22 iunie.

Ciudat, drama petrecuta la Rethondes, în pădurea de la Compiegne, drama înscenată cu atâta arta – şi cu atât venin – de Hitler şi de oamenii sai, nu m-a emoţionat. Ce deosebire cu sentimentele care m-au scuturat în 1918, cu prilejul încheierii armistiţiului de atunci! Erau într-adevăr atunci doua lumi care se ciocniseră, şi la Rethondes se prăbuşise ultimul val de despotism medieval. Năzuinţele neamurilor oprimate şi chemate la viaţa izbucniseră într-un zguduitor imn de recunoştinţă…

Condiţiile puse de germani trebuie sa fie foarte complicate, caci nici pana azi (sunt orele 10) nu se cunoaşte rezultatul negocierilor din istoricul vagon.

Nemţii au hotărât sa duca la Berlin – după ce se vor termina negocierile armistiţiului – şi vagonul şi piatra comemorativa de la Rethondes, dar vor lăsa pe loc statuia lui Foch…

Francezii au aruncat în aer tunelul de la Valorbe, care lega Elveţia cu Franţa, pe ruta Simplonului… Zvonul răspândit ieri şi alaltăieri despre strămutarea Guvernului francez de la Bordeaux la Bayonne nu s-a adeverit. Deocamdată, Guvernul a rămas la Bordeaux – un semn ca armistiţiul se va încheia…