26 iunie.

Armistiţiul franco-italian a ieşit mai putin aspru decât ma aşteptam. Ma aşteptam la pretenţii de ocupare a întregii coaste mediteranice a Franţei, a Tunisiei, a Algeriei, a Siriei şi a altor puncte africane. Nimic din toate astea; o simpla demilitarizare a zonelor din dreptul fronturilor, pe o adâncime de 50-100 de kilometri, în teritoriul francez…

Pe cat au fost italienii de relativ moderaţi în pretenţiile lor, pe atât au plictisit lumea cu laudele pe care şi le-au tras şi cu fanfaroanele de nemaiintrecute victorii la care s-au dedat pana în ultima clipa a ostilităţilor. Daca n-ar fi venit armistiţiul, cele mai formidabile fortificaţii din lume ar fi fost înfrânte în câteva zile, Alpii ferecaţi prin care nimeni nu s-ar fi gândit sa treacă vreodată ar fi fost luaţi în fuga şi tricolorul italian ar fi fâlfâit pe Valea Ronului… şi toate astea fiindcă francezii i-au lăsat sa înainteze cu câţiva metri în ultima zi a luptelor… Italieni scumpi, scârboşi macaronari mai sunteţi!

Desecretizarile lui Churchill.

În Camera Comunelor, Churchill a vorbit ieri despre evenimentele din Franţa şi a făcut câteva destăinuiri. Paul Reynaud, fata de înaintarea inamicului şi de stările din armata franceza, a pus Guvernului britanic întrebarea daca e dispus sa dezlege pe cel francez de obligaţia de a nu încheia pace sau armistiţiu decât împreună. Churchill a răspuns nu, dar a autorizat pe Reynaud sa adreseze un apel de ajutor Statelor Unite… După răspunsul sosit din Washington, Guvernul francez a comunicat celui englez ca acest răspuns era nesatisfăcător. Atunci Churchill a autorizat pe Reynaud sa întrebe pe nemţi în ce condiţii ar fi dispuşi sa înceteze ostilităţile, fiindcă bineînţeles toate unităţile navale franceze s-ar refugia în prealabil în porturi englezeşti şi ar fi puse la dispoziţia amiralităţii britanice… Churchill a şi plecat spre Bordeaux, sa se înţeleagă mai de aproape cu Paul Reynaud, dar pe drum a aflat ca acesta demisionase. Guvernul britanic considera pe cel din Bordeaux cu un Guvern prizonier al nemţilor. Churchill nu ştie ce raporturi va mai putea avea cu dansul „prin gratiile de fier”, în tot cazul Anglia nu va uita poporul francez şi-l va salva din sclavie, după ce va învinge pe Hitler (paste murgule). Guvernul britanic va susţine orice încercare franceza de a lupta împotriva inamicului comun (aluzie la Guvernul francez înfiinţat în Londra de generalul de Gaulle) şi în aceasta privinţă Churchill a anunţat de mulţumire ca coloniile franceze nu vor recunoaşte armistiţiul şi vor lupta înainte. Cred ca Churchill se înşală. Poate ca Maroc, generalul Francois sa ia atitudine de răzvrătit, încolo nu…

Hitler a ordonat ca steagurile sa fâlfâie zece zile şi clopotele sa sune şapte zile în toată Germania, în semn de bucurie pentru marea victorie hărăzită de Dumnezeu nemţilor…

Windsorel mititel cu ducesa lui au şters-o din Franţa. Valurile il poarta ca şi pe Paul Reynaud, şi pe Mandel (zice-se) spre malurile Angliei…

Cotoi, principele Păcii, a dat instrucţiuni speciale la Radio pentru pronunţarea numelui sau. Nu cumva sa se zică Urdareanu, cum am pomenit cu toţii, ci Urda (a deschis)-rianu!

Nimic mai caraghios decât paţachinele de la Radio belindu-şi gura ca sa pronunţe numele lui Cotoi, după ordin, caci numele lui Cotoi e proslăvit de dimineaţă pana seara.

Ieri, la ora 13:00, Majestatea Sa şi-a primit Guvernul întreg, venit să-l felicite pentru „marele act”. Tătărescu i-a tras un discurs după reţeta lui vorbe goale înşirate, fara miez şi fara sens. Regele a răspuns mai simplu, dar a avut prostul gust sa vorbească de morala… In fata lui Cotoi, şi cu Malaxa, şi cu Duduia la spate – ori şi cum, Sire…

Irina Sturdza a fost aleasa ieri preşedinta Crucii Roşii. Acum câteva luni, Regele a cerut sa fie data afara din comitet, fiindcă era gardista… S-au schimbat vremurile…