Prin prundarin de brădniţă,

Merge o dalbă fecioriţa,

Şi cum merge gânditoare,

Prin păduri mirositoare

Cu doi ciobani se-ntâlneşte

Şi din gură le grăeşte.

— Pe doi boieri n-aţi văzut

Pe-aicea să fi trecut?

— Poate noi să-i fi văzut

Dar nu i-am cunoscut.

— Lesne-i, ciobani, de-ai cunoaşte

Cel mai mare, seamăn n-are,

Cel mai mic e mai voinic.

Pe degetul lui cel mare

E inel de-ncredinţare ⁵

Pe degetul lui cel mic

E inel frumos d-argint.

Dacă-i Chivă treab-aşa

Spune-ţi-am n-am mai tăcea,

Că noi zău, că i-am văzut

Şi pe loc i-am cunoscut.

S-au dus Chivă sus la munte

Unde-i vinul mai de frunte.

Tot beură şi mâncara

Până ieri de către seara,

Vine ziua vinerii

Chivuţa să bolnăvi,

Când era de către seară,

Îngălbeni ca o ceară,

Când era la miez de noapte

0 trecea sudori de moarte.

Când fu des de dimineaţă

Chiva trecu din vieaţă,

Când răsaria zorile

O cântau surorile,

Sâmbăta, Duminica

Cuscrii caii-mpodobia,

Şi la drum că se pornia

Da-nainte cin-mergea?

Mere, mire tinerel

Cu cuşma creaţă de miel.

Când la poartă că sosi

Mirele din graiu grăi:

Ia ieşi, Chivă, pân-afară,

De-ţi mătură curţile

Şi descuie porţile.

Adă apă cuscrilor

Cuscrilor cu doniţa

Murgilor cu găleata!

Ieşi tata Chivii

Până-n pragul tinzii.

De suspin abia grăia

De lăcrămi abia zărea.

Scobori mire tinerel

Cu cuşma creaţă de miel,

Că Chivuţa a murit

De Joi, de când v-aţi dus voi,

Moartă-n casă după measă

Tot în perini de mătasă.

Mirele nu se-ncrezu.

Şi strigă a doua oara,

Ian ieşi Chivă pân-afară!

De-ţi mătură curţile

De-ţi descuie porţile!

Adă apă cuscrilor,

Cuscrilor cu doniţa

Murgilor cu găleata!

Ieşi mama Chivii

Până-n pragul tinzii,

Cu păr galben despletit

Jos pe braţe slobozit

De suspin’ abia grăia

De lăcrâmi abia zăria.

Scobori mire tinerel

Cu cuşma creaţă de miel

Că Chivuţa a murit

De Joi, de când v-aţi dus voi,

Moartă ’n casă după measa

Tot în perini de mătasă.

De nu crezi, haida şi vezi.

Mirile descăleca

Şi în casă cum intra

Se uită si lăcrăma,

Şi din gură-aşa grăia:

Soacră, soacră, draga mea;

Ia tu giulgi din patru foi

Şi ne-ngroapă p-amândoi;

Ia tu giulgi din patru laţi

Şi ne-ngroapă ca pe fraţi;

Dela mine să tot crească

Un firuţ de famfir

Dela Chiva trandafir

Sa tot crească şi lăţească

În capete să se-ntâlnească,

Ca să vadă lumea toată

C-a fost dragoste curată

Dintr-un june şi o fată!