Irimescu, sosit din America, vine sa ne vadă. A făcut călătoria cu pachebotul italian „Rex”, New York – Neapole (8 zile). La Gibraltar au fost opriţi de englezi şi invitaţi sa intre în port, unde „Rex” a fost reţinut 8 ore. Toată lumea a fost percheziţionată şi toată corespondenta ridicata spre a fi cenzurata şi reexpediata mai departe pe cale de uscat – chiar corespondenta pentru Italia. Pentru ca italienii sa se supună fara urlete şi protestări la asemenea vexaţiuni incompatibile cu legile internaţionale e ca sunt bine plătiţi sau răsplătiţi de Anglia…
Statele Unite, de pilda, nu primesc acest control si, după protestarea pe care au adresat-o Angliei, negocierile merg greu şi nu se ştie inca cum se vor sfârşi.
Irimescu povesteşte totuşi ca în Statele Unite unanimitatea opiniei publice este pentru anglo-francezi şi pentru ajutorarea lor. Nimeni nu vrea insa ca Statele Unite sa fie atrase în război – nimeni afara de Roosevelt, care ar fi câştigat pentru o intervenţie, dar, desi după Constituţie hotărăşte el de pace şi de război, nu poate sa facă nimic împotriva opiniei publice. Înainte de război, Bullit, ambasadorul american la Paris, ţinând seama numai de ideile şi de părerea lui Roosevelt, a mers cam departe şi a împins cat a putut Franţa şi Anglia în conflict: „Acum trebuie o decantare”. Ajutor cat de mult, dar numai atât şi inca şi asta „dat cu bani gheata”.
Americanii erau pozitiv informaţi, spune ministrul nostru, ca ruşii, daca ar fi terminat în câteva zile cu Finlanda, s-ar fi îndreptat înspre noi, nu numai pentru Basarabia, dar ca sa treacă peste noi pana la Strâmtori. Ca în acest scop s-ar fi înţeles cu Germania sa ocupe tara românească pana la Carpaţi… Rezistenta finlandeza ne-a scăpat. Ne-a scăpat şi fiindcă s-au răsturnat complet lucrurile. De unde pana acum o luna dictau ruşii – acum dictează nemţii. şi e cu totul altceva…
Tratativele dintre Anglia şi Japonia s-au încurcat iarăşi. Japonezii cer ca cei 21 de germani ridicaţi de pe vasul „Asama Maru” sa fie predaţi autorităţilor nipone. Englezii pana acum refuza… Iar chestiunea de prestigiu, de o parte şi de cealaltă…
Câteva cifre pentru lămurirea potenţialului Angliei şi Franţei cu privire la cheltuielile de război:
La Banca Angliei şi la a Franţei sunt 5 milioane de kilograme de aur, cu alte cuvinte, aur în valoare de 5 miliarde 600 de milioane dolari; totalul plasamentelor engleze în străinătate se urca la alte 3 miliarde dolari, în titluri care aduc un venit de circa 200 milioane livre (jumătate din aceste plasamente sunt în Statele Unite ale Americii) – adică circa 200 miliarde lei!
După cum se vede, creditul Angliei în străinătate şi mai ales în Statele Unite e inca solid!
Finlanda continua sa reziste eroic. Toate atacurile ruseşti continua sa fie respinse. Dar cata vreme va mai putea rezista aceasta mână de oameni?