26 IUNIE.

Am arătat lui Tătărescu ca nu împărtăşesc temerile lui şi ca declaraţiile lui Fabricius ma mira caci nu corespund informaţiilor mele: temerile: ungurii şi bulgarii nu ne vor ataca nici nu ne vor felicita fara învoirea Germaniei şi a Italiei; ruşii fac şi ei în pantaloni fata de germani, fiindcă stiu ca Germania poate oricând îndrepta o suta de divizii împotriva lor aşa încât zborurile peste teritoriul nostru se explica prin grija de a şti daca au sosit nemţii la noi (Zborurile ruseşti mai au probabil şi alt scop. Noul ministru Lavrentiev a fost impresionat în călătoria sa de lucrările de fortificaţie şi de numărul de trupe din Basarabia. Cum ruşii ne considera acum ca flancul drept al armatelor germane, probabil ca au vrut să-şi dea seama, după raportul lui Lavrentiev, de situaţia dintre Nistru şi Prut). Declaraţiile: Fabricius spune una lui Tătărescu şi alta mie. Din cate mi-a spus el mie, din cate mi-a spus şi Neubacher şi din comunicările făcute de Gerstenberg lui Cecropid rezulta ca dimpotrivă nemţii nu vor sa ne apropiem de ruşi şi sa ne înţelegem cu ei – şi mai rezulta ca în caz de pericol o armata germana suficienta ca sa bage pe ruşi în draci, e disponibila. Am adăugat – şi atât mi-am permis în direcţia punctului nevralgic al politicii noastre, în acest moment – ca probabil nemţii vorbesc cu fiecare după încrederea ce le inspira interlocutorul lor. Tătărescu a sărit pe ocazie ca să-mi declare ca are toată încrederea nemţilor, ca are cele mai bune relaţii cu ei, ca le-a propus o alianţă intima şi definitiva pe baza unui memoriu în care a invocat toate argumentele istorice începând cu 1884… „Si ce ţi-au răspuns?” – l-am întrebat eu. „Nimic, inca…” mi-a răspuns cu naivitate uşurat Guta…

Din politica externa am trecut la cea interna. Am fost Amândoi de acord ca FRN-ul dăduse faliment, ca ideea mea iniţială cu Regele în frunte fusese cea buna, ca o simpla înlocuire a lui Vaida prin Rege nu era posibila şi ca pentru şefia Suveranului, trebuia o formula noua. Am fost asemenea de acord ca persoana lui Urdareanu nu putea fi discutata: de vreme ce se recurgea la Voda, era natural ca acesta să-şi ia ca ajutor pe cine vrea el, pe omul sau de încredere. Ca ar fi fost mai bine ca Ernest sa nu facă pe Napoleon, e alta chestiune asupra căreia am fost iar de acord. Asupra celui de-al treilea punct esenţial al schimbărilor politice din săptămâna trecuta, asupra cucutarei Gărzii de Fier în capul bucatelor n-am mai fost de acord. Eu am lămurit ca învierea Gărzii e o mare gresala, pe care nu o cer nici nemţii. Aceştia cer numai un lucru: ca simpatizanţii lor din prima ora sa nu mai fie împuşcaţi, – dar de acolo pana la pupaturi, e o distanta!

„Ştie ca Regele i-a ucis doi fii”

Tătărescu a pretins ca mai bine era ca acest curent viu, orice s-ar zice, sa fie canalizat de Rege. Am replicat ca toţi oamenii aceştia veneau sa se alăture de Rege fara nici o sinceritate, şi numai ca sa se poată mişca şi sa poată lovi în linişte. „Cum vrei sa cred eu – am conchis – în sinceritatea unui Ion Zelea Codreanu în fruntea pocăiţilor, când ştie ca Regele i-a ucis doi fii?”. Tătărescu pretinde ca nu se va da un rol prea important gardiştilor. Poate un Subsecretariat sau doua, în caz de remaniere, poate pe ici pe colea o prefectura. Despre dizolvarea Corpurilor Legiuitoare (!) nu e vorba… Cum aflasem de dimineaţă ca Mihalache şi dr. Lupu se solidarizează cu Maniu şi nu intra în Partidul Naţiunii, am întrebat pe dl prim-ministru cum ramane cu dl Consilier Regal Jean Mihalache, de doua ori răzvrătit, şi împotriva Partidului Unic, şi împotriva Senatului, cu care e în proces… Tătărescu mi-a adus atunci la cunoştinţă ca Mihalache îşi dăduse demisia din sarcina de Consilier Regal… (Decretul prin care s-a primit aceasta demisie a şi apărut în ziarele de azi). Am mai fost de acord cu Tătărescu ca prea s-a mers cu ovreii în reglementarea admiterii în noul partid. Nimic şi nimeni nu cerea în tara noastră crearea a doua categorii de cetăţeni, pe care nici Constituţia nu le încuviinţează. Decretele trebuie astfel interpretate: ovreii nu vor putea face parte din consiliile de administraţie şi din comitetele de direcţiune ale colegilor sau corpurilor constituite. Vor putea fi impiegaţi şi chiar directori de întreprinderi şi exercita profesiile liberale… După ce am pus mai mult sau mai putin tara la cale, Tătărescu ma întreabă daca as primi sa intru într-un Guvern lărgit, prezidat de oricine (eufenism ca sa nu spună ca de el) Guvern menit sa acopere răspunderea regala, care nu trebuie lăsată sa se expună singura furtunilor ce pot sa vina, caci el, Tătărescu nu crede ca vom putea scăpa fara sacrificii, acolo unde chiar argumentele etnice sunt împotriva noastră. Aceasta era chestiunea pe care voia sa mi-o puna, când mi-a cerut la Clubul Miliardarilor sa ma vadă peste 3 zile. Am răspuns foarte simplu ca n-am nici o ambiţie de Guvern, ca doresc sa raman ce sunt, dar ca n-aş putea refuza concursul meu – fie şi într-un loc de prefect – daca acest concurs ar fi menit sa aducă un cat de mic folos tarii mele… Mulţumit Tătărescu a întrebat: „Nu pleci din Bucureşti zilele acestea?” – „Nu”.

După Tătărescu am văzut pe Cancicov. Nu pricepea nimic (desi e un prieten al lui Urdareanu) din toată bulversarea politica din zilele trecute. Considera mai ales pactul cu Garda de Fier ca o mare gresala. Despre Tătărescu mi-a spus ca minte de cate ori deschide gura. Guvernul nu mai are nici o autoritate, nici chiar asupra funcţionarilor din ministere. E anarhie peste tot. Cancicov mi-a dat o dovada despre aceasta anarhie, cuvântarea radiodifuzata ţinuta chiar ieri de dl dr Simionescu, preşedintele: „Generaţiunii naţionaliste din 1922” (!), abia contopit în Partidul Naţiuni şi al Majestăţii Sale, care a urlat 20 de minute cerând plecarea imediata a Guvernului de epave ale trecutului şi înlocuirea lui prin „asii” naţionalismului integral. „Plecaţi, caci a venit randul nostru!”. Iată lozinca acestor domni, difuzata pe socoteala Statului! In ce priveşte „orientările pentru vremuri excepţionale” pe care le elaborează Consiliul Superior Economic, m-am pus repede de acord cu ministrul Economiei Naţionale…