Lui poeta Paraplin

Ce prin versuri strâmbo-drepte

Pe Esop vre să îndrepte

Apologul ista-nchin.

Primăvara chiar în zori,

Când sufla o boare lină,

Zburând iute o albină

Culegea miere din flori,

De la roză peste crin

S-așeza, și din pahar

Ce adânc li sta în sân

Sugea dulcele nectar.

Pe când ea se ostenea,

Făr de lucru petrecea

Musca și un mic țânțar

Ce ne supără-n zădar.

Amândoi trăiau pre bine

Ș-având ligă între sine

Pe iarbă s-au așezat

Și-n științei lor putere

Despre metodul dezbat

Cum se face bună miere.

Pare-mi-să că la gust,

Zisă musca cătr-albină,

Cum faci miere din cel must

Ea nu poate fi mai fină.

Dar amestecul, prepun,

Pentru nerve nu e bun.

Deci aș crede că în loc

De tei, roză, busuioc,

Să iei ceapă, măndragună,

Ce fac miere mult mai bună.

Iar țânțariul cear,- au zis,

Este aflare

Foarte mare,

Dar precum anțărț am scris

O idee minunată

Într-o foaie învățată,

Nu lua ceara din floare,

C-a fi mai luminătoare,

Mai vâscoasă și mai plină

De-i lua-o din rășină.

Când făcea congresul lor

Pentru a industriei spor,

Biat-Albină cu răbdare

Tot urma a ei lucrare.