La podul Topleţului

Este-o piatră minunată,

de se mira lumea toată,

Să miră şi bun şi rău

Să miră şi neică a-mieu

busuioc roşu kitat

Şine foc te-a sămănat?

Catanele ţi-or plecat

Că s’a dus neică s’o dus,

Că s-o dus şî nu mai vine

ia-mă neică şî pe mine,

Că ţi-oiu prinde-odată bine.

Unde tu vei însăra

eu mic foc ţi-oiu aţâţa

Cu schintei din ochii mei

Şî cu lemne din sprâncene.