Frontul Renaşterii Naţionale

Preşedinte al FRN-ului a fost numit Alexandru Vaida. S-a ales dintr-adins un ardelean, ca răspuns la toate pretenţiile afişate de Ungaria asupra Transilvaniei. Din trei vicepreşedinţi s-a numit numai unul: Tătărescu.

Secretar general a fost desemnat Giurescu, iar prim-secretari: pentru agricultura – Cornateanu, pentru industrie – Bujoiu şi pentru intelectuali – Victor Moldoveanu (!). N-am nimic de zis, daca n-a vrut sa primească regele, Vaida sau altul totuna e. Vaida e chiar poate mai bine ales decât altul – dar FRN-ul tot cadavru ramane…

Pentru vicepreşedinţi pare ca a fost cearta mare. Regele a voit sa numească pe Tătărescu, pe Victor Iamandi şi pe Istrate Micescu. Pe Tătărescu fiindcă era prim-ministru şi ca sa dea şi liberalilor o satisfacţie, pe Victor Iamandi ca şi complice al omorurilor, iar pe Istrate Micescu ca sa împace pe cuzisti şi pe foştii goghisti, care au început sa mârâie… Cu mare greutate, Tătărescu a obţinut sa amâne cele doua numiri şi sa rămână deocamdată singur vicepreşedinte…

Desi dejunasem la dansul, Tătărescu mi-a făcut aseară, la ora 6:00, o lunga vizita. M-a pus la curent cu ultimele înfăţişări în politica externa, unde, fara sa se fi întâmplat nimic senzaţional, lucrurile merg foarte mulţumitor. Cu Tzintzar Marcovici, întrevederea lui Gafencu a fost foarte cordiala; iugoslavii merg pe linia dreapta şi nici o nota discordanta nu se va auzi la Belgrad cu prilejul sesiunii Înţelegerii Balcanice. Dar iugoslavii mărturisesc mari dificultăţi, prinşi cum sunt intre Italia şi Germania… Turcii merg struna; cu Ungaria, ameliorarea sensibila. Cu Anglia-Franta şi cu Germania, toate în regula. Rusia, prinsa în Finlanda, a muiat-o de tot.

Tătărescu prevede mari dificultăţi pe terenul economic, pentru noi, şi înăuntru, şi în afara. E de acord cu mine ca regimul actual al devizelor e deplorabil şi ca trebuie schimbat. L-am întrebat de ce nu l-a schimbat pana acum, caci găsise tot pregătit de mine: a scăpat-o prin tangenta, după obiceiul lui, şi mi-a declarat ca, îndată ce s-o scula Miţita Constantinescu din pat (e bolnav de o criza de ficat), va da drumul decretelor. Ca şi mine, socoteşte împrumutul lansat de Miţita o tâmpenie – dar l-a găsit în curs de executare şi ma întreabă de ce l-am autorizat eu. Eu? Nici n-am ştiut de dansul. L-a hotărât şi lansat „Guvernul de la Palat”. Eu n-am putut decât sa trag consecinţele, pe lângă altele multe, şi sa plec. Vorbim de problema preturilor, de tarifele transporturilor, de petrol. Aci, Tătărescu îmi comunica şi ca englezii vor sa scadă cat pot producţia noastră, pe când nemţii vor sa o mărească – şi e la mintea omului, caci englezii nu tin deloc sa ne cumpere scump petrol ca sa nu-l dam nemţilor. Tătărescu crede totuşi, şi are dreptate, ca trebuie sa sporim producţia noastră ca sa putem da nemţilor şi obţine în schimb armament. Dar nu trebuie nici sa supărăm pe englezi, caci alături de ei vom juca finala… Trebuie manevrat cu tact şi pentru aceasta manevra un Comisariat General al Petrolului este indispensabil. Tătărescu îmi mulţumeşte ca am avut ideea să-l creez – şi eu ii mulţumesc ca l-a putut înfiinţa.

Mai vorbim de multe. De armament; merge, pe cat se poate, cu sărăcia noastră. Mai trebuie 35 de miliarde, îndată, peste investiţiile făcute. Spera o sporire de credit în Anglia; restul: rotativa.

Vorbim de administraţie – fara sa ne punem de acord. Îmi comunica numirile la FRN, care ma lasa indiferent. Eu mi-am spus formula mea; în afara de preşedinţia regelui, nici una-alta nu poate sa învie Frontul…

Convenim o strânsa colaborare intre Guvern şi Consiliul Superior Economic. Tătărescu vrea sa vina săptămâna viitoare sa ia parte la o şedinţă şi sa indemne pe miniştrii economici la un contact mai des cu Consiliul. Numai sa se tina de vorba…

E aproape hotărât ca Parlamentul sa se deschidă la 15 februarie şi ca sesiunea sa tina vreo trei luni. Tătărescu nu crede ca regele vrea o schimbare în alcătuirea birourilor. Daca o vrea, locul meu e la dispoziţie. Cu cat ma voi libera mai mult, cu atât mai fericit voi fi…

Ieri-dimineaţa a fost la mine dl Fetzer (Fritz). Dl Fetzer a venit cu Pilder sa se plimbe, caci – spune Pilder – e prietenul lui. De fapt, Fetzer este „consilier ministerial” în Ministerul Marinei şi om de încredere al Marelui Amiral Roeder, care joaca un rol din ce în ce mai însemnat în Germania şi a ajuns aproape rivalul lui Göring. Am impresia ca Fetzer este „un ochi” al lui Roeder, pe care seful l-a trimis la Bucureşti sa vadă şi sa raporteze. Înainte de a părăsi Bucureştiul, a venit sa stea putin de vorba şi sa ma întrebe daca am o dorinţă de transmis la Berlin. După ce i-am expus punctul nostru de vedere, pacific şi defensiv, i-am conturat pretenţiile noastre fata de Germania şi am conchis cu o singura cerere: asigurarea siguranţei noastre fata de Rusia… Am adăugat ca mai înaintasem, ca prim-ministru, o cerere identica, prin Gerstenberg, lui Göring – dar ca nu primisem nici un răspuns. E drept ca era înainte de dovada dezorganizării Rusiei şi a incapacităţii ei militare, date pe frontul finlandez… Fetzer mi-a făgăduit ca va raporta conversaţia noastră Amiralului… Pleacă fara sa fi văzut pe nimeni din Guvern. N-a luat contact decât cu mine, „ca prieten apreciat al Germaniei” (!).