29 IUNIE.

De alaltăieri, joi seara, sunt iarăşi „la maşină”, adică nu mai sunt om… Joi dimineaţa la orele 11, ma pregăteam sa ies din casa, când telefonul m-a chemat: Palatul Regal; eram poftit la „un Consiliu de Miniştri”, la orele 12 şi 20… N-am mai ieşit şi m-am întrebat ce putea fi. Sa fi fost o urmare a propunerilor lui Tătărescu, făcute totuşi în mod atât de vag, de a intra în Guvern? O presupunere, care nu-mi părea totuşi verosimila, caci înainte de a ma convoca la un Consiliu, m-ar fi chemat Regele sa „ma convingă”, sau ar fi venit Tătărescu să-mi mai vorbească… Sa fie ruşii? Sa ne fi făcut o boroboaţă? Mi s-a strâns inima… M-am îmbrăcat în uniforma şi la orele 12 am plecat la Palat. La Palat fusese aranjata o masa mare în sala Tronului, pentru consiliu. Cum am ajuns sus am dat de Ghelmegeanu: „ce e?” – l-am întrebat. Era mai galben şi mai descompuns ca de obicei… Mi-a susurat: „Ruşii…” – „Bine, dar ce?” – „Ultimatum…” Mi s-au tăiat picioarele… Încetul cu încetul, ne-am strâns cu toţii. Eram toţi consilierii regali, afara de Vaida (La şedinţa de seara a participat şi Vaida, sosit de la Braşov), de Cuza, de mareşalul Prezan şi de Vaitoianu. Mihalache, prin demisia lui din ajun, a scăpat de răspundere… Mai erau prezenţi şi toţi miniştri, şi generalul Tenescu, Seful Statului Major.