20 APRILIE

„Împăcarea” lui Mihalache continua sa agite mocirla. Ies la iveala amănunte nostime. Pare ca Tătărescu a fost în curent cu negocierile şi ca le-a chiar înlesnit. El ar fi acela care la începutul săptămânii ar fi dus pe Mihalache de-a dreptul la Rege, la acea faimoasa audienta în care Regele ar fi spus modârlanului: „Domnule Mihalache, am nevoie de ajutorul d-tale!”. Modârlanul a invocat argumentul cu „rezerva ce trebuie păstrată pentru viitor” şi altele – dar în cele din urma s-a predat. Pare ca Tătărescu a împins pe Mihalache, ca prin influenta lui sa scape de „echipa” ţărănista moştenită de la Călinescu, şi cu care nu e nimic de făcut, dar pe care Regele nu vrea sa o sacrifice. Miniştrii, ca şi Vaida (desi preşedinte al FRN-ului), n-au ştiut nimic despre lovitura ce se pregătea; echipa ţărănista pe care Mihalache, dar mai ales Madgearu o urăşte de moarte e fiarta, şi convinsa ca Madgearu nu se va lăsa pana ce Mihalache nu va obţine înlocuirea ei. Nu iartă armeanul pe belferii care de doi ani de zile se uita de sus la el şi se lăfăiesc în automobilele Statului, pe când el aleargă în praf şi noroi. Nu trebuie uitat ca zişii belferi erau clasaţi „in partid” cu o suta de trepte sub Madgearu.

Binecuvântarea lui Iuliu Maniu.

Cred ca „echipa morţii” s-a emoţionat pe gratis, caci împăcarea Regelui cu Mihalache nu înseamnă şi influenta din partea acestuia asupra Suveralui, care cu greu va găsi mutre pe placul lui mai arătoase ca Andrei, Ghelmegeanu şi Gafencu. Mihalache a fost la Cluj, la Maniu după prima sa întrevedere cu regele. Maniu a ascultat explicaţiile subşefului sau, n-a aprobat pasul pe care-l hotărâse, dar în cele din urma i-a dat binecuvântarea. In acea întrevedere s-a hotărât schimbul a doua scrisori. Despre a lui Mihalache am vorbit ieri. Răspunsul lui Maniu, publicat de ziarele de azi-dimineaţă, suna astfel: „Iubitule domnule Mihalache, Întrucât consilierul regal cu care ai fost distins (Ar fi putut sa zică „destins”!) nu te obliga la altceva decât la exprimarea sincera a convingerilor d-tale, când ele vor fi cerute, numirea d-tale de Consilier Regal nu poate influenta asupra legăturilor personale şi ideologice ce ne unesc. Primeşte, te rog, asigurarea deosebitei mele stime şi prietenii. Iuliu Maniu”. Scrisoarea începea cu consideraţiuni asupra devotamentului domnului Iuliu fata de Rege, dar şi cu aspre critici la adresa politicii duse de Suveran – şi se sfârşea cu constatarea ca dl Ion Mihalache rămânea membru credincios al Partidului National Ţărănesc. Mihai Popovici a fost expediat la Cluj şi a obţinut suprimarea pasajului iniţial şi schimbarea frazei cu „Partidului National Ţărănesc” în fraza subliniata în textul lui Maniu, reprodus mai sus. Se zice ca Maniu nu e prea nemulţumit sa se fi scăpat de Mihalache, ca Mihai Popovici – care a făcut pe samsarul intre Mihalache şi Maniu – e mulţumit şi ca Madgearu e incantat, fiindcă vede de pe acum, în veninoasa sa imaginaţie, cadavrele rivalilor sai. Dar e unul care înjura şi scuipa, e dl Lupu, care voia tocmai sa joace el rolul lui Mihalache, rolul de „canalizator” al ţărănismului (?) spre Coroana şi care se vede distanţat de ţoapa. S-a oferit el lui Voda în ultima sa audienta, dar Voda a preferat ţoapa, şi doftorul a rămas cu botul pe labe. Se vorbeşte în oraş şi de „proxima” numire a lui Dinu Brătianu ca Consilier Regal. Fapt este ca va fi primit aizi în audienta. Mie, numirea lui mi-ar face placere; e un om cumsecade, şi vorba francezului: cu cat sunt mai multi nebuni, cu atât se rade mai bine”.

„Un act întârziat”

Si „împăcarea” cu gardiştii a supărat rau „echipa lui Călinescu”. „Cum, spun ei, de doi ani de zile am lovit, ne-am compromis, am fost coada de topor – şi acum Regele vine şi se împacă cu vrăjmaşii noştri şi ne lăsa prada lor?” Exagerează echipa, Regele nu ii da prada, Regele nu s-a pus sub papucul epavelor legionare. Împăcarea cu gardiştii ramane ca un act întârziat în politica Regelui, prin urmare ca o greşeală. Putea sa se împace cu ei înainte de omorurile săvârşite, nu după. In audienta pe care le-a acordat-o, Regele a spus ca n-ar fi trebuit nici o clipa sa mărturisească: „S-au făcut greşeli de o parte şi de alta”, „Am fost greşit informat”, „N-am provocat eu (!) omorurile săvârşite” şi altele! „Băieţii” n-au ieşit entuziasmaţi de la Palat, cu toate declaraţiile lor ditirambice de devotament. Ce se va mai întâmpla vom vedea. Pare ca internarea lui Madgearu la Bistriţa a fost făcută de Ghelmegeanu care avusese vânt ca ceva se învârteşte cu Mihalache, şi a voit sa rupă punţile intre Fustanela şi Palat. Dar a dat greş, şi n-a izbutit decât sa înteţească furia lui Madgearu. Madgearu trebuia sa fie eliberat abia maine. Dar Mihalache a obţinut un ordin direct al Regelui, prin Urdareanu, şi Madgearu a fost pus imediat (joi) în libertate. De asemenea, cu lagărele de concentrare, unde se mai aflau câţiva legionari, ordinul de desfiinţare generala a pornit tot de la Palat. In timpul audientei gardiştilor, Regele, la cererea „băieţilor”, a chemat pe Urdareanu şi i-a poruncit sa transmită pe loc ordinul de liberare, la Ministerul de Interne. Regele a spus „băieţilor” ca se va sprijini de acum înainte pe ei (!) şi a primit mai toate condiţiile puse de dânşii şi pe care le-am enumerat la timp.

Istorie politica – 'Baze militare ruse în schimbul Basarabiei'

11 Martie 2006 | de.

Constantin Argetoianu.

Arestat pentru germanofilie