21 MARTIE.
Lovitura de teatru: de unde ne aşteptam la o simpla remaniere a ministerului Daladier, telegraful ne aduce vestea demisiei sale şi a întregului Cabinet. Metodele democraţiilor se pierd în negura tuturor fanteziilor; repetatele voturi unanime de încredere pe care le-a recoltat Daladier în ultima vreme au dus la căderea lui. De unde pana ieri nu putea presupune un alt om în fruntea Guvernului Franţei, astăzi se vorbeşte de alti zece, dar de el, nu.
Pe Daladier l-a mâncat Finlanda. Ca şi opinia publica, Camera a fost enervata de „Score”-ul meciului ce se joaca, în care echipa germana înseamnă într-una puncte, iar echipa franco-engleza, niciunul. După şedinţă secreta de alaltăieri de la Camera Deputaţilor, Daladier a cerut vot de încredere, şi încrederea i-a fost acordata cu 245 de voturi contra! dar cu 300 de abţineri. Fata de aceasta situaţie, Daladier a remis ieri-dimineaţa Preşedintelui Republicii demisia întregului Cabinet. Preşedintele Lebrun a primit demisia si, după ce a consultat pe preşedinţii Camerei şi Senatului, a însărcinat cu formarea noului Guvern pe Paul Reynaud, ministrul de Finanţe în Cabinetul Daladier.
La Paris, ca şi în Anglia, opinia publica socoteşte ca războiul e dus prea moale şi ca toate iniţiativele sunt lăsate Germaniei. Schimbarea de Guvern de la Paris trebuie interpretata ca o dorinţă a Parlamentului – care în aceasta privinţă oglindeşte perfect opinia publica – de intensificare a războiului. Nu e exclus ca la Londra sa se întâmple ce s-a întâmplat şi la Paris…
Paul Reynaud a început negocierile sale, caci vrea sa constituie un Guvern de uniune naţională, mergând de la Blum pana dincolo de Louis Martin. Pana acum a întâmpinat refuzul lui Daladier, care n-a primit sa conducă mai departe Departamentul Apărării Naţionale, pretextând nevoia de odihna… Reynaud va da azi Preşedintelui Republicii răspunsul sau, daca poate sau nu sa constituie noul Guvern.
La Berlin, demisia lui Daladier n-a impresionat, desi criza este judecata sub adevăratul ei aspect: o dorinţă de înteţire a războiului…
Căile democraţiei sunt insondabile
26 Noiebrie 2005 | de.
Constantin Argetoianu.
Dom' Miţita Finantu
