Cu iuțeala unui fulger care scapără în ceri,

Ca un vis sau ca un sunet, Doamne, anii fug și pier

Cu-ntristări, cu bucurie,

Trec minute-n vecinicie,

Numai cele n-a pierit

Ce virtutei s-a sfințit.

De aceea agiută, Doamne, să lucrez acel ogor

Unde-n loc de spini să crească productul mântuitor,

Ca în ziua de pe urmă, care mi s-a însemnat,

Să pot zice că-n viață un grăunte-am semănat!