8 iulie.

Noveanu, ministrul gardist (la Inventarul Public!), a venit azi-dimineaţă la mine. „N-am venit la dvs. ca ministru, ci ca elev…” – au fost primele sale cuvinte. Ei nu renunţa la nimic din crezul lor, n-au făcut nici un compromis, n-au vrut sa intre în Guvern şi sunt buimăciţi de a se vedea miniştri. Niciunul dintre ei n-a uitat miile de morţi jertfiţi de o tiranie care vrea sa se puna acum la adăpostul unui curent pe care l-a persecutat atât de groaznic. Ei sunt conştienţi de ridicolul Guvernului actual, suferă de anumite promiscuităţi şi-şi dau seama ca căruţa nu va putea merge. Ei stiu bine ca Regele vrea sa compromită Mişcarea Legionara prin participarea reprezentanţilor ei într-un Guvern de faliment. Dar Regele se înşală; daca dânşii, miniştri gardişti, s-ar încurca în acţiunea lor. Mişcarea i-ar repudia pur şi simplu şi ar merge mai departe pe calea însângerată de atâtea jertfe. Au primit sa intre în Guvern fiindcă li s-a spus ca s-au obligat sa servească Coroana (Când cu destinderea…) şi ca e ordinul Regelui sa fie miniştri… Dar ca sa se vadă ce miniştri sunt, Noveanu mi-a povestit ca, răspândindu-se ieri zvonul ca vor sa demisioneze din Guvern, au fost înştiinţaţi ca în acest caz vor fi imediat închişi! Nu pot face un pas fara sa fie urmăriţi de agenţi… Cu trei zile înainte de a-i face miniştri, Politia ii cauta ca să-i aresteze!

Ei ma vor pe mine în capul Guvernului, n-au încredere decât în mine – eu sa fiu dascălul lor…

Bieţii băieţi!

Noveanu mi-a cerut voie sa vina mai des „să ma consulte”.

L-am autorizat cu placere, caci e inteligent şi simpatic… şi mişcarea lor are cel putin meritul de a fi sincera şi cinstita…

Parlamentul a fost închis ieri prin decret. Pentru ce a făcut, mai bine nu-l deschidea… Dar poate sa fi deschis putin ochii Regelui, copleşiţi inca de urdori.

Hitler se înapoiază la Berlin „după campaniile Norvegiei, Belgiei, Olandei şi Franţei” – şi i se pregăteşte o intrare triumfala. O merita şi nemţii ar fi ingrati daca nu l-ar primi ca pe unul din marii eroi ai omenirii…

În Franţa nu se mai vorbeşte decât despre atacul flotei engleze la Oran. După ruperea raporturilor diplomatice cu Anglia, amiralul Darlan, seful marinei franceze, a dat un ordin de zi în care vorbeşte despre laşitatea atacului britanic şi despre „asasinatele” de la Oran. Intre francezi şi englezi, ura s-a deşteptat mai violenta ca pe vremea bătăliei de la Azincourt.

Flotele se bat intre ele: cea engleza a mai scufundat un vas francez, crucişătorul „Frondeur”, în apele Cretei – iar cea franceza a bombardat şi atacat Gibraltarul… Caci nemţii, care au acum aliaţi în francezi, au dezlegat Guvernul francez de obligaţia de a-şi imobiliza şi dezarma flota în porturile sale…

De la Vichy vin ştiri tot mai neaşteptate! Pare ca noile legi constituţionale ce se pregătesc vor fi atât de orientate spre dreapta, încât se va decreta şi acolo un singur partid totalitar…

Sa nu facă greşeala noastră: dictatura nu e posibila fara dictator. E drept ca ei n-au pe Urdareanu şi pe Malaxa.

9 iulie.

Ciano a sosit ieri-dimineaţa la Berlin şi se da o mare importanta acestei vizite în care vor fi confruntate punctele de vedere germane şi italiene cu privire la Europa Centrala şi Sud-Estică.

Sper ca Italia îşi va da seama de primejdia care o ameninţă. Planul comunismului rusesc este acum vădit. Comunizare în Bulgaria pe capete, idem în Iugoslavia. Cu ajutorul curentului panslavist, devenit şi comunist, Sovietele vor căuta sa cuprindă prin Bulgaria, Iugoslavia, Polonia, Slovacia şi Cehia – jumătate din Europa… Romania şi Ungaria, singurele State neslave din partea locului, vor fi supuse cu armele în mana… Pe la noi şi pe la unguri, armatele sovietice vor înainta pana la Adriatica şi în inima Europei. Ce va face Italia atunci, ameninţată şi de curentul comunist din straturile muncitoreşti ale propriului sau popor? Italia trebuie să-şi dea seama ca, aici, în sud-estul Europei, doua mari Puteri lupta pentru hegemonie: Rusia şi Germania. Nu e de ajuns sa dea concurs Germaniei, împreună cu ea trebuie sa lămurească un plan de acţiune imediata, altfel totul este pierdut. Sa domolească pe tâmpiţii de unguri, sa ocupe eventual (prieteneşte, prin înţelegere), Iugoslavia, Romania şi Ungaria – şi cu toţii sa pornim împotriva Răsăritului.