Cântec de societate, compus în emigrație

Schimb toate ce s-află sub soare,

Pre toate ce s-a născut,

Că timpul pe aripi ușoare

Nu stă pe loc un minut. (Bis)

Legea ursitei în lume

Toate supune la giug,

C-a omului plânsuri și glume

Ca visuri vin și iar fug.

Pe-anului tânără frunte

Abie cununi o încing

Și iacă pe coame cărunte

De-albi fulgi norii amu ning.

Acele ce-n Olimp domnează,

Mii scânteioase lumini,

Ascund lucitoarele rază

Și iar răsar mai senini.

A traiului zilele însă,

Ce-atât de repezi s-alung,

Pe totdeauna sunt stânse

Dacă apusul l-agiung.

Acea fantazie ușoară,

Învăpăietă de dori

Ca fluturul schimbă și zboară

Să pască plăceri din flori.

Dar cela ce floarei se-ncrede,

În loc de dulce nectar,

Ah, prea târziu simte și vede,

Buzele pline d-amar.

Noi toți dineoară în pace

În dulce patrie am trăit,

Dar astăzi fortuna desface

Cele ce ieri a urzit.

Voioasa plăcere ni ține

În a ei cerc astă zi;

Aleu, cine știe de mâine

Unde și cum noi vom fi?

Dar tot așa n-a să rămâie,

Veni-va timpul mai bun;

Nu-s turbure toate părâie,

Nici norii nu tot s-adun!