Frundză verde iarbă neagră,

Avut-am o mândră dragă.

Neci-am fost io de ’nsurat

Neci mândra de măritat.
Şî pe mine m’o luat,

De cotună la ’mpărat,

Șî mândra s’o măritat.

Dela noi a triia casă.

Că de s’o vut măritat,

Dela noi a triia sat

N’as şi aşea cu bănat,

Da mărgu ’n cas’ audu-u-ă,

Ies afară vădu-u-ă.

Mergu’n casa supărat,

Mama-m pune de mâncat.

Şî mama mă mângâiea:

— Tu, tu, tu, mândru mamii

Nu si aşea supărat.

Satu-i mare, feate-s multe,

Şî mai mari şî mai mărunte,

— Ascuută, măicuţa mea,

Ceruri mare, stele-s multe,

Şî mai mari şî mai mărunte,

Da ea luna

Nu-i nici-una

De mare de vederoasă

Nici ca mândra de frumoasă.