Răspunsul la mesaj

Domnule Carol,

Mai întîi de toate, doresc ca mica mea epistolă să te întîmpine în momentele cele mai fericite ale sănătății matale. Cît despre mine, vei ști că m-am tăvălit de rîs cînd ți-am citit mesajul.

Ia ascultă-mă, nene, știu eu că ești rege și că un rege nu poate să spuie tot ce are el pe suflet; dar, să-ți spun drept, nu m-am așteptat să le torni așa late cum le turnași în mesajul de ieri. Le-ai turnat… l-aș… (sic!) parcă erai tocmit cu ziua.

Să ți-o spun: și eu spun multe mofturi cititorilor, că de-aia-mi zice Rigolo, dar ca d-ta nu sînt în stare să le ticluiesc.

Mai întîi zici că însurătoarea amicului Fritz și nașterea puiului de Carol au bucurat țara.

Ei, aș! Spune drept; crezi vreo vorbă din toate astea?

Cu mine nu umbla să faci politică și diplomație, pentru că eu nu te spui la nimeni, și nici rege n-am să mă fac, ca să zici că umblu să-ți iau locul. Dar, uite, aș da mult să știu ce crezi în conștiință cînd citești poliloghia aia pe care ți-o scrie Lahovary și vezi cum te aplaudă gogomanii.

Eu, să fiu ca tine, nene Carol, m-aș apuca odată și i-aș înjura de mamă, numai așa, de gust fistichiu, ca să văd: tot au să mă aplaude?…

La urma urmei, de ce ai fi rege dacă nu ți-ai permite cîteodată să faci o farsă lacheilor?

Mi-a părut întotdeauna rău că nu te pot găsi într-un colț, ca să-ți spun toate astea verde-n față, cum ți le scriu aici. Se zice că nu ești tocmai Tănase și că numai te faci Gheorghe, dar, altfel, din fire nu ești Enache. Ei bine, eu aș vrea să te întreb un lucru: Pleci de la palat înconjurat de jandarmi, ajungi la Mitropolie, asculți sfeștania mitropolitului, apoi mergi la Cameră de-ți citești fițuica aia tipărită.

Pe drum nu te salută nici dracu, la Cameră te aplaudă numai guvernamentalii; spune drept: cînd te-ntorci acasă ce gîndești? Cum îți pare țara asta? Cum îți par deputații lachei?

Eu, vezi, dac-aș fi rege, n-aș da două parale pe toate fleacurile astea, pentru că știu că ele se fac oricui are slujba asta, nu personal mie. Uite: dacă mîine ar veni cineva și ar face rege pe Nicu Metz, ori pe Costică Kneazu, eu sînt sigur că ei ar avea întocmai onorurile pe care le ai tu astăzi.

Lumea noastră e a dracului. Cîțiva au pus mîna pe putere, și pentru că nebunii vor totdeauna să aibă cîte un staroste, și-au pus în cap un rege. În fond. Însă, regele nu-i altceva decît alesul unei cete care ține în mînă pe cei mulți și toate bogățiile.

Acuma, dacă-i bal, bal să fie. Din momentul ce știu că nătăflețu ăștia au nevoie de mine – că altfel s-ar lua a doua zi de chică între ei – eu mi-aș plăti odată luxul să-mi bat joc de sufletul lor; dar știi, frumos, fără perdea, să le placă și lor!

Pe mine mă bate gîndul că gîndești tot ca mine. Dacă e așa, nu pricep de unde-ți vine încăpățînarea asta de catîr, ca să ții musai să fii rege pe viață… La urma urmei, ai făcut destule parale. Încît ai putea pleca pe aici încolo, ca să petreci unde ți-ar fi lumea mai dragă. Ce zor să faci păpușerii, să te faci de rîs, să te admire copiii și să lași să te ocărăsc eu cum îmi place!

Nu te-ai mai săturat de paradă, de tunuri, de jandarmi și de deputați? Adică, serios vorbind, ții mult să te aplaude Popovici-Răcăciuni, Dobrescu-Chitanță și Take Ionescu? Ții mult să ai un balamuc întreg în cap?

Nu ești om serios, vere Carol!

Am văzut mulți nebuni și mulți pasionați în lumea asta. Unul s-a împușcat pentru o actriță, altul a înnebunit căutînd să afle patratul cercului, un al treilea s-a spînzurat pentru că n-a reușit la examen… Cum îți spun, am văzut tot soiul de nebuni. Dar, ca om teafăr și cu parale fiind, să-ți faci capul calendar de bunăvoie și să discuți politică înaltă cu Catargiu numai tu ești în stare.

Ce-ți folosesc toate astea, poți să-mi spui?

Reclama? Dar cu banii pe care îi ai ți-ai putea face o reclamă strașnică, fără să recurgi la maimuțării proaste ca alea de ieri…

Fugi de-acolo, că nu te mai înțeleg; parol, nu te-nțeleg!

Nu vezi că, la urma urmei, vă trageți pe sfoară unii pe alții? Parcă ăia care te-au aplaudat ieri te iau în serios; ori tu pă ei?

Moft!

Iți spun eu: mai bine apucă-te de alt negoț și nu umbla cu spanacuri regale, că s-au deocheat!

Crede-mă pe mine, că eu nu-ți vreau răul!