22 ianuarie.

Linişte şi pace în Balcani.

Toate pachetele, toate scrisorile, toate gazetele care ies din Anglia sunt controlate. Numai la Londra în biroul Cenzurii lucrează peste 3.000 de funcţionari. „Războiul este un lucru frumos”.

Agenţia „Havas” difuzează o ştire după care Mussolini ar fi întrebat pe Hitler – nu se precizează daca telefonic, prin telegraf sau prin mijlocirea unui trimis special – despre telurile de război ale Reichului în Baltica şi în Balcani. Ducele ar fi adăugat ca, în cazul în care Reichul ar favoriza o expansiune sovietica în aceste direcţii, Italia se va vedea nevoita sa revizuiască politica ei externa, parca n-ar fi revăzut-o deja – şi inca de doua ori, de la izbucnirea războiului.

Berlinul ar fi răspuns ca în conflictul ruso-finlandez, Germania înţelege sa păstreze o desăvârşită neutralitate, iar în ce priveşte Balcanii vrea linişte şi pace, fie şi numai ca sa se poată aproviziona mai departe din aceste regiuni…

Pe de alta parte, Guvernul Reichului da cea mai categorica dezminţire informaţiei răspândite de presa franceza privitoare la o înţelegere noua germano-rusa în virtutea căreia Sovietele ar ceda Germaniei Galiţia în schimbul unui ajutor în Finlanda.

Nemţii sunt foarte plictisiţi de izolarea tot mai mare a Germaniei în opinia publica mondiala din cauza simpatiilor unanime de care se bucura Finlanda şi a legăturilor Reichului cu Moscova infama.

În ziarele de azi o alta ştire senzaţională: Germania ar fi trimis agenţi în străinătate ca sa prepare o ofensiva pentru încheierea unui armistiţiu pe baza evacuării Poloniei şi Cehiei… Pare inverosimil.

Se comunica din Helsinki ca alaltăieri, sâmbătă, a fost cea mai grea zi din cate a avut de indurat nenorocita Finlanda. Neputincioşi pe pământ, sovieticii şi-au dat drumul din aer. Peste 300 de avioane au bombardat toată ziua principalele oraşe. Ruşii ataca întâi bombe luminoase care nu se sting îndată şi lămuresc astfel locurile asupra cărora avioanele lasa apoi sa cada bombe incendiare şi destructive. Numai la Abo ar fi fost astfel distruse vreo 800 de case. Stricăciunile materiale au fost îngrozitoare, dar victime omeneşti foarte puţine: se vorbeşte de mai putin de 10 morţi şi de vreo 100 de răniţi în total…

Pe frontul Careliei, finlandezii au respins toate atacurile ruseşti şi au capturat material de război. Avioanele finlandeze au bombardat cu succes bazele aeronautice ruseşti, distrugând multe avioane…

Crucişătorul englez „Granville” a fost scufundat. Au pierit vreo 8 oameni, 73 sunt dispăruţi (?) – restul pana la 118 salvat. „Granville” e al 5-lea crucişător de acelaşi tip (1.485 tone deplasare) scufundat de la începutul războiului.

Vreme oribila în toată Europa. In Ungaria viscol nemaipomenit. La noi, ieri, termometrul s-a urcat pana la +1oC, apoi către seara s-a coborât iarăşi (azi-dimineaţă -7oC) şi astfel s-a întins un polei pe care oamenii şi vitele aluneca şi îşi rup picioarele…

Conferinţele chino-japoneze din jurul Anului Nou par sa nu fi dat rezultate, fiindcă condiţiile puse de japonezi pentru o împăcare au fost găsite inacceptabile de chinezi. Luptele intre cele doua parti au reînceput, mai violente şi mai nemiloase ca oricând…

23 ianuarie.

Poziţia Vaticanului.

Alaltăieri seara, duminica, a avut loc o masa cu poker la Urdareanu. Prezenţi pe lângă Majestatea Sa Regala, Maria Sa Duduia, perechea Malaxa, alti zei minori ai Camarilei si… dl şi dna Bujoiu! Inca o iluzie pierduta; am crezut pana azi ca Bujoiu era un băiat curat! Pfui, pfui! Masa şi „partida” au durat de la ora 6 seara la ora 4 dimineaţa. Pentru oamenii cumsecade Palatul nu e accesibil şi e natural sa fie aşa de vreme ce Regele îşi petrece viaţa cu escrocii lui familiari. Ce o fi căutat un om cinstit printre ei? Caci daca nu mai pot socoti pe Bujoiu om curat, il socotesc totuşi inca cinstit…

Un comunicat oficial german ne informează ca Ribbentrop a primit pe un comerciant danez, anume Plesz Schmidt, care i-a oferit un plan pentru încheierea imediata a păcii. Îndată ce a luat cunoştinţă de acest plan, Ribbentrop – adăugă comunicatul – a expulzat pe Schmidt. Fapt ciudat nu e ca Ribbentrop a primit pe Schmidt, caci danezul pare un om încăpăţânat şi după cum a ajuns la ministrul de Externe german ajunsese înainte la cel englez – dar s-a crezut util sa dea un comunicat cu privire la vizita primita. Dar cine ştie ce dedesubturi o avea aceasta vizita…

Fiindcă vine vorba de dedesubturi, Pilder mi-a spus – cu totul confidenţial, zicea el – ca negocieri de pace sunt în curs prin mijlocirea lui Roosevelt. Cercurile din apropierea Führerului sunt destul de optimiste cu privire la mersul acestor negocieri care au întâmpinat insa o neaşteptată opoziţie din partea Vaticanului. Papa ar dori o schimbare totala de regim în Germania, şi pentru a-l împăca, Roosevelt ar fi acreditat un prieten intim al sau pe lângă dansul… O fi? Dea Dumnezeu sa fie!

Pana sa se ajungă la pace, telegramele agenţiilor ne aduc vestea ca Franţa a comandat 6.500 de avioane în Statele Unite şi ca Anglia vrea sa comande material de război în America pentru suma frumuşică de 1 miliard de dolari…

Ziarele berlinieze scriu asupra temei: „Germania nu mai are nevoie de comerţ maritim”, şi spera sa descurajeze Anglia prin asemenea constatări…

O noua ediţie portativa, pentru soldaţi, a cărţii lui Hitler „Mein Kaumpf” a ieşit de sub tipar. Cu aceasta ediţie, numărul exemplarelor tipărite pana acum a ajuns la 5.000.095. Cel mai mare succes de editura din lume şi din toate timpurile! Buna afacere pentru nenea Adolf. Se zice insa ca tot câştigul lui il da pentru operele de binefacere ale partidului…

Finlanda a publicat o carte „albastra şi alba” cu toate documentele privitoare la negocierile Finlandei cu Rusia pentru a dovedi ca condiţiile impuse de Soviete ar fi însemnat sfârşitul independentei finlandeze…

Revista de propaganda engleza Free Europe, care ni se trimite probabil fiindcă o plătim, publica în ultimul sau număr doua articole semnate unul de Coste Todorov, reprezentant al Bulgariei la SDN, altul de Balcanicus, care probabil e tot Todorov, sau un alt „ov” oarecare – articole în care suntem înjuraţi rau, în care se spune fara înconjur ca armata noastră e cea de pe urma şi incapabila sa reziste singura împotriva nimănui, ca sprijiniţi pe alţii şi pe noroc am despuiat popoarele vecine de pământurile lor…

Sub Cenzura, asemenea articole apărute în Anglia nu pot decât sa ne facă placere… Sau poate ca bulgarii au dat mai multi bani decât noi?

Sub titlul „Injurii nemeritate”, Iorga a scris în „Neamul Romanesc” de ieri un excelent articol de punere la punct. Are şi Fute-Vant zilele lui…

„Grazio”, un transatlantic italian, a ars intre Barcelona şi Genova, fara sa dea o mina nici sa fie torpilat. Li s-a părut italienilor ca războiul nu trimite la fund destule vase? „Grazio” s-a scufundat după ce toţi pasagerii au fost salvaţi. N-au pierit decât câţiva oameni la maşini în momentul exploziei care a provocat incendiul. „Grazio” făcea cursa din America de Sud la Genova şi deplasa cam 12.000 de tone.

Tarile Nordice şi Olanda au afirmat din nou nestrămutata lor hotărâre de a ramane neutre. Singurul ajutor pe care tarile Scandinave il pot da Finlandei, în afara de aprovizionările compatibile cu tratatele, e o acţiune cat de intensa pentru pace…

„Suntem un popor fara suflet”

Duminica a fost viscol mare în Oltenia şi în regiunile dinspre mune. Zăpadă a venit de la vest, din Banat. Maşinile pornite din Bucureşti spre Sinaia n-au putut ajunge la Ploieşti şi au trebuit aduse pluguri de zăpadă ca sa fie degajate, caci viscolul le închisese şi calea de întoarcere. Pe când ningea la o distanta de 20 kilometri, în Bucureşti străzile se dezgheţau şi se îngheţau la loc, ca să-şi frângă lumea picioarele… Teribila iarna!

Când o citi lumea peste 50 de ani – daca o mai citi ceva – ditirambele tuturor gazetelor la adresa Regelui şi le va compara cu înfăptuirile Majestăţii Sale, o sa se sperie de platitudinea şi de slugărnicia noastră manifestata, pe un ton şi mai hiperbolic în cuvântările şi în actele oficiale. Orice s-ar zice, suntem un popor fara suflet, şi bine face Hohenzollernul ca îşi bate joc de noi.

Ca toţi robii, nu îndrăznim unul sa ne ridicam împotriva acestei batjocuri, dar şi printre robi poate sa mocnească focul sub cenuşă…

Ca sa mai radem.

Era pe vremea ultimului Guvern liberal; Andreescu-Rico, o puşlama ce scotea o foaie de şantaj, „Avangarda” şi câştigase ceva bani, se războia în Verde cu Matak şi voia să-l scoată din Primărie. Izbutise sa facă o sciziune în Partidul Liberal local şi ţinea întruniri. Într-o zi, fata de o salisoara plina a exclamat:”…Si, domnilor, am fost la Roma şi am văzut pe Mussolini pe balcon aclamat de mii de oameni… Ducele m-a zărit, şi cum m-a zărit mi-a strigat: „Rigo, toto pungaşul ala de Matak e primar la Verde?”.

Alta, mai recenta.

Escrocul de Alboteanu (actualmente în puşcărie) pe vremea gloriei sale, cumula funcţiile de director la Propaganda cu cele de gazetar international. Cum nu ştia sa scrie, lua de la Cenzura gazete străine interzise şi traducea articole la noroc. Se vede ca într-o zi căzuse pe o gazeta germana sau germanofila care spurca pe Roosevelt.

Scribul căruia Alboteanu dicta, şi care era un prieten il întrerupe: „Nu crezi, dom-le Alboteanu, ca tocmai acum când te ridici nu e bine sa te certi cu Roosevelt?” – „Ai dreptate, a răspuns ilustrul, şterge…”

Nevastă-mea a prânzit ieri seara la Cosacescu, cu Malaxa care a întrebat-o: „Nu cumva n-a venit preşedintele (ala eram eu) din cauza mea? Am avut zilele trecute o discuţie cu dansul şi mi-a spus: „Intre concepţia dtale, dle Malaxa, de a vedea lucrurile şi a mea, sunt o mie de leghe”, şi poate s-a supărat pe mine.”. Nevastă-mea i-a răspuns ca habar n-are daca sunt sau nu supărat pe dansul, dar ca desigur nu el m-a împiedicat sa vin, caci nici nu ştiam de prezenta lui la aceasta masa – şi daca n-am venit, e ca nu merg nicăieri. Malaxa a fost apoi toată seara de o amabilitate greţoasă fata de sotia mea, căreia a sfârşit prin a oferi… un cal de curse.

Or, eu n-am vorbit mai mult de trei cuvinte cu Malaxa, de doi ani de zile… Cum a putut spune chiar nevestei mele o asemenea minciuna? Nu-şi da seama ca mi-o va repeta şi ca în cazul acesta ma voi simţi silit să-l consider drept nebun?

Se vede ca în bolnăvicioasă lui patima are năluci şi aude voci. Ceea ce l-a făcut sa creadă ca sunt „la o mie de leghe” de dansul e probabil atitudinea lui Pavlu în afacerea Auschnit, singurul lucru care-l mai interesează pe lume. Pavlu a fost numit de mine comisar al Guvernului la „Titan-Nadrag”, şi este devotatul meu. Probabil ca Malaxa e convins ca Pavlu n-a putut sa se dea de partea lui Auschnit decât cu consimţământul daca nu cu indemnul meu. In realitate lucrurile s-au petrecut asa. Pavlu a venit să-mi spună ca i se oferă un onorariu important ca avocat, daca consimte sa ia apărarea lui Auschnit (era la începutul afacerii) – şi mi-a cerut un sfat. I-am spus ca trebuie sa aleagă: ori comisar al Guvernului la „Titan”, ori avocat al lui Auschnit – alegerea insa sa o facă el cântărindu-şi interesele. Nici un alt sfat, nici o alta indicaţie n-am dat lui Pavlu caci afacerea Auschnit nu ma interesează. Am convingerea ca Auschnit nu e usa de biserica, desi găsesc ca procedura împotriva lui trece de limitele omeniei. Au fost doar toţi prieteni, şi o apa – pana acum… Cat despre ce gândeşte sau nu gândeşte Malaxa despre mine, nici capul nu ma doare. Eu i-am găsit merite şi calităţi şi l-am aparat întotdeauna pana acum. Vrea sa se puna pe alt teren fata de mine? Primesc cu placere.

Asigurarea siguranţei naţionale fata de Rusia