Porunca lui Dumnezeu

Întâi şi-ntâi, când nu era pământ făcut, era numai stei de apă şi nu se vedea pământ de nicăieri, doar numai apă şi apă şi-ncolo nimic.

Dumnezeu a chemat pe broască şi i-a poruncit să se ducă în fundul mărilor, să vază, nu cumva o fi niscaiva pământ pe-acolo şi să vie să-l spună. Broasca n-a avut încotro şi s-a dat de-a scufundişul în adâncurile mărilor şi tocmai după multă vreme s-a întors îndărăt, aducând o ţâră de pământ în gură, spunând lui Dumnezeu că este mult pământ în fundul apelor.

Dumnezeu a poruncit atuncea apelor să se tragă în lături, ca să lase să iasă pământul deasupra. Apele au ascultat de porunca lui Dumnezeu şi s-au tras în lături şi pământul stă deasupra până în ziua de azi şi tot aşa o să stea pân-la vremea de-apoi. De-atunci Dumnezeu a blagoslovit pe broască şi ăl de omoară broaştele, face un păcat mare şi la moartea lui va fi plin de bube pe tot trupul, taman cum este broasca.

Urzirea pământului a fost într-o marţi şi d-aia e păcat şi nu e bine să croieşti cămaşă, şubă, nădragi, izmene, să începi case noi, olate şi tot felul de lucruri, că superi pe Dumnezeu.