Vladimir Mavrocordat vine din Italia, unde a luat contact cu multa lume, în diferite oraşe. Impresiile lui: 1) Nimeni nu vrea război; 2) Daca totuşi Italia ar trebui sa intre în lupta, nimeni nu vrea împotriva Franţei. Germania e urata pretutindeni, mai ales în armata. Volpi a mărturisit lui Mavrocordat ca lumea afacerilor e incantata, fiindcă Franţa şi Anglia au făcut şi fac multe comenzi în uzinele italiene, care pot astfel să-şi procure materii prime şi sa câştige mult. Tot Volpi a mai spus lui Mavrocordat sa n-avem nici o grija de unguri, caci nu-i lăsa Ducele sa ne facă o boroboaţă. Toate forţele Italiei sunt îndreptate împotriva comunismului, care din nenorocire – pretinde Volpi – face progrese în Iugoslavia, unde lucrurile de altminteri nu merg deloc. Mavrocordat a avut impresia ca, în cazul unei descompuneri a Iugoslaviei, Italia s-ar împăca destul de bine cu Dalmaţia…
Holul de la Athenee Palace s-a transformat intre orele 5:00 şi 7:00 în club politic. Acolo mişună toţi răsuflaţii politici de ieri, împarte dreptate şi urla doctorul Lupu, împuşca oarece franci „prietenii” de pe vremea ghelirurilor de partid rămaşi desculţi. Caci la Athenee Palace – şi nu numai intre 5:00 şi 7:00, ci toată ziua – e şi bursa de afaceri. Acolo, la bar, pun nemţii la cale toate afacerile lor… Zilele trecute a fost chef mare, s-au împărţit paharele la toţi galoşării lihniţi, în semn de bucurie „ca se terminase” cu afacerea floarea-soarelui, adică a unei societăţi pentru exploatarea oleaginoasei cu acelaşi nume, constituita pe modelul Societăţii „Soja”. Omul influent pe lângă „maherii” nemţi e Stefan Tătărescu, „der Herr Bruder”, cum il numesc teutonii…