Cerșetorii de indigenate

În momentul acesta se aud de afară niște acorduri de „harmonică” și patru voci cântând jalnic pe aria La sérénade du pavé.

Cerșetorii de indigenate 

E un veac de când așteptăm,

Biete suflete dezolate, —

Încotro oare s-apucăm?

Nici în car și nici în căruță,

Nici străini și nici pământeni,

Pe noi mereu toți se asmuță,

Noi suntem răi, suntem vicleni!

Aibi mil’ onorat’ adunare 

C-am îmbătrânit tot cerșind 

O frățească îmbrățișare - bis

Ce n-o vedem venind - bis

CERȘETORII DE INDIGENATE (ținându-se de mâini, — tablou de cerșetori, intră sfios): Face-vă-ți milă și pomană… Cu ce v-o lăsa inima… Un indigenat.

KALIMERAKI (deputat, și rigă): Ohi, morè! Ti ine aftò, brè? Na so dosso ena indidzenaki! (arată pumnul) Fora!

DEPUTAȚII: …Ușier, dă-i afară! Avem chestiuni vitale la ordinea zilei. (Cerșetorii se retrag cântând strofa finală, zoriți de ușieri.)