Iac-aproape acea zi,

Întru care soarta crudă

Ruga mea va să audă

Ș-a ei legi va îmblânzi!

S-a plini duiosul dor,

Ca să văd a zânei mele

Seninoase, chiare stele,

Ce m-aprind d-atât amor.

Acea față voi vedea,

Ce s-asamănă c-o floare,

Unde sânt viețuitoare

Gândul ș-inimioara mea.

Noi în frunte vom privi

Sufletelor noastre stare,

Și ce dulce lacrâmare

Împreună vom uni!

Ea-mi va spune al ei chin,

Eu a mea durere-oi zice;

Amor, în cea zi ferice,

Vino, -nvață-un nou suspin!