Prin rostiri de adevăruri, ascunse-n cimilitură,

Aduc ție-ntăia oară cu plăcere-nvățătură;

În a vieței strâmba cale pe român să îndreptez,

Prin lupi, corbi, furnici și broaște a vorbi mă disfătez.

Adevărul salt nu place, de-i și bun, e plin d-asprime,

Dar când vitele l-or spune, n-a să supere pe nime.

De aceea a lor zise, cu gând binevoitor,

Să asculți, să ierți cutezul, prețuind țintirea lor.