10 iulie.

Petrecut ziua de ieri la Breasta… Din ziua morţii mamei mele n-am mai petrecut acolo o zi atât de neagra. Vedeam ruşi şi comunişti pretutindeni, revoluţie la noi, numai prăpăd. La aceasta stare sufleteasca a contribuit şi ce adusesem eu cu mine de la Bucureşti, şi ce am găsit la Breasta: parcul pustiit de ploi, terase şi muchii cu copaci bătrâni cu tot, recolta mizerabila, via stricata de peronospora, balti pretutindeni, ţânţari cu duiumul, tusea măgăreasca în casa şi numai lume necăjită.

Am fugit de acolo aseară, fara nici o părere de rau, ceea ce nu mi s-a întâmplat pana acum…

Guvernul-dezastru continua să-şi bata joc de tara şi de lume, sub auspiciile Majestăţii Sale.

Generalul Antonescu a fost arestat şi dus nu stiu unde ieri, fiindcă a vorbit pe şleau.

Sima, gardistul, a demisionat din Guvern; în locul sau a fost numit Radu Budişteanu, o secătură afiliata la Mişcarea lui Zelea Codreanu după succesul electoral de sub al doilea Minister Tătărescu. (decembrie 1937). Condamnat la 9 ani de puşcărie şi închis la Râmnicu Sărat, a scăpat de împuşcare după asasinarea lui Călinescu prin protecţia lui Gavrilă Marinescu! Bietul Clime, bietul Tell – şi câţi alţii – daca ar fi avut şi ei un protector astă-toamnă, ar fi acum miniştri, prin gratia ucigaşului lor însuşi…

Pana în cele din urma, Hans Otto Roth n-a intrat în Guvern, el, ca şi toţi nemţii, considerând „combinaţia” falita şi ridicola (acelaşi semn al realităţilor a determinat şi gestul lui Sima).

Gigurtu a fost la A. C. Cuza să-i ceara colaborarea şi participarea în Guvern. Cuza i-a răspuns verde nu – fiindcă: 1) Persoana primului-ministru era lipsita de orice autoritate! 2) Compunerea Guvernului era ridicola; 3) Prezenta anumitor persoane într-însul dovedeşte ca aceleaşi interese de afaceri şi de gasca predomina…