Floricică de sulfină,

trecui Prutul, apă lină,

trecui în ţară străină.

Cercai pânea de e bună

şi hai odată ’n gură

pânea mi se pare tină.

Fie pânea cât de bună,

dacă’s în ţară străină,

fără tată, fără mamă,

tot se face clisă ’n gură.

Fie pânea cât de rea

dacă sunt în ţara mea,

cu taica

şi cu maica,

e mai dulce ca mierea.

Foicică de sulfină,

rău e în ţară străină;

că eu de când m’am răsnit

şi de când m’am răslovit,

trei surori am părăsit,

părinţii mi-am oropsit.

M’au cătat surorile

pe toate cărările

şi m’au cătat părinţii

răsbătând prin toţi munţii.

Şi mă plâng surorile

Prin toate locurile

că mă plânge a mai mare

Cu păr galben pe spinare,

Şi mă plânge-a mijlocie

inimioara de-ţi sfâşie,

Şi mă plânge a mai mică

frunza’n codru de-mi despică.

Vai de mine, ce-am făcut

părinţii de mi-am urît,

surioare de-am pierdut.