Se zice că odată se duse albina la Dumnezeu şi i se rugă, ca să-l dea atâta putere asupra omului, care nu-l lasă hrana în pace, ci i-o ia cu de-a sila, ca atunci când îl va împunge, să moară de veninul ei.
Dumnezeu, voind să-l împlinească dorinţa, îi răspunse zicând:
Când vei strânge tu o vadră de miere pe an, să-ţi fie dorul împlinit. Iar până atunci să mori tu, de vei da omului cu acul!
De atunci albina lucră neîncetat, doară va strânge o vadră de miere într-un an, ca să-l fie dorul împlinit. Insă deoarece nu e în stare să facă aceasta, de aceea, de câte ori împunge cu acul său pe cineva, moare ea.