„Pentru un ungur – trei români…”

1 1 ianuarie. Frigul continua şi e chiar în creştere. De-a lungul malului, Marea Neagra a îngheţat. La Iaşi şi Cernăuţi, termometrul a coborât pana la -30°. In Basarabia, prin Moldova, o suma de oameni au fost găsiţi îngheţaţi.

La Roma a nins ca niciodată şi ziarul francez „Excelsior” publica o fotografie senzaţională: domni şi doamne în costum de sport fac ski pe Piaţa Sfântului Petru, acoperita de zăpadă. La Bucureşti, temperatura se menţine cam la -20°.

Finlandezii continua sa reziste eroic, dar la Salla, unde ruşii au reînceput sa atace cu o vigoare neconstatata pana aci (poate influenta noului comandant general Stern?), au dat de greu…

Un aviator finlandez a dat o lovitura foarte frumoasa. A aşteptat pana a venit o escadrila sovietica asupra oraşului Helsinki, s-a înălţat pe un avion sovietic capturat de către finlandezi si, amestecându-se cu avioanele ruseşti, s-a înapoiat cu ele spre baza ruseasca de unde pornise. Aviatorii sovietici nu şi-au dat seama de prezenta inamicului printre ei, fiindcă pierduseră 2-3 avioane în lupta, aşa încât la înapoiere erau inca sub numărul de la pornire – cu finlandez cu tot. Nestânjenit astfel de nimeni, finlandezul s-a coborât pana la 50 de metri şi a lăsat o serie de bombe incendiare pe hangarele şi aparatele ruseşti… Sovieticii au fost aşa de buimăciţi, încât nici n-au tras asupra îndrăzneţului aviator, care s-a înapoiat nevătămat la baza lui finlandeza… Ca fapt de război e de toată nostimada.

Informaţii din ziarele străine vor sa arate ca la Veneţia, în conversaţiile avute cu Csaki, Ciano ar fi declarat ca Italia va sprijini revendicările teritoriale ungureşti. Nu stiu ce va fi vorbit Ciano cu Csaki şi ce i-o fi spus ca să-l domolească – dar stiu ca lui Victor Antonescu i-a vorbit foarte cuminte: „Cunosc stările din Transilvania şi îmi dau seama ca, daca ar trebui sa cedaţi oriunde teritorii Ungariei, ar trebui sa daţi Ungariei, pentru un ungur, trei romani – ceea ce nu se poate. Dar n-aţi putea da undeva un colţişor de pământ, la o granita o rectificare mai mult simbolica?”. Antonescu a răspuns cum trebuia, ca e la mijloc o chestie de principiu: sa nu dai niciodată, caci nu ştii unde te opreşti. Ciano a surâs şi n-a mai insistat.

Un mic conflict diplomatic – primul de la începutul războiului – s-a ivit intre Germania şi Italia pe chestiunea furniturilor de război destinate Finlandei, expediate din Italia şi oprite în Germania. Germania n-a răspuns inca la protestul Italiei.

Un comunicat german ne informa ca mai multe avioane engleze au fost atacate de trei avioane germane, deasupra coastei germane a Marii Nordului, şi ca trei avioane engleze au fost doborâte pe când avioanele germane n-au suferit nici o paguba.

Un comunicat englez relatează aceasta lupta dând rezultate exact contrare celor date de germani. Pe cine sa credem?

Moscicki cu fiica au ajuns la Freiburg în Elveţia şi s-au instalat acolo. Germanii nu ne-au mai plictisit cu chestia plecării lui din Romania, pe care au încasat-o. Dar polonezii se poarta prost; noi le-am dat, chiar şi ofiţerilor, libertate de circulaţie prin tara şi ei se folosesc de aceasta libertate ca sa treacă granita şi sa meargă în Franţa sa se înscrie în legiunea poloneza. Astfel a evadat zilele trecute generalul X, fost sef al Statului Major polonez. Când vor afla nemţii, au sa ne înjure rau… Liciu, faimosul prim-presedinte al Curţii de Apel din Bucureşti, a fost condamnat, după cum se ştie, la 8 luni închisoare, la Roman, pentru omor. Apelul trebuia judecat la Curtea din Iaşi. Dar Liciu a cerut strămutarea procesului, pentru legitima suspiciune. Într-adevăr, toţi magistraţii care trebuiau să-l judece la Iaşi fuseseră ad-hoc înaintaţi de Iamandi, care jurase pieire lui Liciu… Curtea de Casaţie a găsit cererea întemeiată – ce palma pentru Iamandi – şi a mutat procesul la Curtea din Galaţi.

Ieri, Consiliul la Banca de Credit. S-a aprobat bilanţul pe anul 1939. De când e Banca de Credit n-a avut bilanţul gata la 10 ianuarie. Nici măcar la sfârşitul lui februarie – de obicei prin martie. Bilanţul se prezintă cu totul altfel ca pe vremea lui Kaufmann. E un bilanţ sincer, cinstit şi cu notabile economii, desi au fost sporite lefurile funcţionarilor în cursul anului. E meritul lui Cancicov, care s-a înhămat la o treaba grea, dar a reuşit pe deplin.