15 februarie.

Dejunat ieri cu Günther, ministrul Statelor Unite, care mi-a vorbit despre misiunea lui Sumner Welles. Diplomatul american pretinde ca trimisul lui Roosevelt a fost însărcinat sa trateze cu marile Puteri Europene un acord privitor la stările de după război! şi nimic mai mult. Dezarmament, limitarea fabricaţiilor de război şi toate bazaconiile pe care pacifiştii n-au izbutit sa le impună după 1919. Statele Unite urmăresc de pe acum organizarea păcii – când toată lumea vorbeşte de 4, 5 şi mai multi ani de război! Dl Günther vorbeşte evident din ordin, dar prea e de oaie şi prea ne cred prosti domnii americani. Ca sa organizezi pacea, trebuie întâi sa încetezi războiul. Prea s-au făcut multe pregătiri în jurul misiunii lui Welles, pentru ca ea sa fie menita sa duca numai cuvântul lui Roosevelt despre ce va fi sau nu va fi, într-o vreme îndepărtată, când onoratul domn nu va mai fi desigur preşedintele unei mari Puteri… Formula unei călătorii de informaţii era mai inteligenta şi salvgarda tot atât de bine amorul propriu al lui Roosevelt în caz de insucces…

Frica represaliilor.

Regele Carol al II-lea în ultimele luni de domnie pe tronul României.

Günther mai are naivitatea sa creadă ca nemţii, ca şi franco-englezii, nu bombardează cu avioanele oraşele dinapoia frontului şi populaţia civila, fiindcă le-a cerut-o Roosevelt şi ca beligeranţii, de o parte şi de alta, nu vor sa indispună pe americani! In realitate, oraşele şi populaţia civila au fost menajate pana acum de ambele parti ale frontului de frica represaliilor. O sa vadă Roosevelt şi Günther cata seama tin beligeranţii de opinia americana, din acest punct de vedere, îndată ce se va înteţi războiul. Günther pretinde ca, tot pentru a nu nemulţumi opinia publica americana, n-au bombardat pana acum finlandezii Leningradul şi alte localităţi ruseşti dindărătul frontului. Aci poate sa fie ceva, caci finlandezii se sprijină mult pe ajutorul american şi atacurile sălbatice ruseşti împotriva populaţiei civile dezarmate din Finlanda au contribuit mult la vrăjmăşia ce se dezlănţuie de câtăva vreme în Statele Unite, în toate straturile sociale, chiar printre muncitorii cei mai de stânga, împotriva Rusiei. Mişcarea de opinie în Statele Unite e atât de serioasa în aceasta privinţă, încât în Camera Reprezentanţilor de la Washington, moţiunea Mac Cormick, prin care se propunea suprimarea Ambasadei de la Moscova din buget, era sa fie votata, cu toată opunerea Guvernului, mai prudent decât opinia publica în materie de raporturi internaţionale.

Moţiunea Mac Cormick a avut pentru ea 105 voturi, şi contra – numai din motive de disciplina politica – 108. Trei voturi deplasate şi ruptura era gata…

Nu va fi uşor pentru nemţi sa obţină petrol din Rusia. Desi producţia ruseasca a crescut în ultimii ani de la 14 la 30 milioane tone pe an, exportul rusesc de petrol şi derivate a scăzut în aceeaşi perioada de la 4 milioane tone sub 1 milion. Ruşii au motorizat tot ce au putut şi mai ales în agricultura motorul a înlocuit pretutindeni animalele de tracţiune, dispărute o data cu desfiinţarea gospodăriilor individuale ţărăneşti şi înlocuirea lor prin colhozuri şi sovhozuri. Pentru cele 3 milioane de tone pe care le cer germanii pe an, sovietele ar trebui sa renunţe sa mai cultive Siberia…

Oameni mici.

Şedinţa solemna ieri la Consiliul Superior Economic. Dl Guta Tătărescu ne-a cinstit cu prezenta d-sale. E pentru prima oara când un prim-ministru vine sa ia parte la Consiliu. Vizita lui Tătărescu e urmarea conversaţiilor noastre şi a dorinţei primului-ministru de a strange cat mai mult legăturile intre Guvern şi Consiliu în vederea unei rodnice colaborări.

Am deschis şedinţa cu câteva cuvinte de mulţumire în care am subliniat greutatea vremurilor şi am arătat ca Consiliul, ca orice organ ce vrea sa nu moara, trebuie sa se adapteze împrejurărilor.

Creat pentru alcătuirea unor planuri de normalizare economica pe termen lung, Consiliul trebuie sa se mărginească azi sa îmbrace în cele mai nimerite forme economice masurile excepţionale şi de expedient pe care lupta pentru existenta tarii le impune Guvernului. Am mai adăugat ca, în lipsa Parlamentului, Consiliul mai are şi menirea de a uşura răspunderea miniştrilor prin solidarizarea lui cu hotărârile lor şi am rugat pe onorabilele Excelente sa vina cat de des printre noi.

Tătărescu a luat apoi cuvântul, ne-a acoperit cu flori, pe toţi şi pe mine în parte, şi a declarat ca vrea sa colaboreze „intim” cu Consiliul pentru sporirea producţiei. Pe acest punct l-am întrerupt cu observaţia ca producţia roadelor anuale ale pământului trebuie sporita cat de mult, dar ca producţia exploatării rezervelor care nu se refac, din sânul pământului, trebuie exploatata cu prudenta, caci aceste rezerve constituie şi patrimoniul generaţiilor de maine. Cu alte cuvinte, sa o împingem în domeniul agriculturii, dar sa o lăsăm mai moale în al minelor…

După ce şi-a sfârşit Tătărescu cuvântarea, am procedat la examinarea proiectului de lege pentru înfiinţarea Ministerului Comerţului Exterior, care a trecut cu uşoare retuşări. Au fost de fata toţi miniştrii economici, afara de Miţita Constantinescu, care, după cate mi-a spus Costică Angelescu, economistul national e furios fiindcă noul minister i-a luat aproape toate atribuţiile în materie de schimb şi de valuta… Au asistat la şedinţa şi Portocala, – şi noul ministru Ion Christu, pe care ii invitasem. Prin noua lege a devenit membru de drept al Consiliului şi ministrul Comerţului Exterior şi nici nu se putea altfel. Costică Angelescu părea incantat ca a rămas ministru, ca a scăpat de bucluc şi ca a fost lovit Miţita. „I-a dat Regele Cununa de spini ca să-l consoleze de amputaţia pe care i-a făcut-o” – rânjea simpaticul Cadrilaterist… Ce oameni mici!

Finlanda bate Rusia.

Secretar general al noului minister a fost numit Emil Marian. Greşeală. E om cinstit, dar fara concepţie şi i-e frica pana şi de umbra lui. Mecu, omul devizelor, a rămas la Ministerul Economiei Naţionale. De ce?

Dl Sumner Welles părăseşte America luni, pe transatlanticul italian „Rex”. Sa vina sănătos.

Hecatomba pe Oceanul Atlantic. Mai multe vapoare mari, de peste 10.000 de tone, au fost scufundate de nemţi. Englezii de partea lor au scufundat doua submarine germane…

Ştirile din Finlanda sunt inca contradictorii. Ruşii anunţa succese – ce e drept, mai puţine ca ieri – iar finlandezii le dezmint şi afirma ca au reluat cele câteva poziţii pierdute în dârzele lupte ce se duc în Carelia de doua săptămâni. Ce e sigur e ca rezistenta finlandezilor nu e inca înfrântă… dar vin ruşii, vin mereu. O telegrama anunţa ca un fapt de importanta doborârea „avionului negru”, un avion sovietic condus de un semiturbat care zbura la mica înălţime şi prăpădea lumea şi vitele cu mitraliera…

Share on Twitter Share on Facebook