Di la vale de cerneţu

iestă un păr cu peră verdzu

cu polele la pământ

cu perăle de argint,

ce n-am vădzut, de când-sunt.

dar pe iel cine-l pădza-re

un ficior ş-o fată mare.

dar ficioru aşa-n-grăia-re:

„aidaţi mândro, să fugim. “

„ţăie-ţi-vine de a fugire,

că ieş-om cu pălărie,

da io sunt o fată mare

cu cosâţa pe spinare. “