Crearea lumii

Până nu a fost lumea şi era numai o apă mare, s-a gândit Dumnezeu să facă lumea cât mai degrabă. Dar nu ştia ce fel de lume şi cum să o facă.

Şi se mai supără Dumnezeu că nu avea nici fraţi, nici prieteni.

De mânie şi-a aruncat baltagul în apa cea mare. Şi ce să vezi, din baltag crescu un arbore mare, iar sub arbore şedea dracul râzând şi zicea:

Bună ziua, frate dragă. Tu fraţi n-ai, tu prieteni n-ai; dar eu vreau să mă fac frate şi prieten cu tine.

Dumnezeu s-a bucurat şi a zis:

Nu-mi fi frate, ci numai prieten: că nimeni nu-mi poate fi frate. Nouă zile nu s-au despărţit unul de altul şi au tot umblat prin apa cea mare şi Dumnezeu a băgat de seamă că dracul nu-l iubeşte. Odată zise diavolul:

Frate dragă, noi nu vom trăi bine, de nu ne vom înmulţi: aş dori să mai plăsmuiesc pe cineva.

Dumnezeu zise:

—  Plăsmuieşte! Şi-l răspunse diavolul:

—  Ei, dar eu nu mă pricep; că aş face eu o lume mare, de aş şti, frate dragă.

—  Bine, grăi Dumnezeu, lume voi face; bagă-te în apă şi adu-mi nisip să fac pământul.

Dracul i-a zis:

—  Dar cum vrei să faci pământul din nisip? Nu înţeleg. Şi i-a răspuns Dumnezeu:

—  Voi rosti numele meu şi pământul gata va fi. Du-te şi adu-mi nisip.

Diavolul s-a cufundat în apă şi gândea să-şi facă o lume şi, dacă a găsit nisip şi-a rostit numele. Dar pământul l-a ars şi el l-a aruncat din mâini. Iar dacă s-a întors la Dumnezeu, i-a spus că nu găseşte nisip.

Dumnezeu zise:

—  Du-te numai şi adă nisip.

Diavolul a căutat nouă zile nisip şi totdeauna îşi spunea numele: dar nisipul îl ardea pe diavol şi în a noua zi el se înnegrise. Venind, îi zise Dumnezeu:

—  Te-ai înnegrit: tu eşti prieten rău. Du-te şi adă nisip; dar nu-ţi spune numele tău, că altfel o să te faci scrum.

Dracul se duse iară şi aduse nisip.

Dumnezeu făcu lumea şi dracul se bucura tare de ea şi zicea:

—  Ici sub pom voi şedea eu şi tu, frate dragă, caută-ţi alt lăcaş. Dumnezeu s-a supărat pentru aceasta şi a zis:

—  Tu eşti prieten rău. Nu-mi mai trebuieşti, du-te de-aici! Atunci veni un taur mare şi luă pe dracul. Iar de pe pomul cel mare a căzut carne pe pământ şi din frunzele arborelui s-au făcut oamenii.

Aşa a făcut Dumnezeu lumea şi oamenii.