15 IUNIE.

Nemţii au intrat ieri-dimineaţa în Paris. Cum nu mi se usucă mana scriind aceste cuvinte? Le scriu şi nu-mi vine sa cred. Toate au mers aşa de repede încât nici n-am putut sa ne dumirim şi sa ne dam seama de realităţi. La 10 mai, dimineaţa, germanii au atacat Belgia şi Olanda. O luna şi patru zile mai târziu, adică pe ziua de ieri, erau stăpâni pe Olanda şi Belgia, pe tot nordul Franţei, inclusiv Parisul, pe coasta marii, pana la Havre. Mintea omului urmăreşte cu greu tot ce înseamnă aceste cuceriri. Nemţii la Paris. Oricâtă mila mi-ar fi de bieţii francezi, nu ma mişca atât nenorocirea lor, caci au meritat-o în buna parte. Umilirea prestigiosului oraş îmi spurca insa toate amintirile tinereţelor mele, toată dragostea mea pentru vechile ziduri pe care le-am iubit cu patima şi care au însufleţit în mintea mea tot trecutul de glorie al ultimelor veacuri. Tot acest Paris, al trufiei Luvrului şi Tuilleriilor, al liniştei Luxemburgului, al vechilor hoteluri, al castanilor de la Saint-Cloud, al perspectivelor miraculosului Versailles – mi le spurcase deja motorizarea vieţii şi decăderea intelectuala şi morala a poporului partizan, de la războiul cel mare încoace. Cizmele nemţeşti tropăind Rue de la Paix şi pe Champs Elysees strivesc ultimele amintiri care ma legau de locurile în care mi-am plămădit sufletul. E pentru mine o nenorocire mai mare decât pentru multi francezi. Simt ca am murit pe jumătate.

„Miroase a dezbateri”

Nemţii n-au întâmpinat nici o rezistenta în fata Parisului, care a putut astfel fi scutit de o parţială sau totala dărâmare. Trupele lui Hitler (!) au găsit străzile goale. Toate prăvăliile închise şi lumea rămasă în oraş, închisă prin case. Totuşi, mai târziu, se zice ca ar fi avut loc o manifestare ostila la Hotel de Ville, caci au început sa lipsească aprovizionările, Parisul fiind tăiat de centrele sale de revitaliere. Nemţii nu s-au atins de Paris, dar au făcut sa sara toate fabricile de muniţii şi armament din zona suburbana. Se zice, de asemenea, ca după manifestaţia de la Hotel de Ville, populaţia ar fi devastat un număr însemnat de prăvălii din centrul oraşului. Ştirile de pe front sunt dezastruoase. Havre a fost ocupat la o extremitate a liniei; la cealaltă au început atacuri masive îndreptate din Sarre asupra liniei Maginot. Pe Marna, nemţii au ocupat Vitryle Francois şi înaintează vertiginos. Miroase a dezastru. Comunicatul german anunţa ca a treia faza a campaniei din occident a început şi ca va fi urmărită pana la distrugerea armatei inamice. Guvernul francez mutat întâi la Tours s-a refugiat la Bordeux. Pare ca se ridica glasuri multe pentru încheiere de pace. Se crede ca printre ele ar fi şi al lui Petain. Se vorbeşte de adevărate mişcări populare pentru încetarea războiului. Un mutilat de război francez a urlat la un post de radio probabil german ca cei care au tarat Franţa în război sunt criminali şi ca soldatul francez nu trebuie sa se mai bata. Umilitul apel pe care Paul Reynaud l-a adresat Statelor Unite pare a fi un semnal de alarma: daca nu ma ajutaţi, sunt silit sa ma predau. De o pace separata a Franţei pare a se teme şi Anglia; declaraţia de solidaritate britanica radiodifuzata în lumea întreagă, apelul Reginei Angliei aseară îndreptat către femeile franceze – par sa fie simptomele acestei temeri. Statele Unite au răspuns: „Vom face tot ce este cu putinţă ca sa ajutam Franţa.” – adică nimic sau aprope nimic. şi ce ajutor va putea da Anglia? Avioane şi inca. Vae victis, vae victis! Tangerul a fost ocupat de spanioli. Cu învoirea Comisiei Internaţionale, spun cei de la Madrid – cu învoirea lor, spun francezii. statutul international continua sa fie în vigoare. Spaniolii pretind ca n-au ocupat milităreşte Tangerul decât pentru garantarea neutralităţii sale.

Pe când nemţii şi franczii se bat, italienii trag comunicate. Şacalii s-au mărginit pana acum la încercări. Cu Egiptul, Italia a pretins pana acum ca e pe picior de pace, desi toate avioanele engleze care au bombardat Cirenaicaq au decolat de pe teritoriul egiptean. Din telegramele de azi rezulta ca ministrul Italiei la Cairo şi întreg personalul delegaţiei au părăsit Egiptul.

Turcia continua sa se zbată, dar se pare ca cauza păcii e câştigată, cel putin pentru moment.

Guvernul din Nanking (sub influenta japonezilor) a cerut puterilor europene beligerante sa evacueze din concesiunile internaţionale contigentele lor de trupe. Se pare ca la Sanhai o înţelegere ar fi intervenit intre englezi, francezi şi italieni (!) pentru organizarea rezistentei împotriva exigentelor Tchno-japoneze.

Rusia contează.

Iosif Visarionovici Stalin.

Postul de agent telefonist la primăria din Paşcani (Moldova) devenind vacant se publica un concurs, în Monitorul Oficial, pentru obţinerea lui. Pentru acest post retribuit cu 1.800 lei pe luna se cer la examen cunoştinţe înşirate pe o coloana întreagă a monitorului. Candidaţii trebuie sa fie licenţiaţi (!) sau cel putin bacalaureaţi, sa posede cunoştinţe de geografie, de istorie, de literatura – sa posede codul penal şi toate legile de organizare a statului, şi statistica! Ce statistica, domnule primar? Dl primar e un partizan al selecţionării funcţionarilor, nu gluma! Tara lui Hubsch, domnule.

Blumenfeld, care s-a împrietenit cu ruşii, îmi povesteşte de la ei. Lavrentiev, noul ministru acreditat la Bucureşti, vine cu mâinile pline de ramuri de măslin. Desigur, Moscova, vrea sa preia în Balcani influenta deţinută pana acum de Anglia şi de Franţa, prăbuşite. Dar la acest rezultat vrea sa ajungă nu numai prin metode pacifice, dar inca asigurând pacea în Balcani. Chestiunea Basarabiei, care se va aranja ea odată, nu poate da loc la acte de ostilitate fata de Romania din partea Sovietelor, care nu înţeleg sa zdruncine intru nimic situaţia şi forţa României pe care Rusia contează ca pe un stăvilar al unei exagerate întinderi a Germaniei către sud-est. Sa fie numai asa. Blumenfeld mai pretinde ca ruşii nu admit decât un singur om la Guvern în Romania – şi acela as fi eu!

Expediat azi-dimineaţă pe Korsec, cu un vagon special.