bun? El i-l va înmulţi [în Viaţa de Apoi] de mai multe ori, căci Allah micşorează sau măreşte [darul Său] şi voi la El vă veţi întoarce.

246. N-ai văzut tu adunarea căpeteniilor fiilor lui Israel, când după vremea lui] Moise, i-au zis unuia dintre profeţii lor:? Alege-ne nouă un rege, ca să luptăm pe calea lui Allah?! Le-a zis el:? Şi dacă nu luptaţi, după ce vi s-a poruncit lupta? I-au răspuns:? Ce am avea ca să nu luptăm pentru Allah, când noi am fost alungaţi din căminele noastre, de lângă copiii noştri? Dar când le-a fost poruncită lupta, ei au întors spatele, afară de puţini dintre ei. Însă Allah îi cunoaşte bine pe cei nelegiuiţi!

247. Şi le-a zis profetul lor (198):? Allah vi l-a trimis vouă pe Talut (199) ca rege?! Au răspuns ei:? Cum să cârmuiască el peste noi, când noi suntem mai vrednici de domnie decât el? El nu a fost dăruit nici cu bogăţie din belşug? Le-a zis:? Allah l-a ales pe el peste voi şi l-a înzestrat cu prisos de învăţătură şi putere trupească?! Iar Allah dă [din] stăpânirea Lui cui voieşte El, căci Allah este Cel cu Har Nemărginit [şi]

El este Atoateştiutor [Wasi? Alim].

197) Pe lângă dotă, femeile divorţate au dreptul şi la un dar din partea foştilor soţi.198) Samuel.

199) Numele biblic a lui Talut este Saul.

248. Şi profetul lor le-a zis:? Un semn al stăpânirii sale este acela că va veni la voi cu chivotul în care se află chezăşia liniştii trimise de Domnul vostru (200), laolaltă cu rămăşiţele lăsate de neamul lui Moise şi de neamul lui Harun (201), purtat de îngeri. În aceasta este un semn pentru voi, dacă sunteţi credincioşi?!

249. Şi când a purces Talut cu oştenii lui, a zis el: Iată, Allah voieşte să vă încerce cu un râu; acela care va bea nu va mai fi de partea mea, iar acela care nu va gusta din el va fi de partea mea, afară de cei care vor lua o sorbitură cu căuşul palmei lor. Ei însă au băut din el, afară de puţini dintre ei. După ce au trecut, el şi cei ce crezură împreună cu el, au zis ei:? N-avem astăzi putere faţă de Jalut (202) şi de oştenii săi?! Dar au zis şi cei care erau convinşi că Îl vor întâlni pe Allah:? De câte ori nu a învins o oştire mai puţin numeroasă o oştire mai mare, cu voia lui Allah, căci Allah este cu cei statornici?!

250. Şi când au ieşit înaintea lui Jalut şi a oştenilor săi, au zis ei: Doamne, revarsă asupra noastră statornicie, întăreşte picioarele noastre şi ajută-ne pe noi să înfrângem acest neam de necredincioşi?!

251. Şi i-au înfrânt cu îngăduinţa lui Allah şi Dawud (203) l-a omorât pe Jalut, iar Allah i-a dăruit [lui Dawud] cârmuirea şi înţelepciunea (204) şi l-a învăţat ceea ce a voit El. Şi dacă Allah nu i-ar ţine pe oameni în frâu, unul prin altul (205), pământul ar fi stricat. Dar Allah este darnic cu toate lumile!

252. Acestea sunt versetele lui Allah, pe care Noi Ţi le recităm Muhammed] întru adevăr. Şi tu eşti [neîndoielnic] dintre trimişi! (206) 200) Este vorba de chivotul în care Moise punea Tora când pornea la luptă şi îl aşeza în faţa oştii pentru a aduce liniştea şi încrederea în sufletele luptătorilor.

201) Numele arab al lui Aaron. Prin rămăşiţe sunt avute în vedere toiagul şi veşmintele lui Moise, precum şi unele table cu Tora.

202) Numele arab al lui Goliat.

203) Numele arab al lui David.

204) Profeţia.

205) Aluzie la necesitatea existenţei unui echilibru între diversele puteri pe pământ.

206) Aici Allah se adresează direct profetului Muhammed.

253. Printre aceşti trimişi, Noi i-am pus pe unii înaintea altora: unora dintre ei le-a vorbit Allah (207), pe alţii i-a ridicat mai sus cu câteva trepte (208). I-am dat lui Isus, fiul Mariei, semne limpezi (209) şi l-am întărit pre el prin duhul sfânt. Şi de-ar fi voit Allah, nu s-ar fi războit cei de după ei (210), în urma semnelor limpezi pe care le-au avut. Dar ei s-au dezbinat; unii dintre ei au crezut, iar alţii dintre ei au tăgăduit. Şi de-ar fi voit Allah, ei nu s-ar fi războit, dar Allah face ceea ce voieşte El. (211) 254. O, voi cei care credeţi! Daţi [milostenie] din ceea ce Noi v-am dăruit înainte de a veni o Zi în care nu va mai fi de folos nici negoţ (212), nici legătură [de prietenie] şi nici mijlocire! Necredincioşii sunt nelegiuiţi!

207) Este vorba de Moise.

208) Este vorba de profetul Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – Plasat deasupra tuturor celorlalţi prin numeroasele semne pe care le-a primit, precum şi despre Avraam.

209) Cum sunt lecuirea bolnavilor şi învierea morţilor.

210) După profeţi.

211) Chestiunea voinţei lui Allah este neclară pentru mulţi. Cei tendenţioşi dintre ei întreabă de ce nu intervine Allah pentru a împiedica apariţia de neînţelegeri între oameni, dacă poate să facă acest lucru. Răspunsul pentru aceştia este că Allah, dacă ar fi vrut să-i creeze pe oameni fără voinţă şi fără libertatea care să le dea posibilitatea de a alege ceea ce voiesc, ar fi putut s-o facă, aşa cum a creat mineralele, animalele şi îngerii, dar El l-a făcut pe om cu gândire, pentru a putea distinge binele de rău şi i-a dat libertatea de a-l alege pe cel care a voit dintre cele două. Iar de n-ar fi fost astfel, i-ar fi dat lui voinţa cu care să poată să meargă pe calea pe care a ales-o fără nici o oprelişte. Şi l-a înzestrat pe el cu simţuri care să-i dea posibilitatea să aleagă la faţa locului şi prin aceasta l-a înnobilat pe el. De această alegere depind răsplata şi pedeapsa. Omul poate să creadă din convingere sau poate să nu creadă, fără oprelişte, urmând să suporte urmările necredinţei sale, precum ticăloşia acestei vieţi sau suferinţa fără seamăn a Vieţii de Apoi. Omul trebuie să cugete la căile de a se salva de primejdii, dacă nu-i va folosi întrebarea:? De ce m-a creat Allah astfel?

212) Posibilitatea de răscumpărare.

255. Allah! Nu există divinitate afară de El, Cel Viu, Veşnicul [Al-Qayyum](213)! Nici aţipirea, nici somnul nu-L cuprind! Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pre pământ! Cine este acela care ar putea mijloci la El fără de îngăduinţa Lui? El le ştie pe cele din faţa lor şi pe cele din urma lor (214). Şi ei nu pricep nimic din ştiinţa Sa în afară de ceea ce El voieşte. Tronul Lui (215) se întinde peste ceruri şi peste pământ şi nu-I este grea păzirea lor (216). El este Preaînaltul, Măreţul [Al-Aliyy, Al? Azim]!

256. Nu este silire la credinţă! Răzvedită este deosebirea dintre calea cea dreaptă şi rătăcire, iar acela care se leapădă de Taghut (217) şi crede în Allah, acela s-a prins de cea mai trainică toartă [Islamul], care nu se sparge niciodată (218). Şi Allah este Cel care Aude totul, Atoateştiutor [Sami? Alim].

257. Allah este ocrotitorul celor care cred; El îi scoate din întunecimi la Lumină, în vreme ce acelora care nu cred le sunt ocrotitori Taghuţii, care-i scot de la Lumină la întunecimi şi aceştia sunt oaspeţii Focului şi în el vor rămâne veşnic.

258. Oare nu l-ai văzut pe acela care s-a certat cu Avraam în legătură cu existenţa Domnului său, după ce Allah i-a dat stăpânia (219)? Şi a zis Avraam:? Domnul meu este cel care dă viaţă şi ia viaţa? Şi i-a răspuns el:? Şi eu pot să dau viaţa şi să iau viaţa?!

Atunci a zis Avraam:? Allah face ca soarele să vină de la Răsărit, deci fă-l tu să vină de la Apus?! Cel care nu credea a rămas descumpănit, căci Allah nu-i călăuzeşte pe cei nelegiuiţi.

213) Cuvânt prin care va apărea tradus epitetul lui Allah Al-Qayyum, care mai înseamnă şi? Cel care nu are nevoie de nimic, în vreme ce toate au nevoie de El; Cel care nu depinde de nimeni, în vreme ce totul depinde de El?

214) El le ştie pe cele din această lume şi pe cele din Lumea de Apoi.

215) Versetul 255 se numeşte? Versetul Tronului? După acest cuvânt kursiy, care înseamnă? Tron, jilţ? Dar pe care unii comentatori îl interpretează şi ca însemnând Ştiinţa lui Allah.

216) A cerului şi a pământului.

217) După unii comentatori, prin At-Taghut se au în vedere diavolii, idolii şi toate falsele divinităţi. Tocmai de aceea, în versetul următor, cuvântul este folosit cu sens de plural.

218) Metaforă pentru legătura cea mai trainică.

219) Nimrod, după unii comentatori. Aluzie la faptul că, devenind rege, el a socotit că este atotputernic şi, în consecinţă, a tăgăduit existenţa lui Allah.

259. Sau ca acela care a trecut pe lângă o cetate pustiită până în temelii şi care a întrebat:? Cum o va readuce Allah la viaţă după moartea ei? Allah l-a lăsat atunci pe el fără viaţă o sută de ani, apoi l-a înviat şi i-a zis:? Cât ai stat tu [aşa]? I-a răspuns:? Am rămas o zi sau o parte dintr-o zi.? I-a zis [Allah]:? Ba ai stat o sută de ani şi uită-te la mâncarea ta şi băutura ta! Nu s-au stricat! Şi uită-te la asinul tău! Şi te vom face pe tine un semn pentru oameni. Uită-te la aceste oase [ale asinului] cum le îmbinăm şi apoi le îmbrăcăm cu carne?! Şi când i s-a arătat lui desluşit aceasta, a zis:? Eu ştiu că Allah este peste toate Atotputernic?! 260. Şi [adu-ţi aminte când] Avraam a zis:? Doamne, arată-mi mie cum îi readuci la viaţă pe cei morţi?! I-a răspuns:? Tot nu crezi? El i-a zis:? Ba da! Ci numai să se liniştească inima mea?! El [Allah] i-a zis atunci:? Ia patru păsări şi taie-le mărunt, apoi pune pe fiecare munte o bucată din ele, apoi cheamă-le şi ele vor veni la tine în grabă. Şi să ştii că Allah este Atotputernic, Înţelept [? Aziz, Hakim]?!

261. Pilda acelora care dau [din] averea lor pe calea lui Allah este ca pilda grăuntelui care face şapte spice şi în fiecare spic sunt o sută de grăunţe, căci Allah înmulţeşte [răsplata] celui care voieşte El. Allah este Cel cu Har Nemărginit [şi] Atoateştiutor [Wasi? Alim].

262. Aceia care dau [din] averea lor pe calea lui Allah şi nu vin, după darul făcut, să se laude cu el şi nici cu necăjire, aceia au răsplată de la Domnul lor şi teamă pentru ei nu va fi şi nici nu vor cunoaşte ei mâhnirea.

263. O vorbă cuviincioasă şi de iertare este mai bună decât o milostenie după care urmează necăjirea. Iar Allah este Înstărit Îndeajuns [şi] Blând [Ghaniyy, Halim].

264. O, voi, cei care credeţi! Nu faceţi deşarte milosteniile voastre prin pomenirea lor şi prin necăjire, ca acela care cheltuieşte din averea lui de ochii lumii, fără să creadă în Allah şi în Ziua de Apoi, căci pilda lui este ca pilda unei stânci acoperite de colb peste care vine o ploaie abundentă şi o lasă goală. Ei nu au nici un folos din ceea ce au dobândit. Allah nu-i călăuzeşte pe cei necredincioşi.

265. Iar pilda acelora care cheltuiesc din averea lor [drept milostenie], în căutarea mulţumirii lui Allah şi întăririi sufletelor lor, este ca pilda unei grădini de pe o colină peste care vine o ploaie abundentă şi dă roade de două ori mai multe, iar dacă nu vine peste ea ploaie [îi este deajuns] atunci numai o roureală. Allah vede tot ceea ce voi făptuiţi [Basir].

266. Oare doreşte vreunul dintre voi să aibă o grădină de curmali şi viţă de vie pe sub care să curgă pâraie, cu tot felul de roade în ea şi să-l ajungă bătrâneţea pe când copiii lui sunt încă mici şi să se abată asupra ei vijelie cu foc şi ea să fie mistuită [de flăcări]? Astfel vă arată Allah semnele, poate că voi o să cugetaţi.

267. O, voi, cei care credeţi! Faceţi milostenie din lucrurile bune pe care le-aţi dobândit şi din [roadele] cele pe care le-am făcut să crească pentru voi din pământ şi nu vă întoarceţi spre lucrurile rele ca să faceţi din ele milostenie, când nici voi înşivă nu le-aţi primi decât dacă aţi fi cu ochii închişi! Şi să ştiţi că Allah este Înstărit Îndeajuns [şi]

Vrednic de Laudă [Ghaniyy, Hamid]!

268. Şeitan vă ameninţă cu sărăcia şi vă porunceşte lucruri urâte, în vreme ce Allah vă făgăduieşte iertare şi har, căci Allah este Cel cu Har Nemărginit, Atoateştiutor [Wasi? Alim].

269. El dăruieşte înţelepciune cui voieşte El, iar cel care a fost dăruit cu înţelepciune, acela a fost dăruit cu un mare bine, dar [acest lucru] nu-l pricep decât cei ageri la minte.

270. Ceea ce ne daţi ca milostenie şi jurămintele prin care vă legaţi să faceţi ceva bun](220), acestea Allah le ştie, iar cei nelegiuiţi (221) nu vor avea pe nimeni ca sprijinitori.

271. Dacă daţi milosteniile mărturisit, binefaceri sunt ele, dar dacă nu le faceţi cunoscute şi le daţi săracilor, atunci ele vor fi încă şi mai bune pentru voi şi vă vor ispăşi pentru o parte dintre păcatele voastre, căci Allah este Bineştiutor [Khabir] a ceea ce faceţi voi.

272. Nu e treaba ta, [o, Muhammed], călăuzirea lor [a celor nelegiuiţi pe calea cea bună], căci Allah călăuzeşte pe cine voieşte El şi orice bunuri daţi voi ele sunt pentru sufletele voastre. Voi nu daţi decât căutând Faţa lui Allah (222). Şi pentru toate bunurile pe care le dăruiţi veţi fi răsplătiţi [din timp]. Şi voi nu veţi fi nedreptăţiţi.

273. [Daţi milostenie] pentru cei nevoiaşi, care se străduiesc pe calea lui Allah şi nu pot umbla prin lume (223)! Cel neştiutor îi socoteşte înstăriţi din cauza pioşeniei lor. Îi cunoşti după semnul lor, căci ei nu cer de la oameni cu stăruinţă. Şi orice bine pe care îl dăruiţi, desigur Allah îl ştie, căci El este Atoateştiutor [Alam].

220) Aceste jurăminte trebuie să se împlinească.

221) Aici, cei care nu dau Dania.

222) Aici se are în vedere Mulţumirea Lui.

223) Să umble pentru a face negoţ.

274. Cei care dăruiesc din bunurile lor [milostenie] noaptea şi ziua, în taină şi făţiş, au răsplata lor la Domnul lor şi ei nu au a se teme şi nici nu vor fi ei mâhniţi.

275. Cei care mănâncă din camătă nu se vor ridica [în Ziua de Apoi] decât aşa cum se poticneşte cel atins de Şeitan şi această [pedeapsă] pentru că ei zic:? Şi negustoria e ca şi camăta? În vreme ce Allah a îngăduit negoţul, dar El a oprit camăta. Cei cărora le vine povaţă de la Domnul lor şi se opresc, aceia au [iertare] pentru ceea ce au făcut mai înainte şi lucrul lor este la Allah [pentru judecată], dar cei care o fac mai departe, aceia vor fi oaspeţii Focului şi ei în el vor rămâne veşnic.

276. Allah nimiceşte camăta şi sporeşte milosteniile. Allah nu-l iubeşte pe necredinciosul păcătos!

277. Cei care cred şi plinesc fapte bune, fac Rugăciunea [As-Salat] şi dau Dania [Az-Zakat], au răsplata lor de la Domnul lor şi pentru ei nu este teamă şi nici nu vor fi ei mâhniţi.

278. O, voi, cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah şi lipsiţi-vă de restul de camătă ce v-a mai rămas [la oameni], dacă sunteţi credincioşi!

279. Dacă nu o veţi face, vi se vesteşte război din partea lui Allah şi a Trimisului Său. Însă dacă vă veţi căi, veţi avea banii voştri [mai puţin camăta]. Nu nedreptăţiţi şi nu veţi fi nedreptăţiţi (224)!

280. Aceluia care este strâmtorat să i se dea păsuire până îi va fi uşor, iar să faceţi milostenie e şi mai bine pentru voi, dacă ştiţi! (225) 281. Şi fiţi cu frică de Ziua în care vă veţi întoarce la Allah, când fiecare suflet va fi răsplătit după ceea ce a agonisit, iar ei [oamenii] nu vor fi nedreptăţiţi.

224) Motivul revelării acestui verset a fost că atunci când s-a interzis camăta unii oameni au spus:? Profetule, dar sunt unii dintre noi care au împrumutat deja.? Şi atunci s-a pogorât versetul.

225) Dacă debitorul este în jenă financiară, creditorul trebuie să îl aştepte până când va dispune de banii necesari, dar şi mai potrivit este să-l scutească de restituirea datoriei.

282. O, voi, cei care credeţi! Dacă voi contractaţi o datorie pentru un anumit timp, atunci însemnaţi-o în scris! Şi să o însemne, între voi, un scrib cu dreptate! Scribul nu are voie să refuze a scrie, aşa cum l-a învăţat Allah. Aşadar, el trebuie să scrie aşa cum îi dictează datornicul, care trebuie să fie cu frică de Allah, Stăpânul său şi să nu micşoreze [valoarea datoriei] cu nimic! Dar dacă datornicul este fără judecată sau slab sau nu poate dicta el, atunci să dicteze tutorelui său, cu dreptate.

Şi luaţi drept martori doi dintre bărbaţii voştri, iar dacă nu sunt doi bărbaţi, [luaţi] un bărbat şi două muieri, dintre aceia pe care îi acceptaţi ca martori, aşa încât, dacă va greşi una dintre ele, să-şi amintească una celeilalte! Martorii nu au voie să se împotrivească, dacă sunt chemaţi. Şi să nu vă fie urât să însemnaţi datoria, mică de va fi ori mare, împreună cu termenul ei! Aşa este mai drept pentru voi faţă de Allah şi mai de ajutor pentru mărturie şi mai aproape de a vă ajuta să nu aveţi bănuieli. Dar dacă este un negoţ pentru ceva prezent, pe care îl conveniţi între voi [pe loc], atunci nu este nici un păcat dacă nu-l însemnaţi în scris, dar luaţi martori, atunci când faceţi negoţ între voi!

Dar să nu fie păgubit nici un scrib sau martor, căci de veţi face [asta] înseamnă că ticăloşia este în voi! Şi fiţi cu frică de Allah şi Allah vă învaţă, căci Allah este Atoateştiutor [? Alim].

283. Şi dacă sunteţi într-o călătorie şi nu găsiţi un scrib, atunci un zălog primit [este de ajuns]. Iar dacă aveţi încredere unul în altul, atunci să înapoieze lucrul întrebuinţat cel căruia i s-a încredinţat şi să se teamă de Allah, Domnul său! Să nu ascundeţi mărturia (226); cel care ascunde are o inimă păcătoasă şi Allah este Ştiutor [? Alim] al celor pe care voi le făptuiţi!

284. Ale lui Allah sunt toate din ceruri şi de pre pământ. Şi dacă arătaţi sau ascundeţi ceea ce este în sufletele voastre, Allah vă va cere socoteală pentru acest lucru. Apoi El îl va ierta pe cel care El va voi şi îl va chinui pe cel care El va voi. Allah este cu putere peste toate!

226) Să nu refuzaţi să faceţi mărturie.

285. Trimisul a crezut în ceea ce i-a fost pogorât de la Domnul său, asemenea şi dreptcredincioşii. Fiecare [dintre ei] a crezut în Allah, în îngerii Lui, în scripturile Lui şi în trimişii Lui. [Şi ei zic]:? Noi nu facem nici o deosebire între vreunul dintre trimişii Săi? Şi ei au zis:? Noi auzim şi ne supunem! Iertarea Ta [o implorăm], Doamne şi la Tine este întoarcerea?! 286. Allah nu impune nici unui suflet decât ceea ce este în putinţa lui.

El are ca răsplată ceea ce şi-a agonisit [faptele bune] şi împotriva lui ceea ce a dobândit [faptele rele]. Doamne, nu ne pedepsi pe noi, dacă am uitat sau am greşit! Doamne, nu ne împovăra pe noi cu grea povară, aşa cum i-ai împovărat pe cei dinaintea noastră. Doamne, nu ne împovăra pe noi cu ceea ce nu putem îndura! Şi şterge-ne nouă greşalele noastre şi iartă-ne pre noi şi fii milostiv cu noi! Tu eşti Ocrotitorul nostru, ajută-ne pe noi să izbândim asupra celor necredincioşi!

3? SURAT? AL-? IMRAN

3 SURAT? AL? IMRAN (1)

Medinită [89]; 200 versete)

În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător

1. Alif, Lam, Mim. (2)

2. Allah! Nu există altă divinitate în afară de El, Cel Viu [Al-Hayy], Cel Veşnic (3) [Al-Qayyum]! (4)

3. El ţi-a pogorât Cartea cu Adevărul [Coranul], întărindu-le pe cele de dinaintea ei. El a pogorât Tora şi Evanghelia,

1)? Sura Familiei? Imran?: Numită astfel pentru că tratează în bună parte (versetele 31-63) despre familia lui Isus. Tatăl Fecioarei Maria este numit? Imran, în Coran. Elisabeta este o soră a Mariei. Acestea două, împreună cu Isus, Ioan Botezătorul, considerat văr al lui Isus şi Zaharia, soţul Elisabetei – formează? Familia? Imran? După tradiţie, mama Mariei se numea Ana, iar tatăl ei se numea? Imran.

2) Vezi nota la sura 2, versetul 1.

3) Aceste versete au fost revelate în legătură cu delegaţia creştinilor de la Najran, în număr de şaizeci de călăreţi, între care paisprezece nobili, printre ei numărându-se prinţul lor Abd al-Masih, povăţuitorul lor Al-Ayham şi episcopul lor Abu Haritha ben? Alqama. Ei s-au înfăţişat dinaintea Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – Şi au stat de vorbă cu el toţi trei. Odată i-au spus că Isus este Dumnezeu, pentru că el i-a adus pe morţi la viaţă, altă dată i-au spus că el este fiul lui Dumnezeu, întrucât el nu avea tată, iar altă dată i-au spus că el ar fi fost unul dintre membrii Sfintei Treimi, întrucât Dumnezeu spunea:? Noi am făcut şi Noi am spus? Pe când dacă El ar fi fost unul singur, atunci ar fi zis:? Eu am făcut şi Eu am spus? Atunci Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – Le-a zis: Voi nu ştiţi că Stăpânul nostru este veşnic viu şi nu moare şi că Isus este muritor? Ba da! I-au răspuns ei. Apoi a zis: Voi nu ştiţi că nu există fiu care să nu semene cu părintele său? Ba da! I-au răspuns ei. Atunci le-a zis: Voi nu ştiţi că Stăpânul nostru ia în seamă toate lucrurile, pe care le apără, le păstrează şi le dăruieşte? Oare avea Isus ceva de acest fel? Nu! Au răspuns ei. I-a mai întrebat: Voi nu ştiţi că nimic din cer şi de pe pământ nu-I este necunoscut lui Allah? Oare ştia Isus ceva dintre acestea, afară de ceea ce a aflat el? Nu! I-au răspuns ei. Apoi i-a întrebat: Voi nu ştiţi că Domnul nostru nu mănâncă nimic, nu bea nimic şi nu iese afară şi că Isus mânca, bea şi ieşea afară? Ba da! Au răspuns ei.

Atunci, Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – Le-a zis lor: Atunci cum să fie el aşa cum aţi pretins? Şi ei au tăcut, dar au continuat să tăgăduiască. Atunci Allah i-a revelat primele optzeci şi ceva de versete din această sură.4) Allah este Creatorul şi Stăpânul, cel cu calităţile supreme şi absolute fără de semăn, care nu este slujit şi rugat pe merit afară de El. Vezi 2:255, nota nr. 211.

3? SURAT? AL-? IMRAN

4. Mai înainte, drept călăuză pentru oameni şi a pogorât Îndreptarul Al-Furqan](5). Cei care nu cred în semnele lui Allah vor avea parte de chin aspru. Allah este Atotputernic [? Aziz] [şi] Dătător de pedeapsă!

5. Lui Allah nu-I este nimic ascuns, nici de pre pământ şi nici din cer.

6. El este Acela care vă plămădeşte în mitre, precum voieşte. Nu este altă divinitatea în afara Lui, Atotputernicul, Înţeleptul [Al-Aziz, Al-Hakim].

7. El este Acela care ţi-a pogorât Cartea. În ea sunt versete desluşite

        ? Şi ele sunt temeiurile Cărţii – şi altele nedesluşite. Cei cu înclinare către rătăcire] în inimi le urmăresc pe acelea în care este nedesluşire, în căutarea vrajbei şi în căutarea tâlcuirii lor. Dar nu cunoaşte tâlcuirea lor decât Allah. Aceia care sunt înrădăcinaţi în ştiinţă spun: Noi credem în ea; toate sunt de la Domnul nostru?! Dar nu cugetă astfel decât cei dăruiţi cu judecată.

8. Doamne! Nu duce în rătăcire inimile noastre, după ce Tu ne-ai călăuzit şi dă-ne nouă îndurarea Ta, căci Tu eşti Cel Darnic [Al-Wahhab]!

9. Doamne! Tu îi vei aduna pe oameni într-o Zi, în legătură cu care nu este nici o îndoială. Allah [cu adevărat] nu-Şi calcă făgăduinţa?!

10. Acelora care nu cred, nu le vor fi de folos nici averile lor şi nici copiii lor la Allah întru nimic. Aceştia vor fi vreascuri pentru Foc, 11. Asemenea neamului lui Faraon şi celor de dinaintea lui, care au tăgăduit semnele Noastre. Dar Allah i-a nimicit pentru păcatele lor şi Allah este aspru în pedeapsă.

12. Şi spune celor care nu cred:? Veţi fi biruiţi [curând] şi veţi fi adunaţi spre Gheena! Şi ce pat groaznic veţi avea?!

13.? Aţi avut un semn în cele două oştiri ce s-au ciocnit: o oştire care lupta pe calea lui Allah şi o alta, necredincioasă, care i-a văzut [pe credincioşi] de două ori mai mulţi decât ei, cu proprii lor ochi. Allah îl întăreşte cu ajutorul Său pe cel care voieşte El! În aceasta este o pildă pentru cei care au ochi să vadă?! (6) 5) Al-Furqan, aici Coranul, dar cuvântul desemnează, în alte contexte şi celelalte cărţi sfinte pentru că ele disting binele de rău.

6) Aluzie la bătălia de la Badr, prima din istoria Islamului, care a avut loc în anul 623 (luna Ramadan din anul 2 după hegira), între mica comunitate de musulmani mekkani şi sprijinitori ai lor de la Medina şi o oaste numeroasă a adversarilor lor de la Mekka. Lupta a avut loc pe platoul Badr, situat la aproximativ 50 mile sud-vest de Medina. Mica oaste, condusă de Muhammed însuşi, era alcătuită din 313 combatanţi credincioşi, în vreme ce oastea mekkană, bine înarmată, număra 112

3? SURAT? AL-? IMRAN

14. Frumoasă a fost făcută să pară în ochii oamenilor dragostea pentru cele jinduite – femeile, progeniturile, multe grămezi de aur şi argint, caii de rasă aleasă, animalele (7) şi ogoarele. Acestea sunt plăcerea vieţii celei pământeşti, în vreme ce la Allah este buna întoarcere.

15. Spune:? Pot eu să vă vestesc ceva mai bun decât acestea? Aceia care sunt cu frică au de la Domnul lor grădini pe sub care curg râuri, în care vor avea veşnic sălaş şi soţii curate şi mulţumirea lui Allah, căci Allah este Cel care îi Vede Bine [Al-Basir] pe robii Săi, 16. Care zic:? Doamne, noi credem! Iartă-ne nouă greşalele noastre şi fereşte-ne pe noi de chinurile Focului?! 17. [Aceştia sunt] cei răbdători, cei sinceri, cei smeriţi, cei care dau milostenie, cei care cer iertare înainte de revărsatul zorilor.

18. Allah mărturiseşte că nu există altă divinitate în afară de El. Şi îngerii şi cei înzestraţi cu ştiinţă [mărturisesc] cu dreptate că:? Nu există altă divinitate afară de El, Atotputernicul, Înţeleptul [Al-Aziz, Al-Hakim]? (8) 19. [Unica] religie acceptată de Allah este Islamul şi nu au fost deosebiri între cei cărora le-a fost dată Scriptura (9) decât după ce a ajuns la ei Ştiinţa (10), din pricina pizmei lor. Iar cel care nu crede în semnele lui Allah [să ştie că] Allah este grabnic la socoteală!

Aproximativ o mie de luptători şi avea printre comandanţii săi câţiva dintre cei mai vestiţi războinici din Arabia, între care Abu Jahl, adversar învederat al Islamului.

În ciuda acestor avantaje, oastea musulmană, condusă de Muhammed, a înregistrat o strălucită victorie, mulţi dintre combatanţii inamicilor, printre care şi Abu Jahl, pierind în această bătălie care a avut un rol deosebit în consolidarea poziţiei lui Muhammed şi a noii comunităţi.

7) Se au în vedere ovinele, bovinele, caprinele şi cămilele.

8) Când s-a instalat Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – În Medina, au venit la el doi episcopi din Şam. Au intrat la el şi l-au recunoscut după descriere. Şi l-au întrebat pe el: Tu eşti Muhammed? Da! Le-a răspuns el. Apoi l-au mai întrebat: Şi tu eşti Ahmad? Da! Le-a răspuns el. Au zis apoi: Te întrebăm în legătură cu o mărturisire şi dacă ne vei spune care este, vom crede în tine şi te vom crede! Întrebaţi! Le-a răspuns Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! Atunci ei i-au zis: Spune-ne care este cea mai minunată mărturisire din Cartea lui Allah? Atunci s-a revelat acest verset şi cei doi bărbaţi au îmbrăţişat Islamul.

9) Iudeii şi creştinii.

10) Când au aflat că Islamul este Adevărul.

3? SURAT? AL-? IMRAN

20. Dacă ei se împotrivesc ţie, spune-le:? M-am supus în faţa lui Allah (11), eu şi cei care m-au urmat?! Şi spune celor cărora li s-a dat Scriptura, precum şi celor în neştiinţă (12):? V-aţi supus lui Allah îmbrăţişând Islamul]? Şi dacă s-au supus, sunt bine călăuziţi, iar dacă nu voiesc, datoria ta este transmiterea [mesajului] şi Allah este Cel care îi Vede Bine pe robii Săi [Al-Basir].

21. Acelora care nu cred în semnele lui Allah şi-i omoară pe profeţi pe nedrept şi-i omoară pe aceia dintre oameni care poruncesc dreptatea, acelora vesteşte-le osândă dureroasă.

22. Aceia sunt cei ale căror fapte sunt în deşert în această viaţă ca şi în Viaţa de Apoi şi ei nu vor avea sprijinitori!

23. Oare nu i-ai văzut pe aceia cărora li s-a dat o parte din Carte? (13) Ei sunt chemaţi la Cartea lui Allah (14) pentru a judeca în certurile dintre ei, dar unii dintre ei întorc spatele şi se îndepărtează.

24. Aceasta pentru că ei zic:? Focul nu ne va atinge decât numai câteva zile numărate?! Dar i-a înşelat în credinţa lor ceea ce ei au născocit.

25. Dar cum va fi, când îi vom aduna, într-o Zi în legătură cu care nu este nici o îndoială, când fiecare suflet va fi răsplătit după ceea ce a agonisit şi când ei nu vor fi nicicum nedreptăţiţi!

26. Spune:? O, Doamne, Stăpân peste toate! Tu dai stăpânirea aceluia care voieşti Tu şi iei stăpânirea de la cel care voieşti Tu. Tu îl cinsteşti pe cel care voieşti Tu şi îl umileşti pe cel care voieşti Tu. În mâna Ta se află Binele şi Tu eşti Cel care are putere peste toate.

27. Tu faci să intre noaptea în zi şi faci să intre ziua în noapte. Tu faci să se ivească viul din mort şi faci să se ivească mortul din viu şi Tu îl dăruieşti [cu cele necesare traiului] pe cel care voieşti Tu, fără a ţine socoteală.

11) Aici cu sensul de: întru totul, pe deplin, cu totul.

12) Aceştia sunt arabii păgâni, numiţi astfel pentru că nu ştiau să citească şi să scrie sau pentru că ei nu aveau o Scriptură.

13) Tora şi Evanghelia, în circulaţie, în epoca aceea.

14) Coranul.

3? SURAT? AL-? IMRAN

28. Dreptcredincioşii să nu-i ia pe necredincioşi drept aliaţi în locul dreptcredincioşilor. Cel care face aceasta nu va mai avea legătură cu Allah, afară de situaţia în care căutaţi o pavăză să vă feriţi de ei. Dar Allah vă avertizează [asupra pedepsei] Lui. Şi la Allah este întoarcerea.

29. Spune:? De veţi ţine ascuns ceea ce se află în piepturile voastre sau de veţi da pe faţă acestea, Allah le ştie. El ştie tot ce se află în ceruri şi tot ceea ce se află pe pământ. Şi Allah asupra tuturor lucrurilor are putere.

30. În ziua în care fiecare suflet se va afla în faţa binelui ce l-a făcut şi a răului ce l-a făcut, va dori ca între el şi acesta [răul] să fie o mare distanţă. Allah vă avertizează [asupra pedepsei] Lui. Allah este Iertător cu robii [Săi].

31. Spune:? [O, Profetule] Dacă Îl iubiţi pe Allah, urmaţi-mă şi Allah vă va iubi şi vă va ierta păcatele voastre! Allah e Iertător, Îndurător

[Al-Ghafur, Ar-Rahim]?!

32. Spune:? Fiţi cu supunere faţă de Allah şi de Trimis (15), dar dacă întoarceţi spatele, Allah nu-i iubeşte pe necredincioşi?! 33. Allah i-a ales pe Adam, pe Noe, familia lui Avraam şi familia lui Imran (16) peste toate lumile [din vremea lor], 34. Ca scoborâtori unii din alţii. Allah este Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [Sami? Alim].

35. Muierea lui Imran a zis:? Doamne, Îţi juruiesc [numai] Ţie ceea ce este în pântecul meu, devotat numai Ţie! Primeşte-l de la mine! Tu eşti Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [As-Sami? Al-? Alim](17)?!

36. Şi când a născut, a zis ea:? Doamne, am zămislit o copilă?! Dar Allah ştia bine ceea ce născuse ea. Şi un băiat nu este întocmai ca o copilă! (18)? Eu i-am pus numele Maria (19) şi o încredinţez pe ea şi pe scoborâtorii ei ocrotirii Tale, împotriva lui Şeitan cel izgonit! (20)?

15) Profetul Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!

16) Imran este tatăl Mariei, mama lui Isus.

17) Vezi introducerea Coranului, capitolul IV (Isus Christos în Coranul cel Sfânt).

18) Pentru că nu erau acceptaţi pentru a fi juruiţi lui Allah decât băieţii, iar băiatul pe care l-a cerut ea nu este la fel ca fetiţa care i-a fost dăruită.

19) În limba lor înseamnă? Adoratoarea, slujitoarea Domnului?

20) Epitet al lui Şeitan cel izgonit.

3? SURAT? AL-? IMRAN

37. Domnul ei a acceptat-o cu bună primire şi a lăsat-o să crească cu bună creştere şi a încredinţat-o lui Zaharia (21). Şi de fiecare dată când intra Zaharia la ea în templu, găsea lângă ea mâncare. Şi a întrebat-o el:? O, Maria, de unde ai aceasta? Iar ea îi răspundea:? Ea este de la Allah?! Allah îl hrăneşte pe cel pe care El voieşte, fără socoteală!

38. Atunci, Zaharia s-a rugat Domnului său, zicând:? Doamne, dăruieşte-mi mie de la Tine vlăstare binecuvântate, căci Tu eşti Cel care Aude ruga?!

39. Atunci, l-au chemat îngerii, în vreme ce el se ruga, stând în picioare, în templu, [zicându-i]:? Iată că Allah ţi-l vesteşte pe Yahya, care va adeveri un cuvânt al lui Allah (22). [Şi el va fi] un bărbat nobil, neprihănit, un profet dintre cei evlavioşi?

40. El a zis:? Doamne, cum să am eu un băiat, când m-au ajuns bătrâneţile, iar muierea mea este stearpă? Şi i-a răspuns [Allah]: Aşa?! Allah face ceea ce voieşte!

41. A zis [Zaharia]:? Doamne, dă-mi mie un semn?! I-a răspuns [Allah]: Semnul tău va fi că nu vei putea vorbi cu oamenii, vreme de trei zile, decât prin semne! Pomeneşte-L pe Domnul tău des şi laudă-L pe El seara şi dimineaţa?!

42. Îngerii au zis:? O, Maria! Allah te-a ales şi te-a făcut curată. El te-a ales peste femeile lumilor!

43. O, Maria! Fii cu ascultare faţă de Stăpânul tău, prosternează-te şi pleacă-te, rugându-te împreună cu cei ce se pleacă?!

44. Acestea sunt dintre veştile necunoscutului pe care Noi ţi le revelăm. (23) Tu nu ai fost lângă ei, când ei au aruncat calemurile lor pentru a hotărî] care dintre ei s-o ocrotească pe Maria şi nu ai fost lângă ei nici când ei au avut discuţia. (24)

21) Zaharia (în arabă Zakariya) este tatăl lui Ioan Botezătorul (în arabă Yahya).

22)? Un cuvânt al lui Allah?: O poruncă a lui Allah. Referitor la Isus care s-a născut fără să aibă tată, din porunca lui Allah, care a zis:? Fii?!

23) Ţie, o, Muhammed!

24) Contextul indică aici că este vorba de o tragere la sorţi.

3? SURAT? AL-? IMRAN

45. Îngerii au zis:? O, Maria! Allah îţi vesteşte un Cuvânt din partea Lui: numele lui va fi Al-Masih, Isa (25), fiul Mariei, măreţ în această lume ca şi în lumea de Apoi şi unul dintre cei mai apropiaţi [de Allah].

46. El le va vorbi oamenilor din pruncie, la fel şi când va fi bărbat între două vârste (26) şi va fi dintre cei evlavioşi?

47. Ea a zis:? Doamne, cum să am un copil fără să mă fi atins un bărbat? I-a răspuns El:? Întocmai aşa?! Allah creează ceea ce voieşte El. Când El hotărăşte un lucru, El spune doar? Fii? Şi el este de îndată!

48. Şi El îl va învăţa scrierea şi înţelepciunea, Tora şi Evanghelia.

49. Şi trimis la fiii lui Israel [le va zice]:? Eu vin la voi cu semn de la Domnul vostru! Eu plămădesc pentru voi din lut ca un chip de pasăre şi suflu asupra sa şi se va face o pasăre vie, cu voia lui Allah. Şi-i voi tămădui pe orb şi pe lepros şi-i voi învia pe morţi (27), cu voia lui Allah.

Eu vă voi vesti ceea ce mâncaţi şi ceea ce păstraţi în casele voastre. În aceasta este un semn pentru voi, dacă voi sunteţi credincioşi!

50. Eu întăresc ceea ce a fost revelat în Tora mai înainte de mine şi vă voi îngădui o parte din cele ce v-au fost oprite (28). Eu v-am adus semne de la Domnul vostru, deci fiţi cu frică de Allah şi daţi-mi ascultare!

51. Allah este Stăpânul meu şi Stăpânul vostru. Aşadar, adoraţi-L pe El! Aceasta este o cale dreaptă?!

52. Apoi, când Isus a simţit necredinţa lor, le-a zis:? Cine sunt sprijinitorii mei [în chemarea] la Allah? Apostolii au răspuns:? Noi suntem sprijinitorii [religiei] lui Allah! Noi credem în Allah şi fă mărturie că noi [lui Allah] Îi suntem supuşi [musulmani]!

25) Mesia, Isus.

26) Traducere a cuvântului arab kahl, care înseamnă bărbat între 30-50 de ani.27) Isus a readus la viaţă patru suflete: pe Lazăr, care-i era prieten, pe fiul văduvei din Nain, pe fiica lui Iair şi pe Sam, fiul lui Noe, după cum au menţionat Al-Qortobi şi alţii.

28) Ibn Kathir a zis, în acest sens: În aceasta se află dovada că Isus a abrogat o parte din Legea Torei.

3? SURAT? AL-? IMRAN

53. Doamne! Noi credem în ceea ce Tu ai pogorât şi-l urmăm pe Trimis, deci scrie-ne pe noi printre cei care fac mărturie? (29) 54. Şi ei au viclenit (30), dar Allah a făcut ca planurile lor să nu izbutească, fiindcă Allah este cel mai bun dintre plănuitori!

55. Când Allah a spus:? O, Isus! Eu îţi voi da o răsplată îmbelşugată, te voi înălţa la Mine, te voi mântui de cei care nu cred (31) şi îi voi pune pe cei care te-au urmat (32) peste cei care nu cred până în ziua Învierii.

Apoi la Mine va fi întoarcerea voastră şi Eu voi judeca asupra celor în care voi nu vă înţelegeţi.

56. Cât despre cei care au tăgăduit, pe ei îi voi supune la chinuri grele atât în această lume, cât şi în Lumea de Apoi şi ei nu vor avea pe nimeni să-i ajute.?

57. Cât despre cei care cred şi săvârşesc fapte bune, El le va da răsplata cuvenită lor. Allah nu-i iubeşte pe cei nelegiuiţi!

58. Acestea ţi le recităm ţie din versete şi Mesajul Înţelepciunii. (33) 59. Înaintea lui Allah, Isus este asemenea lui Adam (34), pe care El l-a făcut din lut şi apoi i-a zis lui? Fii? Şi el a fost.

60. Adevărul vine de la Domnul tău şi nu va fi dintre aceia care se îndoiesc!

61. Acelora care se contrazic cu tine [o, Muhammed], în privinţa lui Isus], după ştiinţa care ai primito, spune-le:? Veniţi, să-i chemăm pe fraţii noştri şi pe fii voştri, pe muierile noastre şi pe muierile voastre, pe noi înşine şi pe voi înşivă, apoi să ne rugăm şi să chemăm blestemul lui Allah asupra celor ce mint! (35)?

29) Cei care fac mărturie că nu există alt Dumnezeu afară de Allah şi că Muhammed este Trimisul lui Allah. După o altă interpretare, cei care fac mărturie că Allah este Unic şi că Isus este un profet.

30) Iudeii, încercând să-l omoare pe Isus.

31) Iudeii.

32) Apostolii şi cei care au crezut în profeţia lui.

33) Coranul.

34) Adică situaţia lui Isus, pe care l-a creat fără să aibă un tată, ceea ce este într-adevăr un lucru ciudat, este similară cu situaţia lui Adam, l-a creat fără să aibă nici tată, nici mamă, apoi i-a zis? Fii?! Şi el a fost.

35) Acest lucru s-a întâmplat în anul delegaţiilor, respectiv anul 10 după hegira, când a sosit şi această delegaţie a creştinilor din Najran – regiune din 118

3? SURAT? AL-? IMRAN

62. Aceasta este povestea cea adevărată şi nu există divinitate în afară de Allah, iar Allah este Puternic, Înţelept [Al-? Aziz, Al-Hakim].

63. Iar dacă ei întorc spatele, Allah îi ştie pe cei care seamănă stricare!

64. Spune:? O, voi oameni ai Scripturii, veniţi la un cuvânt comun între noi şi voi (36): să nu-L adorăm decât pe Allah, să nu-L asociem cu nimic, să nu ne luăm unii pe alţii drept dumnezei, în afară de Allah.

Apoi dacă ei vor întoarce spatele, spuneţi-[le]: Mărturisiţi [cel puţin] că noi suntem supuşi?!

65. O, voi oameni ai Scripturii, de ce vă contraziceţi asupra lui Avraam, când Tora şi Evanghelia nu au fost revelate decât după el?

Voi nu aveţi judecată?

66. Voi sunteţi aceia care aţi avut dispute asupra lucrurilor de care aţi avut cunoştinţă, dar de ce stârniţi dispute despre lucruri pe care nu le cunoaşteţi? Şi Allah ştie, în vreme ce voi nu ştiţi!

67. Avraam nu a fost nici iudeu, nici creştin. El a fost credincios adevărat şi întru totul supus lui Allah [musulman] şi nu a fost dintre cei care-I fac semeni (37).

68. Cei mai îndreptăţiţi oameni să se socotească apropiaţi de Avraam sunt aceia care l-au urmat pe el şi pe acest Profet (38) şi aceia care cred. Iar Allah este Ocrotitorul credincioşilor.

Yemen, situată la peste 300 kilometri nord de Saana, în apropiere de graniţa cu actualul Regat Arab Saudit. Creştinismul a ajuns aici prin intermediul comercianţilor din zonă. Această delegaţie a avut o dispută cu Muhammed, în legătură cu Isus, fiul Mariei. El i-a îndemnat să blesteme, zicând:? Doamne, blestemă-l pe acela dintre noi care minte în legătură cu Isus?! Ei au apelat la autorităţile lor în materie care i-au sfătuit să nu facă acest lucru pentru că Muhammed are dreptate şi el este un profet, iar ceea ce i-a relatat Allah reprezintă adevărul, iar dacă el îi va blestema, ei vor pieri. Atunci s-au întors în ţinutul lor. Ibn Abbas a zis:? Dacă ar fi ieşiţi aceia care-l blestemă pe Trimisul lui Allah Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – Atunci când se vor întoarce, nu vor mai găsi nici familii, nici averi?!

36) Veniţi, să fim cu toţii pe picior de egalitate.

37) S-a arătat că Ibn Abbas a spus că rabinii evreilor şi creştinii din Najran s-au adunat la Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – Şi s-au luat la ceartă în privinţa lui Avraam. Evreii au zis: el a fost iudeu! Creştinii au zis, la rândul lor: el a fost creştin. Şi atunci Allah a revelat acest verset.

38) Profetul Muhammed

3? SURAT? AL-? IMRAN

69. O parte dintre oamenii Scripturii ar fi vrut să vă pricinuiască rătăcirea, dar ei nu-şi pricinuiesc decât lor înşişi rătăcire, fără să-şi dea seama.

70. O, voi oameni ai Scripturii, de ce tăgăduiţi [voi] versetele lui Allah (39), când voi mărturisiţi [că sunt de la El]?

71. O, oameni ai Scripturii, de ce îmbrăcaţi voi adevărul cu neadevăr şi ascundeţi adevărul cu bună ştiinţă?

72. O parte dintre oamenii Scripturii (40) zic:? În faptul zilei, [prefaceţi-vă că voi] credeţi în ceea ce li s-a revelat celor care cred, dar lepădaţi-vă [de aceasta] la sfârşitul ei; poate că ei se vor întoarce [la vechea lor religie]!

73. [Oamenii Cărţii spun semenilor lor:]? Şi nu credeţi decât numai acelora care urmează religia voastră?! Spune:? Adevărata Călăuzire este Călăuzirea lui Allah?! [Şi ei mai spun]:? Altuia s-ar fi putut să i se dea asemenea cu aceea ce vi s-a dat vouă, astfel încât ei [musulmanii] să nu poată să aducă vorba împotriva voastră la Domnul vostru?

Spune [-le] lor:? În adevăr, harul (41) este în mâna lui Allah; El îl dăruieşte aceluia care voieşte El. Allah este Cel cu Har Nemărginit, Atoateştiutor

[Al-Wasi? Al-Alim]

74. Allah alege pentru îndurarea Sa pe acela care voieşte El, căci Allah este Cel cu har nemărginit.

75. Printre oamenii Scripturii [iudeii] sunt unii care, dacă le-ai încredinţat un qintal (42), ţi-l dau înapoi, dar printre ei sunt şi alţii care, dacă le-ai încredinţat un dinar (43) nu ţi-l dau înapoi decât dacă tu stărui fără încetare. Şi toate astea pentru că ei zic:? Noi nu avem datorinţă faţă de aceşti neînvăţaţi (44)? Şi ei spun minciuni împotriva lui Allah cu bună ştiinţă.

39) Coranul sau semnele lui Allah.

40) Iudeii.

41) Profeţia.

42) Qintal? Aici cu sensul de bani mulţi

43) Aici cu sensul de sumă de bani neînsemnată.

44) Adică îi împinge pe ei la hainie pretenţia că Allah le-a îngăduit lor banii şi averile celor neînvăţaţi, adică ai arabilor şi ai altora.

3? SURAT? AL-? IMRAN

76. Dimpotrivă, cei care-şi ţin făgăduinţa şi au frică [de Allah], [aceia trebuie să ştie că] Allah îi iubeşte pe cei care se tem [de El].

77. Însă aceia care-şi vând făgăduinţa dată lui Allah şi jurămintele lor pe un preţ de nimic, aceia nu vor avea parte în Viaţa de Apoi; Allah nu le va vorbi lor, nici nu-şi va îndrepta privirea spre ei în Ziua Învierii şi nici nu-i va curăţi pe ei. Şi vor avea ei parte de chin dureros.

78. Printre ei (45) sunt unii care stâlcesc Cartea (46) cu limbile lor, pentru ca să vă facă să credeţi că [aceasta] este din Carte, însă aceasta nu este din Carte şi ei spun:? Aceasta este de la Allah? Fără ca să fie de la Allah. Ei spun minciuni împotriva lui Allah cu bună ştiinţă.

79. Nu se cuvine ca un om căruia Allah i-a dăruit Cartea, Cârmuirea şi Profeţia să spună apoi lumii:? Fiţi adoratorii mei şi nu ai lui Allah? Ci se cuvine să spună]:? Fiţi supuşi Domnului, pentru că voi aţi învăţat pe alţii] Cartea şi aţi iscodit-o?

80. Şi el (47) nu vă va putea porunci să-i luaţi pe îngeri şi pe profeţi drept Domni. Oare ar putea să vă poruncească necredinţa după ce aţi fost supuşi [ai lui Allah, musulmani]?!

81. Şi când Allah a încheiat un legământ cu profeţii, [le-a zis El]:? Vă dau vouă o Carte şi Înţelepciune. Apoi, dacă va veni la voi un trimis pentru a întări ceea ce aveţi, voi trebuie să credeţi în el şi să-l sprijiniţi?! Le-a zis El:? Consimţiţi voi şi acceptaţi această învoială cu Mine? Consimţim?! Au răspuns ei. Atunci a zis Allah:? Aşadar fiţi martori, iar Eu Mă aflu împreună cu voi printre cei ce fac mărturie?! (48) 82. Şi oricine va respinge după aceasta, aceia sunt nelegiuiţi.

83. Doresc ei o altă religie decât religia lui Allah, de vreme ce Lui I s-au supus, de voie ori de nevoie? Toate din ceruri şi de pre pământ la El se întorc.

45) Evreii

46) Tora

47) Isus, la care se face aluzie şi în versetul anterior.

48) Conform acestui verset, Allah a cerut fiecăruia dintre trimişii săi anteriori şi ca o condiţie prealabilă misiunii lor, să recunoască şi să anunţe venirea lui Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – Drept Trimis.

3? SURAT? AL-? IMRAN

84. Spune, [o, Muhammed]:? Noi credem în Allah, în ceea ce ne-a pogorât nouă şi a pogorât lui Avraam, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob şi seminţiilor (49), precum şi în [cărţile] date lui Moise, lui Isus şi tuturor profeţilor de către Domnul lor. Noi nu facem nici o deosebire între ei şi noi Lui Îi suntem supuşi [musulmani]?

85. Acela care doreşte o altă religie decât Islamul, nu-i va fi acceptată şi el se va afla în Lumea de Apoi printre cei pierduţi.

86. Cum să-i călăuzească Allah pe aceia care au refuzat credinţa, după ce au crezut şi după ce au mărturisit că Trimisul este adevărat şi după ce le-au venit semnele limpezi? Allah nu-i călăuzeşte pe oamenii nelegiuiţi!

87. Răsplata acestora este blestemul lui Allah, al îngerilor şi al tuturor oamenilor!

88. În veci vor rămâne în el [în Iad], iar chinurile lor nu vor fi uşurate şi nici răgaz nu li se va da,

89. Afară de aceia care se căiesc după aceea şi se îndreaptă, căci Allah este Iertător, Îndurător [Al-Ghafur, Al-Rahim].

90. Acelora care nu mai cred după ce înainte crezuseră, iar apoi sporesc necredinţa lor nu le va fi primită căinţa şi aceia sunt cei rătăciţi (50).

91. De la aceia care nu cred şi mor necredincioşi nu se va primi niciodată de la vreunul dintre ei nici chiar întregul pământ în aur, chiar dacă ei ar voi să se răscumpere cu el. Aceia vor avea parte de chin dureros şi ei nu vor avea pe nimeni să-i ajute.

92. Voi (51) nu veţi ajunge la [adevărata] evlavie decât dacă veţi face daruri din ceea ce vă este drag (52). Şi Allah ştie tot ceea ce voi dăruiţi.

49) Nepoţii lui Iacob, adică descendenţii fiilor săi. Şi au fost aceste seminţii în număr de douăsprezece.

50) Aluzie la iudeii care au crezut în Moise, dar când a venit Isus nu au crezut în el, iar când a venit Muhammed au devenit şi mai necredincioşi.

51) Se adresează dreptcredincioşilor.

52) Omar ben al-Khattab (al doilea dintre cei patru califi dreptcredincioşi, 634-644). Lucrul cel mai drag pe care l-a posedat, grădinile din Khaybar, oază pe drumul de la Medina spre Damasc, le-a dăruit pe calea lui Allah. La fel a procedat şi Abu Talha (unul dintre companionii apropiaţi ai profetului Muhammed) şi alţii dintre companionii Profetului.

3? SURAT? AL-? IMRAN

93. Toate mâncărurile le-au fost îngăduite fiilor lui Israel, în afară de ceea ce Israel (53) însuşi şi-a oprit, înainte ca Tora să fi fost trimisă.

Spune-le:? Aduceţi Tora şi citiţi-o, dacă ceea ce spuneţi voi este adevărat?!

94. Şi aceia care născocesc după toate acestea minciuni pe seama lui Allah, aceia sunt cu adevărat nelegiuiţi.

95. Spune:? Allah a grăit adevăr! Urmaţi, aşadar, religia lui Avraam cel drept întru credinţă, care nu a fost păgân! (54)?

96. Cea dintâi Casă [de închinare] ridicată pentru oameni este aceea din Bakka (55), cea binecuvântată şi călăuzire pentru toate lumile. (56) 97. În ea (57) sunt semne limpezi, [printre care] locul (58) unde a stat Avraam, iar acela care intră în ea este în siguranţă. Este o datorie a oamenilor faţă de Allah [să împlinească] Pelerinajul la această Casă, dacă au mijloacele pentru aceasta. Cât despre aceia care tăgăduiesc (59), Allah nu are nevoie de aceste lumi (60).

98. Spune:? O, oameni ai Scripturii, de ce tăgăduiţi semnele lui Allah (61)? Doară Allah este martor la cele pe care le făptuiţi?! 99. Spune:? O, oameni ai Scripturii, de ce îi abateţi de la calea lui Allah pe cei care cred şi de ce voiţi voi să o faceţi strâmbă când voi sunteţi martori? Iară Allah nu este cu nebăgare de seamă faţă de ceea ce faceţi voi.

100. O, voi cei care credeţi! Dacă voi urmaţi unei părţi dintre aceia cărora li s-a dăruit Cartea, aceasta vă va împinge de la credinţa voastră, făcându-vă din nou necredincioşi!

53) Profetul Iacob care şi-a interzis carnea şi laptele de cămilă.

54) Aici cu sensul de politeist.

55) Unul din vechile nume ale sanctuarului de la Mekka.

56) Prin? Toate lumile? Se poate înţelege Universul, cu toate fiinţele, cu toate comunităţile, cu toate regnurile.

57) În această Casă, prin care se are în vedere templul Al-Kaaba.

58) Piatra pe care a stat în picioare Avraam, pentru a completa părţile supe-rioare ale zidurilor templului Al-Kaaba. Această piatră se află şi în momentul de faţă în apropiere de Al-Kaaba.

59) Dar refuză să împlinească.

60) Allah nu are nevoie de făpturi, ci numai ele au nevoie de El.

61) Coranul.

3? SURAT? AL-? IMRAN

101. Şi cum aţi putea voi să tăgăduiţi, când vi se recită versetele lui Allah şi între voi se află Trimisul Lui? Iar acela care se va ţine neclintit de Allah, va fi călăuzit pe un drum drept.

102. O, voi cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah, aşa cum se cuvine să fie frica de El şi să nu vă săvârşiţi din viaţă decât fiind musulmani!

103. Şi ţineţi-vă cu toţii strâns de Frânghia lui Allah (62) şi nu vă scindaţi (63)! Şi aduceţi-vă aminte de îndurarea lui Allah pentru voi, căci aţi fost duşmani [înainte de Islam] şi a făcut pace între inimile voastre [la primirea Islamului] şi prin harul Lui aţi devenit fraţi şi aţi fost pe marginea prăpastiei Focului, iar El v-a salvat de la el. Aşa va face Allah semnele sale limpezi, pentru ca voi să fiţi bine călăuziţi.

104. Să se facă din voi o comunitate care să cheme la tot ceea ce este bun, să poruncească ceea ce este drept [ma? Ruf] şi să oprească de la ceea ce este nedrept [munkar]! (64) Aceştia sunt cei care izbândesc.

105. Nu fiţi asemenea acelor care s-au scindat şi au fost cu neînţelegere după ce le-au venit semnele limpezi, căci aceia (65) vor avea parte de chin cumplit!

106. Într-o Zi, unele chipuri se vor lumina, iar alte chipuri se vor întuneca. Acelora cu chipurile întunecate [li se va spune]:? V-aţi lepădat de credinţă, după ce aţi fost credincioşi? Gustaţi atunci chinurile pentru că v-aţi lepădat de credinţă?!

107. Cât despre cei cu chipurile luminoase, ei se vor afla sub îndurarea lui Allah (66) şi în ea vor sălăşlui în veci.

108. Acestea sunt versetele lui Allah. Noi ţie, [Muhammed], ţi le recităm întru adevăr. Şi Allah nu voieşte nedreptăţirea lumilor.

62) Prin cuvântul Habl (Frânghie) se are în vedere – după diverse interpretări

        ? Fie Coranul, fie legământul, fie religia islamică în general, dar cel mai probabil se are în vedere Coranul, ca legătură între Allah şi creaturile sale.

63) Aşa cum s-au separat iudeii şi creştinii? Sau cum aţi fost şi voi înainte de apariţia Islamului, când eraţi măcinaţi de războaiele intertribale.

64) În textul Coranului apar cuvintele ma? Ruf, care înseamnă? Recunoscut? (de către toată lumea ca fiind bun sau drept) şi munkar, care înseamnă? Necunoscut? Şi respins, ca fiind rău, de către toată lumea).

65) Adică iudeii şi creştinii.

66) Adică în Paradis.

3? SURAT? AL-? IMRAN

109. Ale lui Allah sunt cele din ceruri şi de pre pământ şi la Allah se întorc toate (67).

110. Sunteţi cea mai bună comunitate care s-a ivit pentru oameni.

Voi porunciţi ceea ce este drept şi opriţi ceea ce este nedrept şi credeţi în Allah. Dacă oamenii Scripturii (68) ar fi crezut (69) ar fi fost bine pentru ei. Printre ei sunt şi credincioşi (70), dar cei mai mulţi dintre ei sunt nelegiuiţi.

111. Ei nu vor putea niciodată să vă pricinuiască decât numai mică vătămare [cu vorba]. Iar dacă se vor lupta cu voi, vă vor întoarce spatele [fugind] şi nu vor fi ajutaţi [de nimeni].

112. Ei sunt loviţi de umilinţă, oriunde se află, doar dacă vor fi ajutaţi de Allah sau de un legământ cu oamenii. Ei şi-au atras mânia lui Allah şi umilinţa cade asupra lor şi asta pentru că au tăgăduit semnele lui Allah şi şi-au omorât profeţii pe nedrept; aceasta pentru că s-au răzvrătit [împotriva lui Allah] şi au întrecut măsura.

113. Dar ei nu sunt toţi la fel. Se află printre oamenii Scripturii o comunitate dreaptă, care recită versetele lui Allah în timp de noapte şi se prosternează [rugându-se].

114. Ei cred în Allah şi în Ziua de Apoi, poruncesc ceea ce este drept şi opresc de la ceea ce este nedrept şi se grăbesc la faptele bune; aceştia sunt printre cei cucernici.

115. Şi binele pe care ei îl fac nu poate fi tăgăduit, căci Allah îi ştie bine pe cei cuvioşi.

116. Cât despre cei care au tăgăduit, nici averile lor, nici copiii lor nu le vor fi de nici un folos la Allah. Aceştia sunt oaspeţii Focului şi în el vor sălăşlui veşnic.

117. Ceea ce cheltuiesc ei în această viaţă seamănă cu un vânt care aduce frig tăios, ce se abate peste ogoarele unor oameni, care au fost nedrepţi cu ei înşişi şi le prăpădeşte. Aşadar, nu Allah i-a nedreptăţit, ci ei înşişi s-au nedreptăţit.

67) Toate lucrurile oamenilor, răsplătindu-l pe fiecare după cele făptuite.

68) Adică iudeii, cărora le-a fost dată Tora şi creştinii, cărora le-a fost dată Evanghelia.

69) În Cartea revelată lui Muhammed.

70) Care cred în scripturile lor şi în Cartea trimisă nouă.

3? SURAT? AL-? IMRAN

118. O, voi cei care credeţi! Nu luaţi prieteni de încredere dintre cei ce nu sunt ai voştri, căci ei nu vor înceta să vă încurce! Ei doresc numai răul vostru. Ura se iveşte din gurile lor, dar ceea ce ascund piepturile lor e şi mai mare. Noi v-am arătat vouă semnele limpezi, dacă voi puteţi pricepe.

119. Iată că voi îi iubiţi pe ei, în vreme ce ei nu vă iubesc pe voi. Voi credeţi în întreaga Carte (71). Când se întâlnesc cu voi, ei zic:? Noi credem [în Islam]? Dar când rămân singuri, îşi muşcă vârfurile degetelor de ciudă împotriva voastră. Spune:? Pieriţi cu ciuda voastră?! Allah doară cunoaşte prea bine lăuntrul piepturilor.

120. Dacă voi aveţi parte de ceva bun, ei sunt mâhniţi, iar dacă vi se întâmplă ceva rău, ei se bucură de aceasta. Însă dacă veţi fi cu răbdare şi vă veţi teme [de Allah], viclenia lor nu vă va pricinui nimic rău. Allah cunoaşte prea bine ceea ce fac ei.

121. [Adu-ţi aminte, o, Muhammed,] când ai plecat dimineaţa de la familia ta, pentru a stabili credincioşilor locurile de luptă! (72) Allah este Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [As-Sami, Al-? Alim].

122. [Adu-ţi aminte], când două oştiri de-ale voastre (73) s-au gândit să se întoarcă, [socotind că nu vor izbândi], dar Allah a fost Ocrotitorul lor?! Pe Allah trebuie să se bizuie credincioşii!

71) În toate scripturile.

72) Este vorba de lupta de la Uhud, care a reprezentat o mare încercare pentru tânăra comunitate musulmană. În dimineaţa zilei de 3 Şawwal din anul 3 h. (ianuarie 625), cei 700-1000 luptători musulmani au ocupat poziţii de luptă la poalele muntelui Uhud, situat la circa trei mile nord de oraşul Medina, pentru a stăvili marşul oştii mekkane, alcătuite din circa 3000 de luptători, conduşi de Abu Sufyan, care voia să anihileze tânăra comunitate ce-şi avea sediul în Medina.

Oastea condusă de Muhammed a fost însă înfrântă, Profetul însuşi fiind rănit în luptă, dar când a doua zi el a revenit pe câmpul de luptă în fruntea oştii sale, oastea mekkană s-a retras şi Medina a fost salvată. Această luptă şi rezultatul ei au fost pentru tânăra comunitate musulmană o lecţie pentru ceea ce au însemnat credinţa, fermitatea şi statornicia (vezi verset 3:152 şi nota).

73) Este vorba de Banu Haritha şi de Banu Salma (din Khazraj), care au vrut să părăsească câmpul de luptă, abandonându-i pe credincioşi, urmând exemplul ipocritului Abdullah ben Salul, care s-a întors cu o treime din oştire. Dar i-a ajuns din urmă Abdullah ben Amr ben Haram şi a insistat, reuşind să-i convingă să se întoarcă.

3? SURAT? AL-? IMRAN

123. Allah v-a făcut biruitori la Badr (74), măcar că eraţi umili. Deci fiţi cu frică de Allah şi poate că voi o să fiţi mulţumitori!

124. [Şi adu-ţi aminte], când tu le-ai spus credincioşilor:? Nu v-a îndestulat Domnul vostru ajutându-vă cu trei mii de îngeri pogorâţi anume pentru aceasta]?!

125. Ba da! Dacă voi răbdaţi şi aveţi frică [de Allah], atunci când duşmanii] se năpustesc asupra voastră numaidecât, Domnul vostru vă va trimite întări cinci mii de îngeri înzestraţi cu semne.

126. Şi Allah nu a făcut-o (75) decât o veste bună şi pentru ca inimile voastre să se liniştească prin aceasta. Victoria nu poate veni decât de la Allah, Puternicul, Înţeleptul [Al-? Aziz, Al-Hakim]; 127. Pentru a nimici o parte dintre necredincioşi sau pentru a-i supune prin umilire, astfel încât să se întoarcă dezamăgiţi.

128. Tu, [Muhammed,] nu ai nici un amestec în aceasta; fie că El primeşte căinţa lor, fie că îi osândeşte, pentru că ei sunt într-adevăr nelegiuiţi (76).

129. Ale lui Allah sunt toate cele din ceruri şi de pre pământ; El iartă pe cine voieşte şi osândeşte pe cine voieşte. Căci Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].

130. O, voi cei care credeţi, nu luaţi camătă înmulţită fără măsură. Şi fiţi cu frică de Allah, ca să izbândiţi!

131. Şi fiţi cu teamă de Focul cel pregătit pentru necredincioşi!

132. Şi fiţi supuşi faţă de Allah şi faţă de Trimis, ca să fiţi iertaţi!

133. Şi grăbiţi-vă spre iertarea Domnului vostru şi spre Raiul cel întins cât cerurile şi pământul, pregătit pentru cei evlavioşi, 74) Este vorba de bătălia de la Badr din anul 2h (624), prima confruntare dintre Profet şi păgânii de la Mekka, în care comunitatea musulmană (deşi în număr mic şi slab înarmată) a ieşit victorioasă, ceea ce a avut consecinţe favorabile pentru Islam (vezi 3:13 şi nota).

75) Nu a trimis îngerii ca întăriri decât pentru a spori forţa şi curajul în inimile lor. 76) Numai Allah hotărăşte în legătură cu aceasta.

3? SURAT? AL-? IMRAN

134. Care dau milostenii atât atunci când au parte de belşug, cât şi atunci când sunt la necaz, care-şi stăpânesc mânia şi care iartă oamenilor, căci Allah îi iubeşte pe cei care plinesc fapte bune 135. Şi pe cei care, dacă au săvârşit o faptă josnică (77) sau au fost nedrepţi cu propriile lor suflete (78), îşi aduc aminte de [măreţia lui]

Allah şi cer iertare pentru păcatele lor – şi cine poate ierta păcatele decât Allah?! – Şi care nu persistă cu bună ştiinţă în ceea ce săvârşesc.

136. Răsplata acestora va fi iertarea Domnului lor şi Grădini pe sub care curg pâraie şi în ele vor avea sălaş veşnic. Şi ce minunată răsplată pentru cei care fac bine!

137. Înainte de voi, multe legi s-au statornicit. Umblaţi prin lume şi vedeţi care-i sfârşitul mincinoşilor!

138. Aceasta (79) este desluşire (80) pentru oameni, călăuzire şi îndemn pentru cei cu frică [de Allah].

139. Nu fiţi slabi şi nici întristaţi, căci voi veţi fi cei biruitori, dacă sunteţi credincioşi!

140. Dacă aţi primit o rană şi ceilalţi (81) oameni au primit răni asemenea ei. Astfel schimbăm Noi aceste zile între oameni (82), pentru ca Allah să-i cunoască pe cei care cred şi să aleagă dintre voi martiri.

Allah nu-i iubeşte pe cei nelegiuiţi!

141. Şi pentru ca Allah să-i deosebească pe cei care cred şi să-i pedepsească pe cei necredincioşi.

142. Sau aţi crezut voi că veţi intra în Rai fără ca Allah să-i ştie pe cei care au luptat dintre voi şi să-i ştie pe cei care au fost statornici?

143. Bineînţeles, voi doreaţi moartea înainte de a o întâlni, dar acum aţi văzut-o, aţi privit [la ea cu ochii voştri](83).

77) Păcat mare.

78) Prin săvârşirea păcatelor.

79) Coranul.

80) Cuvântul arab Bayan, care are şi sensul de Coran.

81) Adversarii voştri.

82) Le facem să alterneze, o dată în favoarea unui grup, altă dată în favoarea altui grup.

83) Când aţi văzut în jurul vostru semeni ucişi.

3? SURAT? AL-? IMRAN

144. Şi Muhammed nu este decât un trimis (84) – şi au mai fost înainte de el şi alţi trimişi. Dacă el ar muri sau ar fi ucis, v-aţi întoarce voi pe călcâiele voastre? Cel care s-ar întoarce pe călcâiele lui nu i-ar aduce lui Allah nici o stricăciune. Şi Allah îi va răsplăti pe cei mulţumitori (85).

145. Nici un suflet nu va putea muri fără de voia lui Allah, după sorocul scris. Cel care vrea răsplata în această lume, Noi i-o vom da în ea, iar cel care vrea răsplata în Lumea de Apoi, Noi i-o vom da în ea şi Noi îi vom răsplăti pe cei mulţumitori.

146. Câţi profeţi au luptat – şi laolaltă cu ei nenumăraţi ucenici – şi nu au slăbit în faţa loviturilor pe care le-au primit pe calea lui Allah!

Nu au slăbit şi nu au cedat niciodată! Şi Allah îi iubeşte pe cei statornici!

147. Şi ei n-au avut alt cuvânt decât să spună:? Doamne, iartă-ne nouă păcatele noastre şi silnicia din purtarea noastră, întăreşte-ne picioarele noastre (86) şi ajută-ne pe noi să-i înfrângem pe oamenii necredincioşi?!

148. Şi [ca urmare] Allah le-a dăruit lor răsplată în această lume şi bună răsplată în Lumea de Apoi, căci Allah îi iubeşte pe cei care fac bine [Al-Muhsinin].

149. O, voi cei care credeţi! Dacă vă veţi supune celor care au tăgăduit, ei vă vor face să vă întoarceţi pe călcâiele voastre şi veţi redeveni pierduţi!

150. Însă Allah este Stăpânul vostru şi El este cel mai bun dintre sprijinitori.

151. Noi vom semăna spaimă în inimile celor care tăgăduiesc, pentru că I-au asociat lui Allah [idoli], fără ca El să fi trimis nici o dovadă pentru aceasta, iar sălaşul lor va fi Focul. Şi ce rău sălaş va fi pentru cei nedrepţi!

84) Profet.

85) Acest verset constituie o pregătire psihologică a musulmanilor pentru moartea lui Muhammed, dar ea nu trebuie să-i împiedice să rămână fermi în credinţa lor. 86) Fixându-le puternic.

3? SURAT? AL-? IMRAN

152. Allah Şi-a ţinut făgăduinţa Sa faţă de voi, căci cu îngăduinţa Lui i-aţi nimicit [pe duşmani] până ce v-aţi poticnit şi v-aţi împotrivit unii altora asupra poruncii [date] şi nu aţi mai ascultat, după ce v-a arătat [biruinţa] pe care voi o voiaţi. Printre voi [s-au ivit] unii care voiau această lume şi alţii care voiau Lumea de Apoi. După aceea, v-a făcut El să daţi înapoi în faţa lor, pentru a vă încerca. Însă El v-a iertat, căci Allah este plin de har cu dreptcredincioşii. (87) 153. [Aduceţi-vă aminte] când fugeaţi voi urcând, fără să vă întoarceţi spre nimenea, în vreme ce în urma voastră, Trimisul vă chema [să vă întoarceţi]! Atunci v-a răsplătit pe voi cu durere pentru durere (88), ca să nu fiţi mâhniţi pentru ceea ce aţi pierdut şi pentru ceea ce v-a lovit. Allah este Bineştiutor [Al-Khabir] a ceea ce faceţi voi.

154. Apoi a pogorât El asupra voastră, după durere, o linişte, un somn, care i-a învăluit pe o parte dintre voi, iar o altă parte a fost cuprinsă de griji, bănuind despre Allah lucruri neadevărate, întocmai cum fuseseră bănuielile celor din perioada păgânismului [Al-Jahiliyya](89), zicând:? Avem noi o parte în treaba aceasta? Spune:? Această treabă în întregime este a lui Allah?! Ascundeau în sufletele lor ceea ce nu voiau să lase să ţi se arate ţie, zicând:? Dacă noi am fi avut ceva în treaba aceasta, nu am fi fost omorâţi aici? Spune:? Dacă aţi fi fost voi în casele voastre, acelora cărora le era scrisă uciderea ar fi ieşit la locurile [morţii] lor?! Dar [toate acestea au fost] pentru că Allah a voit să ispitească ce se afla în piepturile voastre şi să cerce ce se afla în inimile voastre. Dar Allah este Cunoscător al lăuntrului piepturilor!

87) Continuă aluziile la bătălia de la Uhud, care a fost o revanşă a mekkanilor.

Musulmanii au înregistrat pierderi grele din cauza nerespectării strategiei stabilite de Profet, care le-a cerut arcaşilor să nu-şi părăsească poziţiile. Cu toate acestea, nu se poate considera că necredincioşii au ieşit învingători în această bătălie, căci musulmanii i-au urmărit pe drumul spre Mekka, în vreme ce ei fugeau, refuzând lupta.

88) V-a răsplătit pe voi cu durerea înfrângerii, în schimbul durerii pe care aţi provocat-o Trimisului lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – Când aţi refuzat să-i daţi ascultare.

89) Perioada anterioară apariţiei Islamului a fost numită în istoria civilizaţiei islamice Al-Jahiliyya, expresie care este în mod obişnuit tradusă în limbile euro-pene prin? Perioada ignoranţei?

3? SURAT? AL-? IMRAN

155. Pe aceia dintre voi care au întors spatele în ziua când s-au întâlnit cele două oşti, numai Şeitan i-a făcut să se poticnească pentru unele [fapte rele] pe care le-au agonisit. Dar Allah i-a iertat, căci Allah este Iertător, Blând [Ghafur, Halim].

156. O, voi cei care credeţi! Nu fiţi asemeni celor care nu cred şi care spun despre fraţii lor ce bat drumurile (90) sau purced la luptă:? Dacă ar fi fost la noi, ei nu ar fi murit şi nu ar fi fost omorâţi? Allah hotărăşte aceasta spre întristarea inimilor lor, căci Allah este Cel care dă viaţă şi moarte. Şi Allah este Cel care Vede Toate câte le faceţi [Basir].

157. Iar de veţi fi omorâţi pe calea lui Allah (91) sau de veţi muri, iertarea lui Allah şi îndurarea sa sunt mai bune decât ceea ce agonisesc ei [din averi].

158. Şi dacă veţi muri sau veţi fi ucişi, la Allah vă veţi aduna.

159. Şi datorită îndurării lui Allah, tu, [Muhammed], ai fost aşa de blând cu ei! Iar de ai fi fost fără blândeţe şi aspru la inimă, ei ar fi fugit din preajma ta. Deci iartă-le lor şi roagă-te [lui Allah] pentru iertarea lor! Sfătuieşte-te cu ei asupra treburilor, dar o dată ce ai luat o hotărâre, încrede-te în Allah! Allah îi iubeşte cu adevărat pe cei care se încred [în El].

160. Dacă Allah vă face să izbândiţi, nimeni nu vă va putea birui, dar de vă va părăsi pe voi, cine este acela care ar putea să vă ajute după El? În Allah trebuie să se încreadă dreptcredincioşii!

161. Un profet nu poate să-şi însuşească o pradă! Iar acela care şi-o va însuşi va veni în Ziua de Apoi cu ceea ce şi-a însuşit. Atunci fiecare suflet va primi pe de-a-ntregul răsplata care şi-a agonisit-o. Şi lor nu li se va face nedreptate.

162. Acela care a căutat mulţumirea lui Allah să fie la fel ca acela care şi-a atras mânia lui Allah şi [al căru-i Sălaş] va fi Gheena? Şi ce neplăcută menire!

90) Umblă pentru a face negoţ. Necredincioşii spun că pricina morţii fraţilor lor este călătoria sau incursiunea şi că ei, dacă nu ar fi ieşit, nu ar fi murit. Allah atrage atenţia credincioşilor să nu spună acest lucru şi să nu-l creadă pentru că cel care trebuie să moară într-un loc se va duce la el, oricare ar fi condiţiile lui.

91) În lupta susţinută pentru Allah.

3? SURAT? AL-? IMRAN

163. Ei sunt [pe] trepte [diferite] la [răsplata lui] Allah şi Allah vede bine ceea ce fac ei.

164. Allah Şi-a arătat bunăvoinţa faţă de credincioşi, trimiţându-le un profet chiar din mijlocul lor, care să le recite versetele Sale, să-i curăţească şi să-i înveţe Cartea şi Înţelepciunea, chiar dacă au fost mai înainte în rătăcire învederată.

165. Când o nenorocire v-a lovit – dar voi aţi lovit altă dată de două ori pe-atât! (92) – aţi zis:? De unde a venit aceasta? Spune-le lor:? A venit de la voi înşivă?! Allah are putere peste toate!

166. Şi ceea ce a venit peste voi, în ziua când cele două oşti s-au întâlnit (93), a fost cu voia lui Allah, pentru ca El să-i deosebească pe credincioşi.

167. Şi să-i deosebească pe aceia care numai se făţăreau. Li s-a zis lor:? Veniţi şi luptaţi pe calea lui Allah sau îmboldiţi?! Au răspuns ei: De bună seamă, v-am urma, dacă noi am şti sigur că este o luptă?! Dar ei erau atunci mai aproape de necredinţă decât de credinţă şi rosteau cu gurile lor ceea ce nu era în sufletele lor. Dar Allah ştia prea bine ceea ce ei ascundeau.

168. Aceştia sunt cei care (94) au rămas [în căminele lor], zicând fraţilor lor:? Dacă ne-ar fi dat ascultare, n-ar fi fost omorâţi? Spune-le: Ţineţi atunci moartea departe de voi, dacă voi spuneţi adevărul?!

169. Să nu crezi că cei care au fost ucişi pe calea lui Allah [martirii] sunt morţi! Dimpotrivă, ei sunt vii la Domnul lor şi sunt bine dăruiţi [din roadele Raiului](95),

92) În bătălia de la Badr.

93) Aluzie la bătălia de la Uhud.

94) Este vorba de ipocriţii menţionaţi în versetul 167.

95) Referitor la motivul revelării acestui verset şi a următoarelor, Ibn Abbas a spus: A zis Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! -: Când fraţii noştri au fost loviţi la Uhud, Allah a aşezat sufletele lor în carcasele unor păsări verzi. Ele vin la pâraiele din Paradis, din ale cărui roade mănâncă şi găsesc adăpost la nişte candele de aur atârnate în umbra Tronului. Şi când vor găsi hrană, apă şi loc de odihnă potrivite, atunci vor zice: Dar cine le va spune fraţilor voştri că noi suntem vii în Paradis şi avem cu ce să ne hrănim din belşug pentru ca ei să nu renunţe la lupta sfântă pe calea lui Allah şi să nu dea înapoi în timpul războiului? Atunci a grăit Allah Preaslăvitul:? Eu le voi spune? Şi a revelat versetul.

3? SURAT? AL-? IMRAN

170. Veseli de binefacerea pe care le-a dăruit-o Allah. Ei se bucură pentru aceia care au rămas în urma lor şi nu li s-au alăturat încă, pentru că ei nu au a se teme şi nici nu sunt mâhniţi.

171. Ei se bucură de binefacerea lui Allah şi de harul Lui, precum şi de aceea că Allah nu lasă să se piardă răsplata credincioşilor.

172. Aceia care au răspuns chemării lui Allah şi a Trimisului, cu toate că au fost loviţi, aceia dintre ei care au făcut bine şi au fost cu frică [de Allah] vor avea mare răsplată.

173. Acelora cărora lumea (96) le-a spus:? Oamenii s-au adunat împotriva voastră, deci temeţi-vă de ei?! Credinţa le-a sporit şi au zis ei:? Ne este de ajuns [ajutorul lui] Allah şi El este Cel mai bun ocrotitor al nostru!

174. Şi ei s-au întors [după aceea] cu binefacerea lui Allah şi harul Său, fără să-i fi atins nici un rău. Ei au căutat mulţumirea lui Allah, căci Allah este Dătător de har nemăsurat.

175. Acela este Şeitan, care vă îndeamnă să vă temeţi de părtaşii săi, dar voi nu vă temeţi de ei! Ci temeţi-vă de Mine, dacă sunteţi credincioşi!

176. Şi să nu te mâhnească aceia care se grăbesc la necredinţă! Ei doară nu-i pot strica întru nimic lui Allah. Allah nu voieşte să le facă lor parte în Lumea de Apoi, ci pentru ei este mare chin.

177. Aceia care cumpără (97) necredinţa cu credinţă, nu-I pot strica întru nimic lui Allah, iar pentru ei va fi chin dureros.

178. Şi să nu socotească cei care nu cred că răgazul pe care li-l dăm va fi spre binele lor, ci Noi avem îndelungă răbdare cu ei pentru a creşte întru păcate. Iar ei vor avea parte de osândă umilitoare!

179. Allah nu-i va lăsa pe credincioşi în starea în care voi sunteţi, decât numai până ce-l va despărţi pe cel rău de cel bun. Şi Allah nu vă va dezvălui vouă tainele celor nevăzute, ci Allah alege [pentru aceasta] dintre trimişii Lui pe cine voieşte El. Credeţi, aşadar, în Allah şi în trimişii Săi! Şi dacă veţi crede şi veţi fi cu frică, veţi avea parte de răsplată mare.

96) Un grup din Banu Abd al Qays – trib din partea de est a Peninsulei Arabe, de la graniţa cu regatul Al-Hira. A adoptat Islamul în anul 628 şi a luat parte la campaniile ulterioare de cuceriri.

97) Schimbă.

3? SURAT? AL-? IMRAN

180. Să nu creadă aceia care sunt zgârciţi cu ceea ce Allah le-a dăruit din harul Său că aceasta este spre binele lor! Dimpotrivă, aceasta este spre răul lor, căci cele cu care au fost zgârciţi li se vor încolăci (98) [în jurul gâturilor] în Ziua de Apoi. A lui Allah este moştenirea cerurilor şi a pământului şi Allah este Bineştiutor [Khabir] al celor pe care le împliniţi.

181. Allah a auzit vorbele acelora care au zis:? Allah este sărac, iar noi suntem bogaţi? (99). Vom scrie ceea ce au zis ei, precum şi omorârea de către ei a profeţilor pe nedrept şi Noi le vom zice: Gustaţi chinul văpăii?!

182. Aceasta pentru ceea ce au săvârşit mâinile voastre mai înainte, pentru că Allah nu este nedrept cu robii [Săi].

98) Se vor preschimba în vipere de foc înspăimântătoare şi se vor încolăci în jurul gâturilor celor care nu au făcut Dania şi-i vor chinui (conform comentariului din Sahih de Al-Bukhari).

99) În legătură cu motivul revelării acestui verset, Ibn Abbas a spus: Într-o zi, a intrat Abu Bakr într-un loc de adunare a iudeilor şi a găsit mai mulţi evrei strânşi în jurul unui rabin mai-mare de-al lor, care se numea Fanhaş ben Azura? Şi i-a zis Abu Bakr lui Fanhaş: Vai ţie! Fii cu frică de Allah şi primeşte Islamul! Jur pe Allah că tu ştii că Muhammed este un trimis al lui Allah, care vă aduce adevărul de la El, fiindcă el este pomenit în Tora şi în Evanghelie. Dar Fanhaş i-a răspuns: Noi nu avem, o, Abu Bakr, nici o nevoie la Allah împotriva sărăciei, fiindcă noi Îl socotim pe El sărac. Noi nu avem nevoie a ne ruga de El, aşa cum se roagă El de noi.

Noi suntem mai bogaţi decât El. Dacă El ar fi bogat, atunci nu ar cere împrumut de la noi, aşa cum pretinde cârmuitorul vostru, care vă opreşte pe voi de la camătă şi ne-o dă nouă. Dacă ar fi bogat, nu ne-ar da nouă camăta. Atunci, Abu Bakr s-a înfuriat şi i-a dat o lovitură puternică peste faţă lui Fanhaş, zicându-i: Jur pe Cel în a cărui mână se află sufletul meu că, dacă nu ar fi legământul dintre noi şi tine, ţi-aş reteza gâtul, duşman al lui Allah! Fanhaş s-a dus la Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – Şi i-a zis lui: O, Muhammed, uite ce mi-a făcut prietenul tău! Şi l-a întrebat Trimisul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – Pe Abu Bakr: Ce te-a împins să faci ceea ce ai făcut, Abu Bakr?

Iar acesta i-a răspuns Trimisului lui Allah: Duşmanul lui Allah a rostit vorbe grele!

A pretins că Allah este sărac şi că ei sunt bogaţi. Atunci m-am înfuriat pentru Allah şi l-am plesnit peste faţă! Dar Fanhaş a tăgăduit acest lucru şi atunci Allah a revelat acest verset, respingând pretenţia lui Fanhaş şi socotind adevărat ceea ce a spus Abu Bakr.

3? SURAT? AL-? IMRAN

183. Acelora care au zis:? Allah ne-a poruncit să nu credem într-un trimis până ce el nu va aduce o jertfă pe care s-o mistuie focul? Spune-le:? V-au venit trimişi înainte de mine cu semne învederate şi cu ceea ce aţi zis voi. De ce i-aţi omorât, dacă sunteţi iubitori de adevăr? 184. [O, Muhammed,] dacă ei te vor socoti mincinos şi alţi trimişi dinaintea ta au fost socotiţi mincinoşi, [deşi] au venit cu semne desluşite, cu psalmi şi cu Cartea cea Luminoasă.

185. Fiecare suflet va gusta moartea, desigur voi veţi primi [întreaga] voastră răsplată în Ziua Învierii! Cel care va fi îndepărtat de Foc şi adus în Rai va fi izbânditor. Viaţa aceasta nu este decât plăcere amăgitoare.

186. Veţi fi încercaţi [în privinţa] bunurilor voastre şi [în privinţa] sufletelor voastre. Veţi auzi de la cei cărora Cartea le-a fost dăruită mai înaintea voastră şi de la idolatri multe sudălmi. Iar dacă sunteţi răbdători şi sunteţi evlavioşi [cu siguranţă] acesta este unul dintre lucrurile cele mai de preţ 187. [Aduceţi-vă aminte că] Allah a făcut cu acei cărora le-a fost dăruită Cartea legământul:? Faceţi-o cunoscută oamenilor şi nu o ascundeţi (100)?! Dar ei au aruncat-o în spatele lor şi au vândut-o pe un preţ de nimic (101). Ce rău negoţ au făcut!

188. Nu-ţi închipui că cei care se bucură de ceea ce au făcut şi cei cărora le place să fie lăudaţi pentru ceea ce nu au făcut şi nu-ţi închipui că ei vor birui chinul, căci lor le va fi chinul teribil.

189. A lui Allah este împărăţia cerurilor şi a pământului şi El este cu putere peste toate.

190. În crearea cerurilor şi a pământului şi în schimbarea nopţii şi a zilei sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte,

100) Referire la vestirea venirii Profetului Muhammed în Noul şi Vechiul Testament.

101) Allah a obţinut promisiunea oamenilor Cărţii că vor face cunoscută religia şi o vor anunţa oamenilor şi vor judeca după preceptele ei, fără teamă, dar când au trecut prin situaţii grele, în care ar fi pierdut ceva din această viaţă a lor, dacă ar fi arătat adevărul, au abandonat legământul cu Allah şi Cartea Lui şi au preferat să-şi păstreze ceea ce au avut în această lume.

3? SURAT? AL-? IMRAN

191. Care îl pomenesc pe Allah, stând [în picioare], şezând [jos] sau pe o parte (102) şi cugetă la facerea cerurilor şi a pământului, [zicând]: Doamne, n-ai făcut acestea în deşert! Slavă Ţie! Apără-ne pe noi de chinul Focului?!

192.? Doamne! Pe acela pe care îl faci să intre în Foc, Tu îl acoperi de ruşine, iar pentru cei nelegiuiţi nu este cine să-i ajute!

193. Doamne! Noi am auzit un vestitor (103) chemând la credinţă:? Credeţi în Domnul vostru?! Şi am crezut. Doamne, iartă-ne nouă păcatele noastre, şterge faptele noastre rele şi ia-ne sufletele împreună cu cei evlavioşi!

194. Doamne! Dă-ne nouă ceea ce ne-ai făgăduit prin trimişii Tăi şi nu ne acoperi pe noi de ruşine în Ziua Învierii, căci Tu nu-Ţi calci făgăduinţa?!

195. Domnul lor le-a răspuns:? Eu nu las să se piardă nici o faptă plinită de vreunul dintre voi, bărbat sau muiere, deopotrivă unul cu altul! Iar pe cei care au pribegit, care au fost alungaţi din căminele lor, care au fost prigoniţi pe calea Mea, care au luptat şi au fost omorâţi voi să-i ispăşesc de faptele lor rele şi să-i fac să intre în Grădini pe sub care curg pâraie, drept răsplată din partea lui Allah? La Allah se află bună răsplată!

196. Să nu te înşele peregrinatul prin ţări al celor care nu sunt credincioşi! (104)

197. Puţină plăcere [în lumea aceasta] şi apoi refugiul lor este Gheena! Şi ce pat rău este acesta!

198. Cât despre aceia care au frică de Domnul lor, ei vor avea Grădini pe sub care curg pâraie, în care vor sălăşlui veşnic: loc de primire de la Allah. Şi, ceea ce este la Allah, este mai bun pentru cei pioşi! (105) 102) Adică în toate situaţiile.

103) Adică Muhammed.

104) Negustorii mekkani necredincioşi.

105) Aceste Grădini (Paradisul) sunt mai bune decât bucuriile trecătoare din această lume.

3? SURAT? AL-? IMRAN

199. Printre oamenii Scripturii sunt unii care cred în Allah, în ceea ce vi s-a trimis vouă şi ceea ce li s-a trimis lor, smeriţi înaintea lui Allah, care nu vând versetele lui Allah pe un preţ de nimic. Aceia vor avea răsplată de la Domnul lor, căci Allah este grabnic la socoteală!

200. O, voi cei care credeţi! Fiţi răbdători şi îndemnaţi la răbdare, luptaţi statornic şi fiţi cu frică de Allah, pentru ca să aveţi parte de izbândă!