Frunză verdi di negară,

Nouri negri să văd în zori,

Fulgerul cerul mi-l tai

Vini ploai, vini mari.

Huieşti pădure’n vali

Di tunet, di trăsnet mari.

Plouă chiatră, via-mi strîcî

Vin Moscali, flăcăi rîdicî,

Şi mi-i duşi pîn strâini,

Pîn strâini, pîntre păgâni.

Dicât la Moscali chicam,

Mai ghine mă spînzuram,

Că ti baţi, ti stalşeşti,

Di-i grăeşti moldovineşti,

Vai di neamul sel străin

Îi ca pomul lângă drum,

Şini treşi-l zburătueşti.

Şi din crengi îl sărăşeşti.

Vin doi nouraşi din sus,

Asta vesti mi-au adus,

Că Costică-i în Tiflis

Şi şi-o duşe într’un plâns,

Di duşmani tari uşis.

— Numai plângi Costico hăi,

Câ distul cât plângem noi,

Plângi tat-to, plâng şi eu,

Plâng copchiii după noi...

Dare-ar bunul Dumnezeu

Să-ţi mai videm chipu tău,

Câ cherim di dorul tău.