„Mi-e inima cat un purice”

Pe front, lucrurile au ajuns aproape la debandada. Verdunul a fost ocupat într-o singura zi, linia Maginot a fost străpunsă într-un singur atac. Langres a fost luat din fuga, avangardele motorizate au ajuns pana la Dijon. Armata franceza e sleita şi pare a nu mai dispune nici de miniştri, nici de care, nici de aviaţie la inlatimea cerinţelor. Rhinul a fost trecut şi nemţii sunt astăzi din nou în Alsacia. Trupele franceze sunt prinse de o parte în regiunea Vosgilor, intre armatele germane care înaintează din Alsacia şi cele care coboară la sud de Langres – iar de alta cele din regiunea Metzului, intre coloanele care au străpuns linia Maginot şi cele din Argonne.

Situaţia aproximativa de pe teatrul de operaţiuni occidental pana în seara de 16 iunie.

La Paris, gratie disciplinei exemplare de care dau dovada trupele germane, viaţa a început sa redevină quassi-normala. Ordinea este încredinţată sergenţilor de oraş şi jandarmilor francezi. Pana şi factorii poştali au reînceput sa circule.

În populaţia Parisului, germanii pretind ca au găsit un profund resentiment împotriva Guvernului francez şi a englezilor, care au forţat mana Franţei, silind-o sa intre în război.

Dar ce sunt toate acestea pentru noi pe lângă ştirile ce ne vin din Răsărit. După Lituania, Sovietele au ocupat milităreşte ieri şi Letonia, şi Estonia, cărora le-a trimis ultimaturi în genul celui înmânat Guvernului din Kaunas. Se zice ca ocuparea acestor trei tari ar fi datorata faptului ca Moscova ar fi descoperit o înţelegere încheiată intre ele şi Germania. De aici şi toate diviziile trimise pe frontul Poloniei şi al Prusiei orientale.

Sa dea Domnul sa fie aşa şi sa nu fie pur şi simplu planul Sovietelor de a recupera vechile granite ale Rusiei, caci în acest caz vine randul nostru. Mi-e inima cat un purice.

Cu ce va veni în traista noul ministru al Moscovei? Nu-mi vine totuşi sa cred ca Germania ne va abandona cum a abandonat Statele Baltice. E petrolul nostru la mijloc.