1 iulie.

M-au lăsat sa dorm, ca sa aflu azi dimineaţă atacurile bandelor ungureşti dintre Halmei şi Sighet. Vreo zece pichete româneşti au fost atacate aseară intre orele 10 şi 1 după amiaza noapte. Câteva pichete au fost arse; în unele locuri ele au fost cucerite de unguri – pretutindeni au fost insa reluate de romani. Printre comitagii se semnalează şi soldaţi. Raportul Statului Major vorbeşte de aruncătoare de mine, de mitraliere, într-un loc chiar de tunuri! Vreo 60-100 de unguri au rămas pe teren, morţi şi răniţi. Avem şi noi pierderi, dar neînsemnate (?).

Am protestat imediat la Budapesta. Am chemat pe Fabricius şi pe Ghigi, le-am povestit cele întâmplate şi le-am declarat lămurit ca, daca ungurii caută război, război vor avea şi imediat. Reprezentanţii Germaniei şi Italiei au părut foarte impresionaţi şi au plecat sa telegrafieze la Berlin şi la Roma…

Cu câteva minute înaintea lor a sosit la Minister domnul Bardossi cu o nota prin care îmi semnifica ca explicaţiile date de Guvernul roman cu privire la mobilizare erau insuficiente. L-am primit bine… Se făcea ca nu ştie despre cele petrecute azi-noapte. I-am arătat ca astea erau la ordinea zilei, nu mobilizarea noastră.

Constantin Argetoianu – Pleacă Tătărăscu, vine Gigurtu

23 Septembrie 2006 | de