Un opozant
Domnilor deputați,
Nu voi abuza mult timp de răbdarea domniilor-voastre în această cestiune care preocupă deopotrivă pe orice român, și nu pun la îndoială patriotismul nimănui. Dar îmi place a crede – și nu mă sfiesc a o afirma sus și tare – că s-au găsit unii care să ne acuze pe noi – risum teneatis! – de ușurință, ca să nu zic mai mult în această cestiune.
Dar să anvizajăm cestiunea mai de aproape. Nu voi face personalități, domnii mei, dar vă asigur că nu eu voi fi acela care voi ascunde adevănul. Tant pis pentru cei interesați în cauză…
O voce: Numește-i pe nume!
— Nomina odiosa / Dar să trecem mai departe… într-un regim parlamentar nu trebuie să fie decît două partide: unul de guvernămînt și altul de control… Văd pe onoratul nostru coleg d. Chițulică surîzînd… Nu zîmbiți, d-le Chițulică, rira mieux qui rira le dernier /…
O voce: Dar d. Chițulică e absent!…
– Nu vă rejuisați, domnii mei: ab uno disce omnes… Voi continua dar… Dorința expresă a generației de la 1848 a fost categorică, și nu dv. veți putea abima întru ceva marile acte comise de acei bărbați cu care țara se poate făli!… Dar aș întreba pe onorabila bancă ministerială: ce gîndește d-sa în această gravă afacere? Care-i sînt părerile? Și dacă ele-i sînt într-un fel ori într-altul, pentru ce nu le avuează? Din această dilemă încurcată nu puteți ieși. Această cestiune atîrnă deasupra capetelor d-voastră ca sabia lui Damocles.
Atunci vă întreb: unde vă sînt convingerile? Ce vorbeați cînd erați în opoziție? Verba volant, scripta manent, și țara n-a putut uita cuvintele dv., căci ele s-au scris în conștiința națiunii!… Și cînd zic națiune. Înțeleg țara, căci nu trebuie să facem confuzii regretabile, pe care apoi le-am plăti prea scump…
Un cuvînt și termin. Îmi aduc aminte că odată m-am întîlnit cu m.-s. în tren.
Președintele: Nu atacați coroana, domnule deputat!
– Această observație nu mie mi se cuvine, domnule președinte, ci acelora care au atacat coroana în întruniri și pamflete… Ziceam dar că am întîlnit pe maiestatea-sa în tren. Aci îmi veți da voie să fac o paranteză.
Președintele: Veniți la chestiune!
– Iau act de parțialitatea biuroului!
Președintele: Nu aveți dreptul să calificați atitudinea biuroului!
– Atunci cer cuvîntul în cestiune personală!… Vă voi arăta eu dv….
Președintele: Nu aveți dreptul să amenințați!
– Ba am!
Președintele: Ba n-ai !
– Ba da!
Președintele: Ba nu!
– Ba da! Fac apel la domnii deputați… iar dacă voiți să-mi închideți gura cu asemenea procedeuri bizantine, aceasta dovedește că am lovit bine… Istoria ne va judeca… Am zis.
