Fete sau băieţi

Înţeleptul Omar Al-Homsi povesteşte: în anul hegirian cinci sute şaptezeci şi unu a venit în turneu la Hama cea mai instruită şi mai bună oratoare femeie din Bagdad, cea pe care toţi savanţii din Irak o numeau învăţătoarea învăţătorilor. Or, în acest an, veniseră la Hama din toate colţurile ţărilor musulmane cei mai mari specialişti în toate ramurile, şi toţi erau fcriciţi să poată asculta şi pune întrebări acestei femei, cea mai iscusită dintre femei, care călătorea din ţară în ţară, însoţită de tânărul ei frate, pentru a susţine în public teze pe cele mai dificile teme, dezbătând şi primind să răspundă la întrebări din toate ştiinţele, jurisprudenţă, teologie şi arte frumoase.

Dornic să o aud vorbind, l-am rugat pe prietenul meu, savantul şeic El-Salhani, să mă însoţească în locul unde avea ca întâlnirea cu publicul, în ziua accca.

Şeicul El-Salhani acceptă, şi ne duserăm amândoi la sala unde Sett Zahia stătea în spatele unei draperii de mătase, ca să nu încalce tradiţia religiei noastre.

Ne aşezarăm pe una din băncile din sală, şi fratele ei avu grijă de noi tratându-ne cu fructe şi cu băuturi răcoritoare.

Eu, după ce m-am anunţat la Sett Zahia şi mi-am declinat numele şi titlurile, am început cu ea o discuţie pe tema jurisprudenţei divine şi a diferitelor interpretări ale legii făcute de cei mai savanţi teologi din cele mai îndepărtate timpuri. Cât despre amicul meu, şeicul El-Salhani, de îndată ce l-a zărit pe tânărul frate al Sett Zahiei, băieţandru cu un boi şi nişte forme de o frumuseţe extraordinară, se mulţumi să-1 admire extaziat, neputându-şi desprinde ochii de pe el. Sett Zahia nu întârzie să vază şi ca neatenţia soţului meu şi, observându-l, sfârşi prin a înţelege sentimentele care-l tulburau. Ea îl strigă pe nume şi-i zise:

Mi se pare, şeicule, că faci parte dintre aceia care preferă băieţii în locul fetelor.

În clipita aceasta a istorisirii sale, Şeherezada văzu că se luminează de ziuă şi, sfioasă, tăcu.

Dar când fu cea de a trei sute nouăzeci/una noapte ea zise:

Dintre aceia care preferă băieţii în locul fetelor!

Amicul meu zâmbi şi zise:

Chiar aşa-i!

Ea întrebă:

Pentru ce, şeicule?

El răspunse:

Pentru că Allah a modelat trupurile băieţilor de o perfecţiune încântătoare, în dauna fetelor, şi gusturile mele mă îmboldesc să prefer, în tot ce există, perfecţiunea, imperfecţiunii!

Din spatele draperiei, ea râse şi zise:

Ei bine, dacă vrei să-ţi aperi opinia, sunt gata să-ţi răspund!

La care el zise:

Cu plăcere!

Atunci ea îl întrebă: în acest caz, explică-mi cum ai putea să dovedeşti superioritatea bărbaţilor şi băieţilor faţă de femei şi fete?

El răspunse: învăţătoare a învăţătorilor, dovada pe care mi-o ceri poate fi făcută pe de o parte prin raţionamente logice, iar pe de alta prin Sfânta Carte %i prin Sunnâ.

Într-adevăr, în Coran stă scris: „Bărbaţii depăşesc cu mult femeile pentru că Allah Ie-a dat superioritate", şi mai scrie: „lntr-o moştenire, partea bărbatului trebuie să fie dublă faţă de aceea a femeii, astfel, fratele va moşteni de două ori mai mult decât sora sa".

Aceste cuvinte sfinte ne dovedesc deci, şi stabilesc neprecurmat, că o femeie nu trebuie să fie privită decât ca jumătatea unui bărbat.

Cât despre Sunnâ, aceasta ne învaţă că Profetul (asupra-i fie rugăciunea şi pacea!) socoteşte sacrificiul ispăşitor al unui bărbat ca fiind de două ori mai scump decât acela al unei femei.

Şi acum, dacă vom recurge la logica pură, vom vedea că raţiunea confirmă tradiţia şi învăţătura. Într-adevăr, dacă ne punem pur şi sumplu întrebarea: „Cine are prioritate? Fiinţa activă sau fiinţa pasivă?" Răspunsul va fi fară putinţă de tăgadă în favoarea fiinţei active. Or, bărbatul este principiul activ, iar femeia este principiul pasiv. Fără nici un greş. Bărbatul este superior femeii şi băiatul preferabil fetei!

Dar Sett Zahia răspunse:

Desigur, citatele tale sunt întru totul adevărate, şeicule! Şi recunosc împreună cu tine că Allah, în Cartea Sa, a preferat bărbaţii femeilor. Numai că El nu a specificat nimic, a vorbit doar în mod general. Pentru ce, atunci, căutând perfecţiunea, te îndrepţi doar spre tineri? Ar trebui să preferi oamenii cu barbă, venerabilii şeici cu fruntea ridată, pentru că ei au mers mult mai departe pe calea perfecţiunii!

El răspunse:

Bineînţeles, învăţătoare a învăţătorilor. Dar eu nu compar aici bătrânii cu femeile bătrâne; nu-i vorba de aşa ceva, ci doar despre tinerii la care ajung prin deducţie. Oricum, vei fi de acord, învăţătoare a învăţătorilor, că nimic la o femeie nu poate fi comparat cu frumuseţea unui încântător adolescent, cu talia sa suplă, cu fineţea membrelor sale, cu culorile delicate de pe obrazul său, cu farmecul surâsului său, cu încântarea vocii sale. De altminteri, Profetul însuşi, pentru a ne pune în gardă asupra unui lucru atât de clar, ne spune: „Nu zăboviţi cu privirile asupra copilandrilor imberbi, pentru că ei au ochii mai ispititori decât aceia ai Huriilor".

Ştii, de altfel, că lauda cea mai mare pe care o poţi aduce frumuseţii unei tinere este să o compari cu aceea a unui băieţandru. Cunoşti de bună seama versurile în care poetul Abu-Nuvvas vorbea de toate acestea şi poemul în care zice:

Fa are şolduri ca de băiat Şi mersul ei e legănat Ca-n vântul nordului când scuturat E ramul de ban.

Dacă farmecul tinerilor nu ar fi fost evident mai presus de acela al copilandrelor, la ce bun l-ar mai fi folosit poetul ca termen de comparaţie?

Şi, în plus, ştii bine că adolescentul nu se mulţumeşte să fie doar bine făcut, dar el ştie să ne încânte prin farmecul limbajului său şi plăcerea purtării sale şi, pe deasupra, cât este el de seducător când tuleiele abia mijind îi umbresc buzele şi obrajii, îmbinându-sc cu petalele de trandafiri! Şi poate fi pe lume ceva comparabil cu farmecul pe care-l răspândeşte în acest moment? Câtă dreptate avea poetul Abu-Nuwas care proclama:

Invidioşi, defăimătorii lui îmi zic: „Iuleiele deja îi aspresc gura!" Ci eu le spun: „Greşifi! Sunt mizilic – împodobesc şi nu strică măsura. "

Tuleiele îi scot în evidenţă-albeaţa feţei Ca stălucirea perlei, pariura! Semn de-mplinire-a magicii potente Pe care o căftigă crupa, dura.

Jurat-au rozele culoarea din obraji să nu i-o şteargă Şi pleoapele4 vorbesc o limbă mai elocventă decât gura La care sprâncenele ftiu să răspundă Mult mai precis decât figura.

Puful pe care-l tot clevetiţi îi crefte doar ca să ocrotească farmecul lui de ochii voştri profanatori.

Tuleiele fac vinului buzelor sale savoarea să-i crească şi vigoarea pe obrajii de argint dau veselă culoare ca să ne farmece, mai atrăgători.

Iar alt poet spune şi el:

Invidioşii-mi zic: „Patima te-a orbit?

Nu vezi că obrazu-i deja de puf acoperit?"

Eu le răspund: dacă minunea obrajilor n-ar fi umbrită de tu le ie, m-ar orbi şi cum aş putea, după ce lut sterp l-am iubit să-l părăsesc tocmai acum, când primăvara l-a rodit?

Un altul a zis:

Nu mi-am lăsat iubitul nici când avea doar roze în obraz, scumpete,

Cum să îl părăsesc tocmai acum când lângă trandafiri Au mai crescut şi mirt f i violete?

Şi, în sfârşit, altul dintre alţii, mii, a zis:

Băiatul zvelt! Obrajii lui fi ochii ce scânteie Se-ntrec care va face-ntre bărbaţi mai mult prăpăd când el goleşte inima de sânge cu paloş de petale de narcise iar teacă, brâu, cum doar la mirt se văd.

Perfecţiunea lui provoacă atâtea gelozii şi vise că Frumuseţea îşi doreşte, şi ea, obrazul cu (uleie!

Iată, aşadar, învăţătoare a învăţătorilor, destule dovezi pentru a demonstra superioritatea frumuseţii băieţilor faţă de aceea a femeilor în general.

În clipita aceasta a istorisirii sale, Şeherezada văzu că se luminează de ziuă şi, sfioasă, tăcu.

Dar cândfu cea de a trei sute nouăzeci şi doua noapte ea zise:

Superioritatea frumuseţii băieţilor faţă de aceea a femeilor în general!

Auzind aceste cuvinte, Sett Zahia răspunse:

Allah să-ţi ierte argumentele neroade, doar dacă n-ai vorbit numai de dragul de-a vorbi sau doar în şagă. Dar acum e rândul să triumfe adevărul! Nu-ţi împietri inima şi fii atent la argumentele mele.

Allah fie asupră-ţi! Spune-mi, unde este acel adolescent a cărui frumuseţe să se poată compara cu aceea a unei copile? Uiţi că pielea unei fete nu are numai strălucirea şi albul argintului, ci arc şi dulceaţa catifelată a mătăsii! Talia ei! Păi este ramura de mirt şi a arborelui de ban. Gura! Este o romaniţă înflorită, şi buzele două anemone înrourate! Obrajii, mere; sânii, două ploscuţe de fildeş. Fruntea răspândeşte lumină, iar sprâncenele sunt în cumpănă în permanenţă între a se îmbina a încruntare sau a se îndepărta. Când zâmbeşte, torente de lumină se răspândesc de pe buzele ei, care sunt mai dulci ca mierea şi mai moi decât untul. Pecetea frumuseţii ei este imprimată pe gropiţa din barbă. Pântecele e frumos! Are linii sinuoase şi pliuri generoase care se aştern unele peste altele. Pulpele sunt sculptate într-o singură bucată de fildeş, susţinute de coloanele picioarelor frământate din aluat de migdale. Cât despre fese, iar rotunjimile lor, când se ridică sau se apleacă, par valurile unei mări de cristal sau munţi de lumină.

O, biet şeic! Se pot asemui bărbaţii cu zânele? Nu ştii că regii, califii şi cele mai mari personaje de care vorbeşte istoria au fost sclavii supuşi ai femeilor, şi au socotit drept o glorie să le poarte jugul? Că oameni eminenţi şi-au plecat fruntea, subjugaţi de farmecele lor? Câţi au părăsit totul pentru ele: bogăţii, ţară, tată şi mamă? Câte regate s-au pierdut pentru ele? Sărmane şeic! Nu pentru ele se ridică palate, se brodează mătăsuri şi brocarturi, se ţes stofele scumpe? Nu tot pentru ele sunt atât de căutate ambra şi moscul, cu parfumul lor atât de dulce? Uiţi că farmecul lor a adus blestemul asupra locuitorilor Raiului şi a învrăjbit pământul şi universul, făcând să curgă râuri de sânge?

Cât despre Cuvintele Cărţii Sfinte pe care le-ai citat, ele sunt mai favorabile cauzei mele decât aceleia pe care o susţii tu. Cuvintele sunt: „Nu zăboviţi cu privirile asupra copilandrilor imberbi, pentru că ci au ochii mai ispititori decât aceia ai Huriilor din Rai, care sunt femei, nu băieţaşi, iar ele servesc drept termen de comparaţie. De altfel, voi, amatorii de copilandri, când vreţi să vă descrieţi amicii, comparaţi mângâierile lor cu acelea ale tinerelor fete! Nu vă este ruşine de gusturile voastre corupte, faceţi paradă de ele şi le satisfaceţi în public. Uitaţi cuvintele din Sfânta Carte: „Pentru ce să cauţi dragostea bărbatului? Allah nu a creat femeile pentru satisfacerea poftelor voastre? Bucuraţi-vă după plac! Dar voi sunteţi un popor încăpăţânat!"

Dacă totuşi vi se întâmplă să asemănaţi tinerele fete cu băieţii, este doar pentru a aduce o schimbare poftelor voastre corupte şi gustului pervertit! Da! Cunoaştem bine poeţii voştri amatori de copilandri! Cel mai mare dintre ei, şeicul pederaştilor, Abu-Nuwas, n-a zis, vorbind despre o tânără:

Ca un flăcău, ea are şoldul mic ţi fin Şi ţi-a tăiat ţi părul băieţeşte! Un puf, dublându-i farmecul, chipu-ndulceşte Satisfăcând şi pederast, şi-adulterin.

Cât despre pretinsa atracţie pe care o dă barba tinerilor.

În clipita aceasta a istorisirii sale, Şeherezada văzu că se luminează de ziuă şi, sfioasă, tăcu.

Dar când fu cea de a trei sute nouăzeci şi treia noapte ea zise:

Cât despre pretinsa atracţie pe care o dă barba tinerilor, nu cunoşti tu, şeicule, versurile poetului pe această temă? Ascultă, mai bine:

La primul pufde pe obraz amantul a şi tulit-o;

Cărbunele-nnegreşte barba şi, necaz,

Un fum e farmecul şi frumuseţea i-a-nnegrit-o.

Pagina albă a chipului murdărită toată de scriitură pe ce cunoscător să mai inspire să ia pana la partitură?

Aşadar, şeicule, să aducem laude lui Allah Preaînaltul, care a ştiut să reunească în femei toate bucuriile ce pot umple viaţa şi care lc-a promis Profetului, Sfinţilor şi drept-credincioşilor, ca recompensă în Rai, minunatele Hurii. De altfel, dacă Allah Preamilostivul ar fi ştiut că ar putea avea cu adevărat alte voluptăţi în afară de femei, cu siguranţă că le-ar fi promis şi rezervat drept-credincioşilor săi. Or, Allah nu aminteşte niciodată de tineri altfel decât reprezentându-i ca slujitori ai celor aleşi din Rai; şi niciodată nu i-a promis pentru altceva decât pentru acest lucru. Şi Profetul însuşi (asupra-i fie rugăciunea şi pacea!) n-a avut niciodată vreo înclinare în acest sens, ba dimpotrivă! El avea obiceiul să le repete însoţitorilor săi: „Trei lucruri mă fac să iubesc lumea aceasta a voastră: femeile, parfumurile şi prospeţimea sufletului în rugăciune!"

N-aş putea să rezum mai bine opinia mea, şeicule, decât prin versurile poetului:

E diferenţă între-un dos şi-alt dos Dacă unul pătează galben, altul e mătăsos Te parfumează, de-l atingi, frumos! Băiat sau fată – ce-'t mai cu folos? Nad parfumat, sau porcul puturos?

Dar văd că discuţia m-a făcut să mă înflăcărez şi să mă abat de la buna-cuviinţă de care nu trebuie să se îndepărteze femeile niciodată, mai cu seamă în prezenţa şeicilor şi a savanţilor. Mă grăbesc să-mi cer scuze de la cei cărora nu le-a plăcut sau au fost şocaţi şi contez pe discreţia lor la ieşirea de la această discuţie, pentru că proverbul zice: „Inima oamenilor bine crescuţi este un mormânt pentru secrete!"

Când sfârşi de povestit această snoavă, Şeherezada spuse:

Şi-aceasta-i> o, norocitule sultan, tot ce pot eu să-mi mai amintesc din snoavele cuprinse în Florile hazului şi în Grădina snoavelor.

Iar sultanul Şahriar spuse: într-adevăr, Şeherezada, snoavele m-au veselit peste măsură şi m-au făcut să-mi doresc a auzi acum o poveste ca acclca pe care mi le-ai povestit mai înainte!

Şeherezada răspunse:

— Tocmai aşa gândeam şi eu!

SFÂRŞIT