Tot Regele, sireacul!

Motto :  De la rege vine toate îngrijirile ce se iau pentru bunul trai al soldatului.
El se silește a îmbunătăți soarta noastră răsplătind pe cei buni și dând, în
caz de infirmități, mijloace de viețuire prin legile ocrotitoare ce a întocmit!!

(Catechismul soldatului, de colonel I. Năsturel și maior N. Băicoianu.)

Poftim! Și oamenii își mai bat capul să stabilească rolul regelui într-un stat constituțional! lacătă că s-au găsit doi crai de la Răsărit, crai cu galoane și cu săbii, și au descurcat toată daravera asta, scurt și coprinzător. Ei, domnule! Mare lucru e să fie cineva geniu! N-are nevoie nici să citească studii constituționale, nici măcar să știe două buchii de gramatică, și descurcă chestiile cele mai grele. Pac! o dată cu sabia și ecce descurcătura! Așadar și prin urmare, de la rege vine toate îngrijirile, toate îmbunătățirile și toate legile ce se fac pentru soldați. Exemple:
Când Zadic intră-n casa lui Cojocaru ca să-i îmbunătățească nevasta, era la mijloc ochiul regelui... Bine că atunci când Cojocaru a dat cu bățul n-a spart ochiul maiestății-sale! Rămânea bietul vodă chior!...
Când maiorul Baldovici cere căprarului Ovici să-i trimită pe soră-sa ca s-o îngrijească, tot regele și-a băgat augusta-i coadă!
Când căpitanul Ghelț ucide pe un căprar cu sabia, cât de colo se vede voința m.-sale, care nu vrea să piardă nici o ocazie de a face legi protectoare!
Când cutare torturează pe țărani la Bordeni, gândiți c-o face de capul lui? Aș! M.-s. regele și-a vârât coada-i regală pentru ca să aiba ocazia de a da țăranilor torturați „mijloace de viețuire pentru infirmități”!
Apoi așa rege mai rar, nene! Dacă un soldat ia ghionți în fălci, dacă altul dezertează de mare fericire, dacă al treilea se-mpușcă, dacă trăim ori dacă murim, dacă ne naștem ori dacă botezăm, cauza nu-i decât coada protectoare și îngrijitoare a marelui căpitan. Fericită și blagoslovită coadă! Așa coadă aș vrea și eu! E mai bună decât tichia lui Aghiuță ori decât inelul fermecat.
Numai de un lucru sunt eu nedomirit: dacă tot ce se vede în blagoslovita asta de țară este opera cozii încoronate, atunci la ce mai slujește Camera și la ce mi-i bun Senatul? Mincinoșii spuneau pân-acuma că toate legile se fac de către Cameră și Senat. Când colo, iată că adevărul a ieșit la maidan și că s-a descoperit adevăratul autor! Ar trebui atunci suprimată clădirea din Dealul Mitropoliei și cea de lângă muzeu. Căci dacă nu fac legi, atunci ce fac? Vax? Să le ținem numai așa pentru ca Popovici-Răcăciuni să ia diurnă? Foarte mulțumim de pricopseală! Mai bine diurnele tuturor deputaților și tuturor senatorilor le-am da regelui, căci... cine muncește, ăla trebuie să și mănânce. Deci, ca om și ca socialist, fac această propunere.
Atunci o să poată trăi și bietul rege mai omenește. N-o să mai vândă brânză și n-o să-și mai întoarcă chipiul pe dos.
Iar domnilor colonel Năsturel și maior Băicoianu, descoperitorii adevăratului fabricant de legi, propun să li se ridice câte o statuie în fața palatului regal, pentru ca posteritatea să nu-i uite. Pe statuie ar putea fi săpată inscripția următoare:

Colonelului I. NĂSTUREL
și
Maiorului S. BĂICOIANU
Descoperitorii Adevăratului fabricant de LEGI
PATRIA RECUNOSCĂTOARE!

Dumnezeu să-i pomenească în veacul veacului, că deștepți bărbați au mai fost!! Și nu ca să-i laud, dar au fost! Mai dați-mi unul ca ei, și fac România Imperiu; dar imperiu, nu glumă! Să facem marț pe Rusia!...