Pe a muntelui verzi plaiuri a ei umbre noaptea-ntinde,

De tăcerea cea adâncă orizonul se cuprinde;

A pădurei tristul freamăt, râul care murmura,

Prin acordul melancolic pe natură-adormita;

Dar pe-o stâncă înălțată singuratic priveghează

A Moldovei militarul pentru-a țărei sale pază.

A lui arme lucitoare prin tuneric fulgerau,

Și a coifului său coame de zefir se legănau;

Pasul lui în tact și graiul: cine vine? 'mpregiur tună

Și eho în depărtare la puternic ton răsună.

Deș-aiure cruntul Aris mii soții a văduvit,

Iar Belona cu făclie secerișuri a stârpit,

A lor furie-nvărvărită, buciumul cel de aramă,

Pe-a Moldaviei junime la resbel încă nu cheamă,

Că pământul ce-n pericoli în vechime a stătut

Se acopere acuma cu-a ostașilor săi scut.

Chiar ca tânăr pui de vultur, ce-n esemple se îndeamnă

A sumeței sale maice la zbor drumul când însamnă

Stând în viglă, este-ostașul celor răi înfrânător

Ș-a Igeei europee credincios apărător,

Că-n obeze ferecate p-egipteanul monstru ține,

Ce mugind se zbuciumează pe a Dunărei arine

Și din gură-nveninată vărsând moarte-nfricoșat

De mii sfere inocente undele s-a încruntat.

Priveghind ostașul postul în a nopței tunecime,

Aripata sa gândire se întoarnă la vechime,

La eroii ce stătură în strămoșilor pământ,

Ale cărora cenușă zace-acuma în mormânt.

De respect plin de mirare cugetează l-a lor nume

Și esemple de virtute care-a făptuit în lume.

Dac-a soartei grea povară multe veacuri a purtat

Și a patriei mântuire cu sânge-a răscumparat,

Răzămându-să în Pronie ș-a părinților credință,

Prin ei dacă țara încă a păstrat a sa ființă,

Nu-i virtute mai puțină, pentru cugetul mărit,

A-ndrepta în pace patria cătră scopul cel dorit,

Între mii cărări străine nemirita a alege,

A domni cu dreptul cuget, prin energie și lege,

Și-n temeiul de legi nouă a urzi un nou popor.

La aceste nalte fapte când ostașul cugetează,

Iacă soarele revarsă scânteioase-a sale rază,

Și-n luceafărul luminei văzând scris acea menire

Cum că Pronia decretează a Moldovei fericire,

Umilit de cunoștință, cu un suflet înfocat,

Plecând arma sa, ostașul ceste rugi a înălțat: